928 matches
-
bărbatului, devenit bogat în odrasle, atunci când, la bătrânețe, s-a întors în satul natal. Concupiscența este cu atât mai hilară cu cât poftele celor din cinul monahal se îndreaptă spre femeile căsătorite, atentând, în acest caz, și la unitatea și sacralitatea instituției familiei, pe care acceptă să o mineze în vederea propriilor interese. Exemplele sunt numeroase și stârnesc de fiecare dată o undă de veselie. În povestirea a patra a zilei a treia, călugărul Don Felice (al cărui nume este sugestiv, anticipând
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
evidențiat pierderea moralității în spațiul eclesial, surprise de Giovanni Boccaccio sau de Geoffrey Chaucer, poate și datorită faptului că aici ea trebuia să fie cu precădere prezentă, deoarece membrii cleului erau aceia care îi 152 călăuzeau pe oameni spre dimensiunea sacralității, nu înseamnă că în celelalte straturi sociale nu apăreau elemente de corupție sau culpabile de a fi considerate nedemne, reprobabile chiar. Dar lumea aceasta ficțională, iremediabil pierdută din punct de vedere moral în aparență, nu este total malefică, bunătatea și
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
judecători, procurori, grefiere... Dar, nu mă pot abține să nu menționez și un caz în care un judecător, probabil simpatizant al unui partid, s-a grăbit cu o decizie... hilară (evident, nelegală) ! Sper să nu fie nevoie să revenim ! Seriozitatea, sacralitatea unei instituții este dată de somptuozitatea edificiului (ca și la biserici), de ținuta obligatorie (ei, roba nu seamănă întrutotul cu sutana) și mai ales calitatea și profesionalismul oamenilor. Dacă despre oameni avem de spus și bune și rele (ca pretutindeni
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
expresiv condițiile dezastruoase în toate domeniile: administrativ, financiar, constituțional, militar și spiritual. Instituirea tetrarhiei (293), ca posibilitate politico-militară de a redresa Imperiul, prevedea absolutizarea monarhului care domnea din voință divină și nu populară; de aici și o ulterioară accentuare a sacralității dominus, exprimată prin forme exterioare de conotație rituală. Factorul religios nu putea fi ignorat de la reorganizarea Imperiului unde, absolutismul teocratic inaugurat de Dioclețian a vrut să atragă atenția asupra observării tradițiilor romane și să reia atmosfera creată cândva de cultele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Dumnezeu a adresat-o tuturor oamenilor pentru a forma o singură națiune. Tocmai aceste idei erau cele care generau reacție în cei care dețineau puterea civilă: demitizarea bazelor propagandei imperiale fondate pe acea pace păstrată cu forța și înveșmântată de sacralitate aparentă. Rigorismul politic al lui Hipolit, despre concepția dualistă de opoziție dintre poporul lui Dumnezeu și imperiul văzut în manieră nefastă, era comun tuturor apologeților din acea perioadă și se reflecta în normele practice care trebuiau să funcționeze de ghid
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ideea numirii de joc (ludus) a unei crime, acuză oamenii că s-ar fi sustras umanității (humanitas) și implicit legăturii fraterne. Spre deosebire de alți scriitori creștini Lactanțiu folosește cu o frecvență majoră termeni de tipul omul și umanitatea: concepția sa despre sacralitatea vieții umane este mult mai distinctă și mai aprofundată. Textul ne spune că interdicția serviciului militar este dată nu atât de motivațiile idolatrice, cât mai curând de refuzul explicit al violenței; preocuparea sa antiidolatrică era depășită treptat de momentul istoric
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Moise, care a luptat împotriva lui Amalec nu cu sabia, ci cu rugăciunea (Exod 17, 11). Dacă vrem să înviem, să ne aruncăm în genunchi. Prin aceste cuvinte și altele asemănătoare, dalmatul căuta să-i trezească pe romani amintindu-le sacralitatea pământului lor, pe care până și dușmanii se temeau să-l calce, ca și cum amenințarea unei morți oculte ar fi apăsat asupra lor, dacă ar fi profanat locurile sacre ale măreței istorii romane: Armata romană, învingătoare și stăpâna lumii, este învinsă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de la Antiohia (303 p.Chr.) este o dovadă a acestei nedreptăți; episcopii nu puteau răspunde personal de răscoala spontană a maselor iritate. Dioclețian era foarte legat și profund devotat religiei zeilor Romei, fapt mărturisit chiar de el în rescriptul asupra sacralității matrimoniului. Întrucât religia romană inspirase legi drepte și sacre, decor și demnitate poporului roman, cauza principală a măreției Romei, a fost protejată permanent de zeii nemuritori ai acesteia. Asemenea multor romani iluștri, ca împărat simțea îndatorirea categorică și misiunea celestă
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
într-o atribuire de natură cognitivă. Un alt cercetător ce poate fi inclus în categoria esențialiștilor este van den Berghe. În taxonomiile identității etnice sau naționale, concepția sa este cunoscută sub numele de sociobiologism. În loc să accentueze asupra culturii și percepției sacralității legăturii sociale, așa cum a făcut Geertz, el continuă și dezvoltă ideea lui Shils referitoare la consangvinitate și relație genetică sau biologică. Esența identității este însăși legătura de sânge; identitatea este o formă derivată de nepotism. "Toate organismele sociale sunt biologic
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
Aici găsim o parte din motivația semnificației pe care ființele umane o atribuie relațiilor primordiale prezente la naștere: familia, localitatea și semenii poartă, transmit și protejează viața. Acesta este motivul pentru care oamenii au atribuit întotdeauna și continuă să atribuie sacralitate obiectelor primordiale și atașamentelor pe care le au față de acestea" (Grosby, 1994:169). Pe aceleași coordonate, Connor (2004:45) afirmă că "identitatea nu își extrage sustenabilitatea din fapte, ci din percepții; nu din istoria cronologică / factuală, ci din istoria sensibilă
Schimbare socială și identitate socioculturală: o perspectivă sociologică by Horaţiu Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
o influență care corupe societatea (Manghani et al. 2006: 22). Definiția imaginii, oferită de Jean Baudrillard (1994) în Simulacra and Simulation, este combinația între sentimentele de dragoste și frica: În primul rând, imaginea este o apariție bună reprezentarea ține de sacralitate. În al doilea rând, este o apariție rea reprezentarea trimite la ceva malefic. În al treilea rând, încearcă să devină o apariție ține de vrăjitorie. În al patrulea rând, nu mai ține de apariție, ci se transformă în simulație". Această
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
smerenie și reculegere. Culuarul cu exponate obligă a sta față în față cu MEMORIA NEAMULUI. Culuarul nu se închide. O scară urcă la o ferestră deschisă spre cer. O ISTORIE? Moș Costache Buraga face un nod divin între obiect și sacralitate. El le trezește la viață prin redarea trăirii lor. Un popor care-și plânge morții nu moare. Mioara Beinat Cu îngerii în brațe “Se deschide ușa. Cine privi atent, văzu întâi un ciomag introdus în deschizătura ușii și care avea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care aparțin unor lumi diferite. Incipitul plasează imaginarul poetic în tiparul narativ al basmului, prin formula introductivă specifică. Secvența expozitivă schițează portretele celor doi protagoniști. Imaginea eroinei se singularizează prin superlativul frumuseții și prin dubla comparație care îi conferă atributul sacralității și pe cel al luminii (Cum e Fecioara între sfinți/ Și luna între stele). Portretul luceafărului apare oglindit în ochii preafrumoasei pământence. Văzut din lumea de jos, eroul imposibilei nuntiri pare unicul reper de lumină întro lume menită întunericului, stea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
binecunoscută modificarea de arhitectură a vestitei biserici "Sf. Trei Ierarhi", ctitorie a Mitropolitului Varlaam și a lui Vasile Lupu, Domnul Moldovei (secolul al XVII-lea). Odată cu strămutarea seminarului, așa cum rezultă din cele relatate mai sus, în acest scurt istoric, gloria, sacralitatea și longevitatea statornică de două secole și jumătate, a unei activități de înaltă ținută și de evlavie creștină, începând de acum s-au prăbușit și a rămas, trecând prin mari greutăți și vicisitudini, doar Sfânta Biserică, uneori ocrotită, alteori ocolită
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
timp opera sa, viața sa au reușit, prin dragoste și bunătate, să disloce o cantitate de moarte din uitarea noastră. Am pierdut deci o conștiință, și nu un trup, un destin ce lasă urme în posteritate, un destin pentru care sacralitatea vieții a constat în familie și în operă. S-a stins, astfel, ca un voievod, în demnitate, pentru că nu a fost un simplu chiriaș al acestei lumi ci, dimpotrivă, un om fericit ce a umblat cu succes atât prin natura
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
mereu în tăcerea veșnică. Ne putem aștepta la puține noutăți conceptuale, mai totul s-a spus sau se tace, sau curge. Căci aici este problema, de a regăsi fluiditatea gîndirii, curgerea elementelor, într-o dinamică, într-un ritm de o sacralitate indicibilă. Oricum, viitorul ne va aduce alte mijloace de comunicare, cîtă vreme instrumentele acesteia au început să se hrănească din conținut. Bergson cîntă noul, cînd tot ce este va fi pentru că a mai fost. Ceea ce cred că trebuie luat de la
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
cu sensul. Levinas cere anularea distanței dintre ceea-ce-este și ceea-ce-ar-trebui-să-fie, fuziunea dintre normativ și realitate, dar lumile se încăpățînează și rămîn eterogene. Și diversitatea face farmecul lumii, iar în calitate de talmudist, Levinas ar fi trebuit să știe asta. El preferă sfințenia sacralității, aceasta din urmă fiind considerată ca mereu purtătoare a unui neo-păgînism al pămîn tului. Levinas găsește locul divinului în relația interumană. Altfel spus, relația omului cu Dumnezeu depinde de relația sa cu celălalt, în care trebuie să se implice cu
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
distrugerii 16. Nașterea Israelului devine o "reparație"xxxx pentru toate suferințele îndurate. Acest concept, preluat din Cabala luriană, desemnează în mod tradițional "repararea" unei pagube cosmogonice originare, operă la care poporul lui Israel participă activ și care conduce la izbăvire. Sacralitatea cu care este învestită nașterea Israelului începe astfel să facă corp comun cu genocidul. Cele două teme impregnează împreună, încetul cu încetul, noile atitudini evreiești care, începând din anii 1970, pecetluiesc trecerea de la o tăcere relativă la intrarea treptată a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Israel în diasporă, în numele celor care muriseră în lagăre și al viitorului mai bun care trebuia asigurat noilor generații. Fondarea statului Israel câștiga astfel în moralitate. Toate sacrificiile erau justificate, precum și toate suferințele provocate palestinienilor. Acest stat era sacru, iar sacralitatea lui era indisociabilă de genocid. Procesul lui Eichmann legitima acest model de prezentare atât în statul evreu, cât și în diasporă. Dar nu era deloc o prezentare anodină. Pentru supraviețuitori, ea era cea a suferinței lor, pentru tinerii israelieni, un
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
după procesul Eichmann din 1961, la dimensiunea colectivă, marcată de monumente și ceremonii care, treptat, preiau și ele elemente rituale din liturghia tradițională. Procesul Eichmann însuși ia turnura unei povestiri sacre, narată de supraviețuitori, care accedeau astfel ei înșiși la sacralitate. O povestire sacră care ținea de acum loc de istorie și urzea memoria genocidului cu mai multă forță decât orice carte. Se produce astfel un soi de întâlnire între o memorie în formare care capătă o tonalitate religioasă și niște
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
-ți aduci aminte de ieșirea din casa robieicccccc și de ceea ce Dumnezeu i-a făcut lui faraon și întregului Egipt pentru poporul Lui și eliberarea acestuiadddddd. Memorie a eliberării așadar, în primul rând. Zakhor îți comandă apoi să-ți amintești sacralitatea zilei de sabateeeeee. Memorie de creație și de libertate, îndemn la respectarea efectivă a sabatului. Zakhor îți cere apoi să-ți amintești lepra cu care Dumnezeu a lovit-o pe Miriam, sora lui Moiseffffff. Memorie a unei pedepse, desigur, dar
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
noastră este sentimentul lipsei de sens. Confuzie și dezorientare. Relația noastră cu viața a devenit una extrem de ambiguă. Soluția de fond nu poate fi decît regăsirea unității dintre ego și Sine, la nivel individual și colectiv, ceea ce înseam nă restaurarea sacralității vechilor altare, a condiției și a vieții umane în general. R. W. Emerson spunea: "Condiția fiecărui om este o soluție în hieroglife pentru acele între bări pe care el le-ar pune. El o interpretează ca viață, înainte de a o
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
Înțelept este să trăiești în veșnicie. Dar pentru asta trebuie să revenim la fluiditatea experienței interioare, în contact direct cu adevărata realitate, la curgerea pietrei, la investiția în perenitate, spre un continuu început al vieții spiritului în lume, într-o sacralitate indicibilă. Oricum, doar înțelepții pleacă fără să lase urme... în timp ce eu rămîn și scrijelesc aceste cuvinte-semn. Aș vrea să redobîndesc înțelepciunea din momen tul nașterii, cunoașterea dinaintea cunoașterii și puritatea aceea nevinovată. Încerc să mă întorc acolo unde viața suflă
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
discursul public emis de mișcarea de rezistență anticomunistă, acesta se poate recupera dinspre angajamentul mesianic al luptei eliberatoare pe care și-au asumat-o cei din munți. Acest discurs acoperă o varietate de autodefiniri și percepții, de la cele impregnate de sacralitate, centrate pe jertfă și martiraj, ale celor care „au lăsat un Testament scris nu cu slove, ci cu propriul sânge”, „martiri ce se sacrifică pe sine pentru alții”42, până la cele ce se regăsesc În formulări comune, ca „partizani”, „luptători
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
neam; necondiționate; nemaiîntîlnit; neprețuit; neutru; nopți nedormite; noroc; oameni dragi; ocrotitor; onoare; orfan; parte a sufletului; parte din familie; patern; persoană apropiată; persoane; peste copil; post; povață; prelecție; preoți; preț; cel mai bun prieten; profesor; protector; psiholog; rău; relație bună; sacralitate; sever; sfaturi bune; sfătuitor; simpatic; spiritual; spovedanie; stăpîn; stimă; străin; strict; de suflet; sufletesc; sursă financiară; școală; șef; tăia; tot; tovarăș; trist; umbrelă; unic; univers; unul; vecinul meu; veșnicie; viitor; zăpadă; 2 (1); 825/208/71/137/2 păstra: ține
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]