936 matches
-
căruia stă Marea Divinitate protectoare. A doua suită de reprezentări ale Divinității Universale o descoperim pe placa de la Laussel, dar și pe cea de la Grimaldi, în ceea ce s-a numit “coincidența contrariilor” de către M. Eliade (1992). Credem că este reprezentată sacralitatea procreației, necunoscutul divin al acestui act, și tocmai pentru aceasta s-a folosit, la Laussel, o placă de calcar cu impurități; nu realizarea este mediocră, așa cum observă unii specialiști, ci s-a dorit o scenă neclară, pentru a marca sacralitatea
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
sacralitatea procreației, necunoscutul divin al acestui act, și tocmai pentru aceasta s-a folosit, la Laussel, o placă de calcar cu impurități; nu realizarea este mediocră, așa cum observă unii specialiști, ci s-a dorit o scenă neclară, pentru a marca sacralitatea faptului încă necunoscut de către comunitatea religioasă a timpului. Reluarea acestei reprezentări pe ceramica eneolitică a permis o altă interpretare dublă: autoprocrearea, cu puterea pe care și-a însușit-o Marea Mamă, sau redarea cuplului antropomorf, pe același principiu, masculin-feminin. O
Prelegeri academice by VASILE CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92370]
-
i)tate. Toate dicționarele recente și lucrările destinate lexicului actual le înregistrează, indicând marea productivitate a procedeului (vezi în DOOM2: *alteritate, *confidențialitate, *disfuncționalitate, *febricitate, *fezabilitate, *fiabilitate, *infertilitate, *infracționalitate, *intenționalitate, *interdisciplinaritate, *iraționalitate, *lejeritate, *lichiditate, *maiestuozitate, *multiculturalitate, *multidimensionalitate, *multidisciplinaritate, *periclitate, *permisivitate, *reprezentativitate, *sacralitate, *spațialitate, *subsidiaritate, *univocitate etc.; vezi și Stoichițoiu-Ichim (2001, 24-25): aproximativitate, dezirabilitate, excepționalitate, emoționalitate etc.). 2.2.3. Corelația [sg. i-e - pl. iĭ (albie- albii)] continuă să se manifeste ca tipar extrem de puternic În ciuda dificultăților fonetice pe care tiparul le
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
neîncetat lucrările lui Dumnezeu și îl amăgește pe om în mii de feluri” (II, 27, 3). Orice putere vine de la Dumnezeu (menționăm, în acest sens, vedenia copacului și interpretarea propusă de Hipolit). Autoproclamându‑se „stăpânul lumii”, Nabucodonosor neagă transcendența și sacralitatea puterii sau, mai degrabă, propune în locul acestui principiu transcendent unul imanent și egocentric. Pedeapsa sa - nebunia urmată de pierderea tronului - constituie un avertisment foarte serios pentru toți tiranii din viitor, inclusiv pentru Anticrist (III, 4, 1‑4): Visul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
amplul roman Orbitor (I-II, 1996-2002, proiectat în trei volume). Deschiderile pe orizontală oferite în Visul de statutul gemelarității și ambigeniei se închid acum în favoarea sondărilor informației genetice individuale (capitolul dedicat neamului Badislavilor vine parcă din proza sud-americană), cu antenele sacralității imemoriale (înrudiri cu Nașteri mistice de Mircea Eliade, cu studiile lui Jung și Kérény despre copilul divin ș.a.). Nu există structură narativă în Orbitor fără un subtext referențial, fie că este vorba de psihanaliză, mitologie sau exegeză biblică, fie de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
personalității I.3 Rolul școlii în dezvoltarea creativității elevilor I.1 Introducere Misterul creativității „acest act al excelenței și demnității umane a fascinat spiritul uman din timpuri imemorabile. Timp îndelungat apropierea de universul creației s-a făcut cu sfială și sacralitate, nereușind să se ridice valul ei de taină” (J. S. Bruner). Este cunoscut și acceptat faptul că în prezent, omul trebuie să facă față suprasolicitării și exploziei informaționale, dezvoltării tehnologiilor și a mijloacelor de comunicare în masă, problemelor de mediu
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
ale subiectului, abis ce se relevă în străfulgerări celui care respinge demonizarea sinelui evitând alunecarea propriei introspecții în falsități orgolioase, transcendența ca imperiu izbăvitor ce se deschide, prin ferestrele forate în imanent, spre tragedia suferințelor umane, transcendența drept astru al sacralității templului iată patru ipostaze ale transcendenței raportate la tensiunile spiritului uman care resimte nu doar nostalgia energiilor transcendente, dar și chemarea ancestrală pe care aceste energii o proiectează spre paradigma ființei omenești. Răspunzând unei astfel de chemări survenite dinspre absolut
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reversibile spre acesta. Se intenționează o aderare ontică deplină la tensiunea lui, o mutație substanțială ce impune asumarea extremă a reflexiei nelimitatului etern în parcursul unei vieți muritoare. Într-un astfel de context, intervalul existenței terestre nu doar interferează cu sacralitatea ce devine fondul unei continue trăiri mistice. Aici rugăciunea, contemplarea, meditația la transcendent nu mai survin din interioritatea imanentului ci dintr-o zonă metafizică intermediară, dintr-un corpuscul în care sufletul se înalță neîntrerupt spre deschiderea Divinului. Totuși, cum este
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
salt peste orice reper de oprire și măsură viața întru transcendent? Și ce funcție împlinește un astfel de spectru? Concretizarea dorinței de retragere spre viețiuirea întru mistic, desprinderea efectivă din planul dinamicii sociale pentru integrarea într-o continuă trăire dăruită sacralității este urmată îndeaproape de copleșitoarea survenire a celor dintâi iluminări ale revelației. Privirii conștiinței i se deschid, la începutul clar-vederilor sale, profunzimea și fundamentele metafizice ale mundaneității și complexului social ce poartă majoritatea existențelor umane. Esența acestor temelii se dovedește
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare a spiritului. Întâlnirea cu răutatea celulalt implică o ciocnire opozitivă în care negativitatea opresivă își poate aroga o formă deschisă a demersului său incisiv sau una înșelătoare, vicleană. Acest chip viclean al răutății se concretizează prin amorful srtident și
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate el și-o asumă păstrând-o în pozitivitatea ei primară și nerătăcind, astfel, în zone demonice. Prin urmare, se recunoaște ca o creație a Divinului și acceptă imperativele impuse doar de aceasta. Luciditatea lui constă în faptul că înțelege iluzia
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
existenței modulații străfulgerante. Reculegerea în templu implică acceptarea lăuntrică, pe treptele ascendenței spre Divin, a însoțirii învăluitoare oferită de intensitatea profundă a ritualului de evocările picturale și sculpturale ce trimit la punctarea transcendentă a istoricului, de relicvele-mărturii menținute în aura sacralității lor, toate acestea fiind reunite sub armonia ordonării ansamblului arhitectural. Conlucrarea acestor factori la nivelul profunzimilor conștiinței celui credincios determină răsturnarea coordonatelor existențiale fundamentale în raportul dintre imanent și transcendent. Astfel, pentru cel asimilat trăirii religioase întru reculegerea mistică, templul
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ultimei realități, nectarul veșniciei ce se între-zărește atunci când este picurată lacrimar peste templu tămâind rugăciunile și invocările din el. Astfel, pentru conștiința credinciosului templul reprezintă, ceea ce limbajul comun numește pământ sfânt, adică o breșă, o perforare supra-existențială a spațio-temporalului de către sacralitatea transcendenței. Pășirea și situarea pe un asemenea pământ insular implică o suspensie și reducție a conexiunilor credinciosului cu mundaneitatea ce-și consumă superficialul zi de zi. Spre deosebire de reculegerea care impune restrângerea și comprimarea sinelui în propria așezare interioară, între-ruperea împletirilor
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ce-l luminează și definește pulsativ, reperul primordial fără de care credincioșii devin simpli vizitatori ai unui muzeu unde experiența religioasă nu este trăită ci doar prezentată. Or, menirea actului ritualic este tocmai respingerea oricărei tendințe de expunere, de expoziție a sacralității asemeni unei nestemate ce stă spre a fi admirată și evaluată obiectiv. În invocarea și rugăciunea către zeu obiectivitatea este exclusă de implozia mistică a subiectivității, de proiecția întru sacrificiu și venerație a ego-ului credinciosului spre îmbrățișarea cu Divinitatea. Cel
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
disoluțiilor spațio-temporale. Or, cel ce intră în templu nu pășește în splendoarea abisală a Edenului ci în ecoul materializării sale, în rezonanța ce îndrumă către el prin limbajul pământesc al zidirilor supuse parcursului spre gradualele ruinări. Eșecul mistic raportează constant sacralitatea templului la realitatea materiei și finitudinilor umane nepermițându-i plutirea într-un absolut survenit prematur, desprinderea totală și saltul ireversibil spre transcendență. Însă, cel mai adesea, sincopele, decăderile, pasul în golul derizoriului și-al neputinței nu închid definitiv experiența mistică
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
pentru cel care intră în templu, relevă, de asemenea, prezența și acțiunea dominantă a acestor automatisme, acțiune ce menține înstrăinarea, situarea depărtată a ego-ului. Aici un străin orb și surd la strălucirea și chemarea zeului pășește într-o arie a sacralității active, înaintează peste pământul sfânt al credinciosului recules asemeni unui spectru purtat de reflexele imitării. Acestui pelerin al mundaneității ce și-a uitat conștiința în efervescențele cotidianului i se refuză falsitatea expresiei la țărmul adevărului transcendent destinul său fiind revelat
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
al doilea. Convertirea unei forme de infinit în alta echivalează cu asumarea sacrului. După cum calea sfârșitului de zi spre noapte (inclusiv noaptea somnului) conturează aceeași experiență a sacrului, numai că pe coordonata ei temporală: Noaptea a fost întotdeauna încărcată de sacralitate. Marile culte ale zeilor greci sunt asociate nocturnului, iar romantismul a știut să exploreze potențialitățile de mister ale acestuia. Căci noaptea exprimă tocmai ambivalența sacrului: obscuritatea maschează particularitățile și ne restituie fascinanta unitate ascunsă a lumii; însă în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
France, la 25 octombrie 1934, cu prilejul descoperirilor pe care săpăturile la situl Akademiei din Atena le dăduseră la iveală în acel an; apud Marrou, op. cit., p. 391). Se dovedea că așezarea Akademiei pe locurile legendarului Akademos îi conferea acesteia sacralitate. 9. Cf. Picard, op. cit. (apud Marrou, op. cit., p. 321). 10. Am preluat, fără prea multă convingere, această înțelegere brutală conferită de H.-I. Marrou lui symposia; Marrou nu îl agrea pe Platon și nici „obiceiurile grecești” care însoțeau banchetele. Socotesc
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
comun s-ar aplica grupurilor de orice mărime și chiar lumii în calitate de comunitate. Robert Bellah indică 4 valori față de care comunitarismul democratic este angajat și care dau mai multă specificitate noțiunii de bine: 1) Comunitarismul democratic este bazat pe valoarea sacralității individului. Orice va oprima indivizii va contrazice astfel principiile comunității democratice. Indivizii se pot realiza doar în și prin comunități, iar comunitățile puternice, sănătoase și viguroase moral reprezintă condiții inițiale pentru dezvoltarea unor indivizi puternici, viguroși din punct de vedere
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
rădăcinile icoanei. În secolul al XIX‑lea, pictura icoanei și‑a urmat cursul, urmând vechile scheme conservând întreaga pregnanță religioasă până când puterea partidului comunist va opri în toată Rusia crearea acestor opere stingând fascinantul moment al întâlnirii între artă și sacralitate. Încet‑încet, se întrezărește o redescoperire a icoanei adevărate. În 1830 este deja evidentă (fie din partea intelectualilor, fie din partea clerului) o im‑ plicare sinceră în arta religioasă. Episcopii în mod special, promulgă legi care apără canonicitatea icoanei și în cele
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
diferit de profan 46. Pentru a reda manifestarea sacrului Mircea Eliade propu‑ ne termenul de hierofanie 47 în sensul că, ceva sacru ni se arată. Cu alte cuvin‑ te, pentru cei care au o experiență religioasă natura se dezvăluie ca sacralitate 42 Mt 25,14‑30. 43 Card. paul poupard, Credință și cultură, la cumpăna între milenii, Convorbiri cu Patrick Sbalchiero, Ed. Galaxia Gutenberg, București 2006, 104. 44 Cf. Card. p. poupard. o.c., 104. 45 Ibidem, 102. 46 m. eliade
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
Cînd se întoarse la loc, păru schimbat la față. Pe obrajii albi, ochii albaștri erau ca două izvoare de lumină. -Măicuță, am văzut pe Dumnezeu! murmură copilul cu însuflețire..." (s. n.) Ușor de remarcat apar aspectul dublu, terifiant și fascinant al sacralității revelate, cum și asocierea infinitei blîndeți cu atributele materne. Revelația crucii, transportul luminos al credinciosului, adorarea vie a divinității, prezența consonantă a mamei fac parte, concomitent și inexprimat, din semnificația identificării timpurii cu simbolurile traseului christic. Judecata sceptică a tatălui
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
sacre ale strămoșilor lor, un fenomen asemănător putând fi întâlnit și atunci când indo-europenii au cucerit teritoriul vechilor greci. Practic, sanctuarele și zonele sacre au continuat ca centre ale noului cult, conturându-se astfel ideea unei geografii sacre, care precede religia: "sacralitatea unui spațiu nu depinde exclusiv de o anumită interpretare religioasă, ci tinde să fie reinterpretată cu fiecare generație"342. Având în vedere acestea, se poate afirma că mitul fertilității este în fond încercarea de a descifra ciclicitatea vieții și a
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
este responsabil de răul care-l domină pe celălalt. Fără a impune o teorie religioasă a identității și alterității, Lévinas își extrage argumentul prim al responsabilității față de celălalt cu ajutorul mesajului biblic, subliniind nu atât mesajul unei religii, ci ideea de sacralitate a relației dintre Eu și Altul: "celălalt mă interesează, continuă filosoful alterității, în toată mizeria sa materială. E vorba de a-l hrăni, eventual. E vorba de a-l îmbrăca, eventual. Este exact recomandarea biblică: să hrănești pe cei cărora
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]