1,542 matches
-
nu avea timp de altceva: arșița ce încinsese totul le topise energiile; inițiativele erau exprimate prin gesturi pe jumătate, toți păreau secvențe dintr-un film întrerupt și reluat cu insistență de un operator glumeț. Mă ridicai în picioare, îmi lepădai sacoul, luat anume pentru intrarea în orașul în care urma să funcționez și în care mă cunoșteau atâția „Iată-te snob, îmi spusei, așa cum nu te-am crezut capabil vreodată „- și-mi atârnai haina de cârligul aflat, în colț, sub plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
deosebit... Cine știe?” Gândul i se opri. Sosi ziua plecării la oraș. El o așteptă în gară, era îmbrăcat într-un costum gri deschis, curat, cămașă albă, impecabilă, însă neglijent, cu gulerul cămășii parte răsfrânt în afară, parte sub gulerul sacoului. Era vesel, poate părea. „Doamne, își spuse, nu s-a schimbat deloc!, e acum în puterea vârstei, și parcă nu trecuse nici o zi peste el! Nu se poate.” Gândea așa pentru că nu știa că unii oameni nu se schimbă niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din rutina zilnică, oferindu-mi o cursă în mare forță cu Fiasco-ul. Probabil că Ossie o să aranjeze procesul. El are lovă. N-o să-l lovească absolut cu nimic dacă poate trece totul sub tăcere... Gonesc pe Chelsea, îmbrăcat cu sacou și cravată, spre restaurante și baruri, acolo unde își pierd vremea gagicuțele locale. N-a fost o cursă prea grozavă - aglomerație, poliție, lenea renovatului meu Fiasco. Dar am trecut pe la o grămadă de cârciumi și baruri (erau pline de frăguțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
La piciorul patului stătea un gnom. — Remarcabil, spuse el. Remarcabil. Era un pitic curat și țopăia în sus și-n jos, cu un aer de curiozitate nestăvilită, accentuat de o nerăbdare teribilă. Purta veșminte extrem de curate: cămașă de mătase, cravată, sacou, o pereche destul de nepotrivită de pantaloni foarte vechi îdar imaculați) de catifea reiată și papuci de casă moi. Ochii i s-au aprins, strălucitori și violeți, atunci când a văzut că Vultur-în-Zbor era treaz. — A, zise el, domnul Vultur! Fii bine-venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
M-am bucurat că Suki nu a mai comentat scena care tocmai se petrecuse; aveam senzația că orice aș fi spus ar fi jignit-o profund. Petrecerea era acum în toi. Fețele deveneau roșii, iar câțiva bărbați chiar își descheiaseră sacourile; și-ar fi desprins și părul, dacă ar fi avut ce să desprindă. David Stronge se învârtea în jurul toaletei, dar Suki îi servi un zâmbet larg în timp ce ne îndreptam cu hotărâre în direcția opusă. Am urmat-o cuminte, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
și bârfe posibil. Pe monitor Îmi apăru o fereastră de chat. P. Lo: Ești gata? Hai să te fac un falafel. Ne Întâlnim pe 52nd Street În 5? Am apăsat litera „d“, i-am dat send și mi-am aranjat sacoul pe spătarul scaunului, ca să arăt că eram prezentă. Unul dintre manageri m-a privit scurt În timp ce-mi luam geanta, așa că mi-am umplut cana cu cafea aburindă, ca o dovadă În plus că nu plecasem nemotivat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de ipostaze polițienești: Buzz tras prin inel la absolvirea Academiei de Poliție, în ’34, după aceea tot mai gras și mai bine îmbrăcat, pe măsură ce fotografiile marcau salturile în timp, cu activitatea de la Diviziile Fraude și Înșelătorii, Jafuri, apoi Narcotice, cu sacouri din cașmir și păr de cămilă și cu privirea aceea ușor nervoasă, tipică recuperatorilor de pretutindeni. Apoi sergentul detectiv Turner Meeks într-un pat de spital de la Queen of Angels și mai mulți superiori în jurul lui, arătând spre rănile cărora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
găseau reviste și romane de doi bani. Dulapul scoase la iveală toaleta unei femei în ascensiune, cu bărbatul pe locul doi: rochii și fuste din magazinele din Beverly Hills, uniforme și pantaloni de vară bleumarin duhnind a naftalină, pantaloni și sacouri ninse cu mătreață. Cu trei minute și douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî mâna pe sub saltea, simți lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
puse mănușile de cauciuc din trusa pentru probe, se întoarse la baie și verifică grămada de haine după ce le puse jos. Trei perechi de pantaloni. Trei cămăși de vară. Trei perechi de șosete rulate. Un pulover, o geacă căptușită, un sacou sport. Trei victime. Cealaltă încăpere. Danny ieși din baie și ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
să fi fost acuzat de ceva, dar pierduse trenul pentru gradul de locotenent, iar cariera îi era pe butuci. Se zvonise că nu lua mită, ci doar se înfrupta din favorurile fetelor păstorite de Brenda. Hainele tipului contraziceau ipoteza: un sacou modern, bleumarin, și pantaloni gri, cu dungă ca lama - haine de comandă, pe care nici un polițist onest nu și le putea permite. Doi indivizi de la biroul legistului scoaseră două tărgi rabatabile. Danny îl văzu pe Niles ridicând capul și, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
primarului Bowron îi modelă părul, transformându-i freza lui milităroasă într-una umflată și buclată, care îi schimba întreaga fizionomie. Înainte arăta exact a ce era: un anglo-saxon brunet, cu ochi negri, un polițist care purta peste tot costume sau sacouri și pantaloni de altă culoare. Acum arăta vag boem, vag hispanic și mai mult sau mai puțin june-prim. Noua lui frizură era în contradicție flagrantă cu îmbrăcămintea. Orice polițist care nu l-ar fi cunoscut și ar fi remarcat umflătura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plecă. Danny notă semnalmentele mașinii și pe cele ale bărbatului, apoi își continuă supravegherea. La 5.47 în fața casei opri un La Salle alb, de dinainte de război, tot cu număr de California: TR 4191. Un tânăr hispanic destul de chipeș, în sacou și pantaloni asortați, coborî din mașină și intră în agenție. Danny notă toate detaliile, apoi văzu cum doi bărbați bruneți, îmbrăcați în costum, se îndreaptă spre parcare și urcă în DB 6841 și QS 3334. Au ieșit și au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
proaspete de la încheieturile degetelor îl înțepau și ele. Da, sigur c-o să punem mâna pe el. *** Cu un duș și niște haine curate, Danny intră iar în pielea lui Krugman, Red Ted - Ted cel Roșu -, armăsarul. Își puse pe el sacoul sport primit de la Karen Hiltscher, niște pantaloni din flanel și o cămașă de mătase din trusa de deghizare primită de la Considine. O porni spre Beverly Hills, conducând mașina încet, pe banda din mijloc, și uitându-se în oglinda retrovizoare la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
senzația de orbire. În bănci, așezați după o ordine de ei știută, se află absolvenții de acum 20 de ani, mulți dintre ei alături cu soția sau cu soțul. Îmbrăcați în ținută festivă, bărbații dau semne vădite că îi stânjenesc sacoul și cravata și își adună discret cu batista picăturile de sudoare de pe față. Femeile, avantajate din acest punct de vedere, poartă bluze sau rochii subțiri, vaporoase, și discută în surdină cu colega sau colegul de bancă. Toți așteaptă emoționați sosirea
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
deja consumate. Odată, un inspector de fisc, născut la țară, se aplecă spre el și-l întreabă: ești indian, nu? Dar în rest, Bobby este liber să se reinventeze, să alunece într-o nouă gamă de indentități, de parcă ar proba sacourile lui Shahid Khan. La început, este mai stângaci, dar curând află că felul în care arată și accentul, nu sunt de ajuns. Mai este și problema mirosului, de exemplu. Ca toată lumea, Bobby s-a mirat întotdeauna de războiul încrâncenat dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dăduse pe nimeni afară. Era ceva înfricoșător în purtarea lui de animal încolțit în vizunie. Cînd și ultimul dintre lămuritori obosi, din odaia alăturată țîșni inspectorul. Pesemne șezuse cu urechea la crăpătura ușii. Era un domn prezentabil, cu cravată și sacou kaki. De frică, fața sa frumoasă era descompusă. Se năpusti la bătrîn și, teatral, căzu în genunchi cu mîinile împreunate ca la rugăciune: - Tată, nu mă nenoroci! Pasiv pînă atunci, bătrînul, deodată întărîtat, izbucni cu o mînie năpraznică: - Lipsești din fața
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nuntă, profesorul și-a distrat mireasa ieșind cu lanțul de gît, în patru labe, din cușca cîinelui. În vremea asta, cu coatele pe gard, toți vecinii se amuzau copios. Un țigan isteț, cu ochii bulbucați, umplea cu trupeșia sa un sacou în picățele. De culoarea cuibarelor de viespi, peste urechile sale cojite, se lățea, scămoasă, o șapcă model Șoptelea. Perorînd despre deviatoriștii care nu țin sama de viața politică care se întîmplă în jur, primarul atrăgea atenția asupra nivelului slab ce
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-ți mai bate joc de nervii mei. ― O secundă! m-am răstit În timp ce mă dădeam cu balsam pe buze. Mi-ai văzut cerceii rotunzi? ― Nu-ți mai pune cercei, zise și mă apucă violent de braț. Haide! Mi-am luat sacoul și am sărit Într-o pereche de balerini, pe care Îmi jurasem să nu-i port niciodată pentru că mama mă forțase să-i cumpăr. Se părea că până la urmă nu fuseseră o alegere atât de proastă. ― S-a zis cu
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
generații... se auzi, de sub foile cosmopolite, vocea cunoscută. Pe cinci generații, auziți. Une fatalité, auziți, une catastrophe. Titi Măndița se încruntă și își scărpină, plictisit, sprânceana. Se afla deja pe scaunul de lângă șef, sorbi din cafea. Scoase pixul de sub reverul sacoului, se pregăti să facă liste de urgențe, înainte de incepe balamucul zilnic. Da, amantissime, repetă, cu zâmbet batjocoritor, sluga Titi Măndiță, vorba și zâmbetul șefului Gică Teodosiu... Tolea nu mai avea cum ignora, acum, coaliția. „Amantissime“ suna batjocoritor, desigur. Îi semnalau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să îi iasă din gură. Când te uitai la el, nu era decât un homosexual newyorkez îmbătrânit, ca atâția alții. Toată pălăvrăgeala de suprafață era calibrată pentru a obține acest efect unic - părul și sprâncenele vopsite, cravatele de mătase și sacourile cu însemnele cluburilor de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod repetat, ceva care stârnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
n-am cine e Harry Dunkel. Singurul cu care am să dau mâna astăzi este Harry Brightman. L-am găsit în camera lui de lucru de la etaj, așezat la biroul mare de mahon și purtând o convorbire telefonică. Purta un sacou de velur violet, îmi amintesc, cu o batistă de mătase multicoloră care îi țâșnea din buzunarul de la piept, din stânga. Batistuța era ca o floare tropicală rară, o inflorescență care îți atrăgea imediat atenția în mediul maroniu, cenușiu al încăperii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ani, cred că acesta ar fi. Mâinile lui Rachel erau mult mai mici decât ale mele. Dacă ea nu putea scoate aparatul, erau slabe speranțe ca au să mă descurc mai bine, dar am încercat, de formă. Mi-am scos sacoul, mi-am suflecat mânecile, mi-am azvârlit cravata peste umărul stâng și am vârât mâna. Instrumentul bâzâitor era înțepenit atât de tare, că nu aveam nici o șansă. O sârmă de instalator ar fi fost utilă, dar nu posedam o sârmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
în care Harry se oprea la colț, Nancy Mazzucchelli dădea același colț și se apropia de fostul ei șef, uluită să îl vadă într-o stare atât de îngrozitoare. Obrajii îi erau stacojii, gâfâia încercând să tragă aer în piept, sacoul îi era rupt în cot și părul etern atent aranjat îi fâlfâia pe toate părțile capului. — Harry, a zis Nancy, ce s-a-ntâmplat? — M-au omorât, Nancy, i-a replicat el, apucându-se cu mâna de piept și continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Jemima. Să ai o seară frumoasă. Mă Îmbrățișează strâns. Sună-mă dacă poți. — Te sun. Mă mai privesc o dată În oglindă, apoi deschid ușa și pornesc pe scări. Deschid ușa de la intrare și În pragul ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zâmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sunt adversara lui. Sunt cu el. — Bună, zice, cu un surâs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mânerul portierei, dar un bărbat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
pe o bancă din parc. Gura lui Îmi deschide gura, și-i simt barba abia crescută pe obraz. Brațul său mă Înconjoară și mă trage spre el și simt că nu mai am aer. Mă trezesc cu o mână În sacoul lui, pipăindu-i mușchii perfecți de sub cămașă, vrând să i-o sfâșii. O, Doamne. Vreau să mergem mai departe. Vreau mai mult. Fără veste, el se trage Înapoi și mă simt de parcă tocmai aș fi fost smulsă dintr-un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]