997 matches
-
trebuie să-l urmeze sufletul în căutarea lui Dumnezeu și în unirea cu El. Acest demers - divin și uman totodată - al trecerii de la moarte la viață prin apa baptismală, apoi prin asceză, rugăciune, cultivarea virtuților și prin participarea la viața sacramentală a Bisericii este îndeplinit pentru ca bunul credincios să fie primit din nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine atunci un „purtător de Dumnezeu”, plin de Dumnezeu, o ființă care participă la Dumnezeu; aceste cuvinte ale Sfântului Ignatie
Nr. 1, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/145_a_96]
-
doi episcopi, căreia de regulă îi este dată spre păstorire o dieceza. Episcopii vicari și auxiliari, precum și episcopii titulari nu primesc sub păstorire o episcopie activă, ci una istorică. Episcopul reformat, numit superintendent, are doar atribuții suplimentare administrative, nu și sacramentale. Vesmintele episcopale includ : Vesmintele episcopale includ :
Episcop () [Corola-website/Science/300177_a_301506]
-
2011, p. 149-159; ISSN 1224-8754; pe internet la : http://www.studia.ubbcluj.ro/download/pdf/601.pdf; revistă indexată BDI, acreditată CNCSIS, categoria B +, codul CNCSIS nr. 531) Keywords: deification, ideal, Christian, becoming, one with God, ultimate goal, spiritual, perfection, sacramental and moral rebirth, experience. Părinții secolelor primare ale Bisericii nu au elaborat o învățătură propriu-zisă despre îndumnezeire. Era prea devreme pentru asemenea operă, dar au trasat câteva linii în această privință, de care patristica ulterioară va ține seama. Oricât de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
Dumnezeu are drept consecință îndumnezeirea omului care reprezintă cea mai înalt țintă a vieții creștine 1”. Uniunea reclamă o participare bipartită: Dumnezeu și omul, cooperarea dintre harul divin și efortul omului. Esența acestei învățături despre îndumnezeire constă în renașterea spirituală, sacramentală și morală, adică în înfierea, sfințirea și desăvârșirea religios-morală-socială a creștinului. Împăcat cu Dumnezeu prin opera de răscumpărare a lui Hristos, omul creștin este readus din starea de robit păcatului și morții și de despărțire de Dumnezeu, la starea de
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
trebuie să-l urmeze sufletul în căutarea lui Dumnezeu și în unirea cu El. Acest demers - divin și uman totodată - al trecerii de la moarte la viață prin apa baptismală, apoi prin asceză, rugăciune, cultivarea virtuților și prin participarea la viața sacramentală a Bisericii este îndeplinit pentru ca bunul credincios să fie primit din nou în sânul Tatălui, să participe la El. Omul devine atunci un „purtător de Dumnezeu”, plin de Dumnezeu, o ființă care participă la Dumnezeu; aceste cuvinte ale Sfântului Ignatie
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
the Holy Ghost” (In. 3, 5), through the mystery of Baptism, and which progresses towards eschatology. The essence of this teaching about becoming one with God is - according to the Holy Scriptures, the Holy Fathers and important orthodox theologians - spiritual, sacramental and moral rebirth, into the Christians’ adoption, holiness and religious-moral-social perfection. Having made peace with God by Christ’s redemption work, the Christian man leaves his state of slave to sin and death and of separation with God, and he
Îndumnezeirea omului după Sf. Ignatie Teoforul, Teofil al Antiohiei şi Sf. Ipolit al Romei by Liviu PETCU () [Corola-journal/Journalistic/145_a_42]
-
sfinți. Indulgența este parțială sau plenară, după cum eliberează în parte sau în totalitate de pedeapsa vremelnică datorată păcatului. Indulgențele pot fi aplicate celor vii sau celor răposați. Indulgențele iartă pedeapsa vremelnică și nu vina (pentru care este nevoie de dezlegare sacramentală la spovedanie, care, de fapt, se cere și ca o condiție pentru dobândirea indulgenței înseși). În stare de "pasibilitate" de "pedeapsă" (veșnică sau vremelnică) se ajunge pentru că păcatul acționează împotriva ordinii morale instituite de Dumnezeu. "Vina" este starea îndepărtării de
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
de Dumnezeu (sau chiar ura față de Dumnezeu), la care se ajunge prin jignirea lui Dumnezeu, inerentă oricărui păcat. După iertarea vinei, nu întotdeauna este iertată și întreaga pedeapsă vremelnică. Aceasta se iartă o dată cu vina la Botez sau la primirea dezlegării sacramentale cu căință deosebit de intensă, asemănătoare celei a tâlharului cel bun de pe cruce (cf. Lc 23, 43). Indulgența nu este o iertare a vinei (v. mai sus). De asemenea, nu poate ierta păcatele viitoare (și nici pedepsele lor). De asemenea, indulgența
Indulgență (creștinism) () [Corola-website/Science/306559_a_307888]
-
procesele ulterioare, au făcut Parlamentul să ia în considerare introducerea unei noi legislații anticatolice. În vara anului 1606, legile împotriva recuzanței au fost consolidate; Legea Recuzanților Papistași întorcând Anglia la sistemul elisabetan de amenzi și restricții, a introdus un test sacramental și un jurământ de credință, impunând catolicilor să se lepede ca de o „erezie” de doctrina că „este permisă detronarea sau asasinarea principilor excomunicați de către Papă”. Emanciparea Catolicilor a trebui să aștepte încă 200 de ani, dar mulți catolici importanți
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
în 1608. „"El peregrino en su patria"” („"Pelerinul în patria sa"”) nu prezintă aceeași bogăție poetică precum "La Arcadia". Asta nu deoarece ar conține mai puține poeme, ci pentru că multe dintre ele sunt poeme dramatice, dintre care patru sunt acte sacramentale, fiecare cu dedicația, prefața și cânturile sale. Din cele treizeci și trei de poeme introduse nu iese nici unul în evidență. „"Pastores de Belén. Prosas y versos divinos"” („"Păstori în ziua Nașterii Domnului. Proze și versuri divine"”) a fost publicată la Madrid în
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
ruperea Bisericii de către stat, fiecare e liber să-si aleagă cultul. Biserica suedeză foloseste ritul suedez. În timpul reformei, atari au vrut o preluare a învățăturii și practicii anglicane. Totuși, episcopii au considerat ritul anglican drept prea calvinist. De aceea, practica sacramentală suedeză își are propriile trăsături. Trei taine sunt săvârșite: botezul, pocăința, euharistia. Liturghia se săvârșește des, ba chiar zilnic în anumite mănăstiri și parohii. Biserica suedeză săvârșește si celelalte cinci ierurgii care sunt taine pentru catolici și ortodocși. Viața monahală
Biserica suedeză () [Corola-website/Science/299716_a_301045]
-
iudaice) fără prezența clerului, în conformitate cu obiceiurile locale. În timp ce în Est preotul era privit drept sacerdotul sacramentului, în Vest cei care se căsătoreau erau sacerdoții, cu condiția să fie botezați, iar acordul lor reciproc era dovadă suficientă a existenței unei căsătorii sacramentale, a cărei validitate nu depindea nici de prezența martorilor, nici de respectarea legii celui de-al Patrulea Conciliu Lateran din 1215, care interzisese căsătoriile clandestine și cerea facerea unor anunțuri înainte de căsătorie. Validitatea acestor căsătorii bătea chiar validitatea unei căsătorii
Căsătorie () [Corola-website/Science/314098_a_315427]
-
fel de scolastica, într-un joc sau un spectacol, iar creațiile ingenioase și moralizante ale lui Francisco de Quevedo sau Baltasar Gracián distorsionează limba, sporindu-i flexibilitatea expresiva și îmbogățindu-i vocabularul (prin intermediul cultismelor). Lucidul Calderón creează formulă actului dramatic sacramental (referitor la taină euharistiei), care presupune vulgarizarea antipopulistă și pretențioasa a teologiei, aflându-se în antiteza cu intermediul, care nu va dispărea în totalitate. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea are loc o înflorire a scrierilor de caracter mistic (Juan
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
cazurile nu sunt foarte răspândite. Dogma Bisericii Catolice consideră ordurile sacre a fi cuprinse între cele trei sacramente (celelalte două sunt Botezul și Mirul) care lasă o "amprentă perpetuă" în sufletul celui care le primește, și care este numită "caracter sacramental". În Biserica Anglicană se mai folosește sintagma "caracter episcopal" pentru a exprima singularitatea consacrării episcopale. pot fi conferite numai de către episcopi, după reguli bine stabilite. Bisericile răsăritene mai au și două "ordinele minore", și anume: lector și subdiacon. Candidații la
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
păstrat sub configurația sa inițială, din secolul al XVIII-lea. Piața centrală a noului oraș este de două ori mai mare decât modelul ei din orașul vechi, corespunzând până la identitate picturilor ce-o înfățișau în secolul al XVIII-lea. Biserică Sacramentală fusese înființată în anul 1689, în cinstea victoriei polonezilor asupra turcilor; cupola elegantului său corp central se ridică din nou, mândră, dominând casele și piața reconstruită, din centrul orașului nou. Istoria Varșoviei reprezintă un lung șir de distrugeri și reconstrucții
Orașul vechi din Varșovia () [Corola-website/Science/333406_a_334735]
-
a celui botezat care vine din întunericul necredinței în lumina credinței și a cunoașterii. Aurelius Augustinus vedea în botez lucrarea lui Iisus Hristos drept "cuvânt vizibil" și lucrarea "harului invizibil", care, prin "actul vizibil al botezului," aduce "lucrarea mântuitoare". Lucrările sacramentale dau celui botezat, întocmai ca o ștampilă, structura omului nou. Augustin a formulat învățătura despre botez ca fiind "lucrarea mântuitoare care lucrează împotriva păcatului strămoșesc". Începând din secolul al VI-lea se generalizează botezul copiilor. Scolastica a folosit formula aristotelică
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
avea. În practică, botezul se deosebește, în general, în funcție de vârsta pe care o au cei chemați la botez între: Elementul exterior și vizibil al botezului care are o importanță covârșitoare este apa. Forma efectuării botezului în antichitatea creștină, care actualizează sacramental respectiv reprezintă simbolic „împreună-îngroparea și împreună-învierea cu Iisus Hristos”, este încă folosită de bisericile ortodoxe răsăritene, bisericile necalcedoniene, de baptiști, de martorii lui Iehova și alte culte neoprotestante. Imaginea baptisteriului din Subaita ne oferă o imagine clară a modului efectuării
Botez () [Corola-website/Science/299683_a_301012]
-
de discuție în întreaga Germania. 1. Când a spus: „"Poenitentiam agite"”, Domnul și Stăpânul nostru Isus Cristos a vrut ca întreaga viață a credincioșilor să fie caracterizată de pocăință. 2. Acest cuvânt nu poate fi înțeles în sensul de penitență sacramentală, adică, mărturisirea și răscumpărarea, care sunt administrate de preoți. 3. Totuși, el nu înseamnă doar pocăința lăuntrică; nu există nici o pocăință interioară care nu se manifestă în exterior prin diferite umiliri ale trupului. 4. Prin urmare, pedeapsa [păcatului] continuă atâta vreme cât
Cele 95 de teze () [Corola-website/Science/308691_a_310020]
-
arhierești. La primirea cârjei se rostește o rugăciune: "„Toiagul puterii tale ți-l va trimite Domnul din Sion”". Din această rugăciune descoperim un simbol al autorității, cu care arhiereul trebuie să-și exercite slujirea în Biserică. Este vorba de autoritatea sacramentala, de conducător al turmei încredințate spre păstorire. De aceea, când un arhiereu este instalat într-o eparhie primește cârja de la mitropolitul sau, iar mitropolitul când este instalat într-un scaun mitropolitan primește de la patriarhul sau cârja arhiereasca. Toiagul este un
Pateriță () [Corola-website/Science/320969_a_322298]
-
și cu spatele la credincioși) când poartă rugăciunea sau ofranda poporului credincioșilor în fața Tronului lui Dumnezeu, și, pe de altă parte, cu fața la credincioși, atunci când poartă cuvântul lui Dumnezeu către ei (de exemplu: citirea Evangheliei, predica). Ca semn că nu are deplinătatea puterii sacramentale, preotul binecuvântează cu o singură mână (dreapta). În mod normal, preoții au funcția de preoți de parohie, funcție care în Biserica Primară era deținută de episcopi. Ei sunt liderii comunității locale de creștini. Ei prezidează la Sfânta Liturghie și învață
Preot () [Corola-website/Science/302117_a_303446]
-
am ridicat repede, am mers la el la pat, l-am pipăit, n-a reacționat, dar respira încă. I-am trezit rapid pe ceilalți din cameră, care s-au strâns în jurul patului său. Episcopul Iuliu Hossu i-a dat dezlegarea sacramentală, eu i-am ținut într-o mână pulsul și pe cealaltă i-am pus-o pe piept, la inimă, până când aceasta n-a mai bătut. Era 1 fără 20 de minute, în ziua de 27 iunie 1953”. Era vorba de
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
poporului”, erau unele din tezele lui Luther. Al doilea manifest, a apărut în octombrie, același an, cu titlul: Despre captivitatea babilonică a Bisericii, era redactat în limba latină și se ocupa numai cu probleme teologice. În acesta, Luther nega caracterul sacramental al Bisericii , din cele șapte Taine, numai trei admițând: Botezul, Euharistia și într-o oarecare măsură Pocăința, care puteau fi dovedite ca fiind instituite de Hristos. Celelalte erau socotite ceremonii pioase adăugate de oameni. Dar și primele trei Taine se
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
Române, Seria a II-a, Anul III (2011), Nr. 2, p. 63-84; ISSN 1015-1044; rezumat pe internet la: http://www.revista ortodoxia.ro/ro/?p=1014) Rezumat în limba română Este binecunoscută importanța pe care Sfântul Grigorie o dă vieții sacramentale în urcușul duhovnicesc către unirea cu Dumnezeu. Studiul de față își propune să arate viziunea Sfântului Grigorie de Nyssa cu privire la Taina Botezului care este a doua naștere a omului și începutul participării omului la viața nemuritoare. Botezul sau baia nașterii
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
creat după chipul lui Dumnezeu, cu menirea de a deveni asemenea cu Dumnezeu. Prin Botez, se reface chipul lui Dumnezeu din om și se realizează asemănarea. Botezul nu ne oferă îndumnezeirea finală, ci ne deschide calea spre ea. Importanța vieții sacramentale în urcușul duhovnicesc al omului spre unirea cu Dumnezeu În întreaga literatură patristică se subliniază faptul că drumul despătimirii și al virtuților se parcurge cu Hristos și în Hristos, astfel că este imperios necesar să intrăm în relație cu El
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]
-
Sfintele Taine. Sfântul Grigorie de Nyssa abordează viața spirituală din două direcții: 1. Viața spirituală este total dependentă de viața divină care aparține Bisericii, viața pe care doar Biserica ne-o poate comunica prin Sfintele Taine, altfel spus, de viața sacramentală a Bisericii; 2. Viața spirituală este absolut liberă, în sensul că depinde doar de om să se orienteze către bunurile divine pe care Biserica i le poate oferi<footnote Pr. Dr. Ștefan Florea, Spiritualitate și desăvârșire la Sfântul Grigorie de
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/131_a_162]