KorAP: Find »[drukola/base=salut & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...176 >

4,384 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

geanta pe masă, apoi, peste ea, cu grijă, revista și ziarele. Arhitectul se plimbă încet prin toată sala, cercetînd-o atent, încuviințînd uneori prelung vreunei afirmații făcute în gînd. Lazăr își bagă geanta cu afișe sub masă și merge la bar: Salut, stimate domn! O vodcă mică dacă ții la mine. N-am nici mare, poți să-mi fii și frate răspunde chelnerul. Atunci, o țuică de prune, să ne simțim ca acasă. Nu ținem. Sigur, aici e restaurant de lux. Fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Acasă. Am primit la pomul de Crăciun o mașină cu baterii, teleghidată. Șoferul ar vrea să continue gluma, dar sunetul telefonului, spre care se îndreaptă ochii tuturor, îl face să tresară, precipitîndu-se să ia receptorul. Alo! strigă el. Alo, autogara? Salut, Grigore, salut! Da, Andrei sînt. Ne-am întors din drum; stăm la Sălcii. Au plecat mașinile înaintea noastră? Poftim?! Ce dacă ninge? Să bage o freză și un plug pe șosea! Cum nu-s gata?! Poftim? Dai telefon la garaj

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
primit la pomul de Crăciun o mașină cu baterii, teleghidată. Șoferul ar vrea să continue gluma, dar sunetul telefonului, spre care se îndreaptă ochii tuturor, îl face să tresară, precipitîndu-se să ia receptorul. Alo! strigă el. Alo, autogara? Salut, Grigore, salut! Da, Andrei sînt. Ne-am întors din drum; stăm la Sălcii. Au plecat mașinile înaintea noastră? Poftim?! Ce dacă ninge? Să bage o freză și un plug pe șosea! Cum nu-s gata?! Poftim? Dai telefon la garaj și-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mai avem însă cu ce, s-a terminat acetilena. Pe ușa deschisă intră în salon, traversîndu-l spre ieșire, doi muncitori, însoțiți de Săteanu. Privirea unuia dintre ei întîlnește pe-a lui Mihai și se pleacă scurt, într-un semn de salut. Bună seara, dom' inginer! Bună seara, nea Bogdan! Noroc, Mihăiță! vine Săteanu cu mîna întinsă după ce a închis ușa în urma celor doi. Mă gîndeam că pe viscolul ăsta... Abia am ajuns și eu. Iei ceva? Mulțumesc, dar... la autogară am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nea Toader... murmură Mihai. A, Săteanu, rîde Ion te pomenești că te-a întîlnit și te-a invitat pe la el!... Sper că nu ești atît de prost să te duci. De ce? Lasă-mă acum că trebuie să merg în secție. Salut! Mihai închide telefonul și vrea să iasă din complexul alimentar, să plece spre casă, dar își amintește că-i este foame, senzație stîrnită zdravăn de whisky-ul băut, așa că se întoarce să cumpere ceva, regretînd că gustarea comandată de Săteanu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Mihai -, dacă v-a făcut plăcere să beți împreună și dacă ați rămas mai treaz, nu-l lăsați aici să facă vreo prostie. Și nici nu-l abandonați afară, în zăpadă! spune apăsat, apropiindu-se. Just! face un gest de salut Muraru. Aveți dreptate, tovarășe ofițer. Plutonier corectează milițianul. Ofițer! precizează Muraru am o gură de aur! Dornic s-o isprăvească mai repede, gîndind că mai poate prinde vreo cursă întîrziată, care să-l ducă la uzină, Mihai îl ia de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ăștia tineri, sîntem puși mereu în prima linie. Mă duc să-l caut pe Cornea! se înfurie Vlad. Ăsta o face pe corectul și are o gură!... Las' că i-o zic eu! Vlad ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ridică un deget în semn de salut și iese. În furia lui, nu mai ia în seamă viscolul de afară, străbătînd cu pași mari distanța pînă la instalația în construcție. Așa de dimineață, dom' inginer? întrebă Cornea după ce răspunde la salutul lui Vlad, intrat deja în cămăruța în care și-a înjghebat un birou, să aibă unde ține desenele de execuție și alte hîrtii. Da; am visat ast' noapte că-s luat de fraier și m-am trezit. Ce-i cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
în gînduri, ținîndu-te la distanță de noroi. Dacă aveți nevoie de bani, spune Mihai, văzîndu-l pe Muraru că se întoarce spre ușă spuneți-mi. Nu cred că mai e nevoie. Oricum, mulțumesc de încredere! La revedere! Mihai murmură formula de salut și rămîne cu privirea spre ușă, în gol, zicîndu-și că, totuși, Muraru e un tip ratat, în care formația universitară și-a lăsat adînc amprenta. Asta îl duce cu gîndul la o recentă cunoștință, o asistentă de la catedra de Română

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mic, pentru care eram destul de mare; canalul de la Prut, cînd s-a desecat lunca. A, șantierul de hidroameliorații. Pentru unii șantier, pentru alții canal... Ai cîștigat bine? Dreptul de-a-mi continua, anul următor, studiile spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
locul de pe saltea. Cu fărașul plin de mizerie, tatăl copiilor merge în capătul culoarului de lîngă bucătărie, unde este lada de gunoi. În drumul lui se întîlnește nas în nas cu Lazăr, venit după un pahar cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru și, după spectacol, rămînea în barul de la demisol. Salut! răspunde Lazăr, și pentru că, uneori, relațiile dintre ei au fost mai apropiate, îi surîde malițios: Ești un dur

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
În drumul lui se întîlnește nas în nas cu Lazăr, venit după un pahar cu apă pentru studentă. Salut! murmură matematicianul, recunoscîndu-l de pe vremea anilor trecuți, cînd mergea mai des la teatru și, după spectacol, rămînea în barul de la demisol. Salut! răspunde Lazăr, și pentru că, uneori, relațiile dintre ei au fost mai apropiate, îi surîde malițios: Ești un dur, bătrîne. Dacă eu sînt dur, voi cum sînteți? Voi, umaniștii, care intoxicați lumea cu povești despre tîrfe devenite soții model, așa, peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceva. Ce? Toată lumea e înnebunită, uite ce-i afară. Am întrebat și eu; au început să se desfunde șoselele, dar... Asta nu se face bătînd din palme. Hai, nu mai fi supărat. Ne vedem deseară la vizionare. Mihai murmură un salut și iese. Dinspre scenă se aud glasuri, focul unei arme, apoi ceaunul căzut. "Ia-l și pune de mămăligă" spune în gînd Mihai, începînd să rîdă de unul singur. La intrarea din spate a teatrului, zăpada s-a înălțat peste

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
calmul și precizia vorbelor cu care i se adresează Muraru. Cînd doriți să mă prezint la instalație? Cînd termini de predat acolo unde ești acum. Mîine-i sîmbătă... Cel mai bine, de săptămîna viitoare. Vlad clatină din cap în semn de salut, fără să mai poată spune ceva și iese, invadat iarăși de gîndurile negre, în care o vede pe Sorina înghețată la Sălcii. "Individul ăsta întoarce el o clipă gîndul spre Muraru n-o să aibă parte de mine prea mult. N-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Am și niște cărți, un cadou de ziua mea, să mi le aduci... Cum? A, cîți ani... Douăzeci și opt. Mulțumesc! Să ai grijă, dai la toți. N-am nevoie, bre, de bani! Cum de ce?! C-așa vreau, de-al naibii! Bine, salut! Să-mi aduci cărțile... Mihai iese din cabină, ia restul de la telefonistă și se îndreaptă spre alimentara de peste drum, bucuros că a găsit o întrebuințare mai bună celor două geamantane. Își amintește de soția lui Lazăr, se oprește în holul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de sticle din care a spart ieri două. Bonjur! aude pe cineva șoptind în spatele lui. Se întoarce: Cristina îl privește cu ochii invadați de lumină și cu zîmbetul fluturîndu-i pe buze. Bonjur! îi răspunde, înclinînd capul într-un gest de salut. Mi-era teamă că nu mai vii; te așteptam. Fata pornește înainte, spre capătul magaziei, printre stivele cu lăzi și saci, urmată de Mihai. Ia loc o clipă, te rog! Se pierde după o piramidă din lăzi de carton, întorcîndu-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
observat cînd a intrat. Una singură, o ochioasă tunsă scurt, cocoțată pe un scaun rotativ, să ajungă la clemele de sus ale dinamometrului, îl urmărește un timp cu privirea. Întîlnindu-i ochii mari, negri, expresivi -, Mihai înclină privirea în semn de salut, apoi își vede de drum, roată, prin toată încăperea. Sînteți de noapte? se aude întrebat cînd ajunge la ușă. Întoarce privirea: lîngă el, femeia de la dinamometru. Da, doamnă, de noapte. Mai tîrziu, spre ziuă, unde puteți fi găsit? În birou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
apă caldă în reactor... Da, și? Păi, au intrat doi tovarăși, vin sus, către birouri. Mihai nu apucă să mulțumească operatorului, că ușa se deschide și intră Săteanu, urmat de un bărbat tînăr. Ca să vezi! clatină lung din cap Săteanu. Salut, Mihăiță! Faci de noapte? Da, de noapte răspunde Mihai timid, strîngîndu-le mîna. Și ce faci acum? Tocmai am venit de prin secție... Atunci, rîde Săteanu să stăm împreună pînă mai încolo. Tovarășe căpitan, se întoarce el spre civilul de alături

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
îmbrace. Ia să mă duc și eu la ale mele. Mulțumesc de cafea! Mîine seară ți-o restitui. Nu fi prost, îl lovește cu degetul în piept vino cu fata de la autoservire; m-am uitat atent la ea, are stofă. Salut! Pe mîine. A, se întoarce el din ușă vii cu fata la noi, dar fii atent, te rog!, numai dacă n-o rănești pe Doinița, n-aș vrea... Nici eu, nea Toadere! izbucnește în rîs Mihai. M-ar sfîșia, cred; neam pătimaș

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-am medic disponibil, vă trebuie unul de la reanimare, vă rog să mă credeți! Va merge tovarășa asistentă Stoica -: arată el spre femeia din ușă -, este cea mai bună, vă asigur. Vlad mulțumește, înclină capul în fața femeii în semn de salut, apoi se apleacă și ia de pe un scaun tubul și masca de oxigen. În drum spre microbuz, se oprește și se întoarce către femeia de lîngă el, abia atunci înțelegînd cine-i: Vă rog să mă iertați! N-am călătorit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
așezată la masa ei, Cristina prinde într-un dosar cu șină facturile unor comenzi. Sărut mîinile! spune Mihai încet, calm, cu glasul plin de plăcerea revederii, dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic în viața acestei fete?"; în clipa următoare, însă, umplîndu-se de un zîmbet cald, adresat mai mult gîndului ce-l frămîntă, își zice: Dacă toți bărbații și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atentă la gheața formată în cîteva locuri. Jovial ca întotdaeuna, portarul își scoate șapca, rostind același "sărut mîinile, domnă doctor!" Serviciu ușor, nea Petrică! îi răspunde Maria privindu-l cu bucurie și-și înclină capul în semn de mulțumire pentru salut, spre mirarea acestuia, care primește pentru prima oară un răspuns din partea "soției tovarșului Săteanu". "Nu trebuia să-l refuz atît de categoric pe Mihai gîndește Maria, supărată că cizmulițele ei scumpe lunecă prea tare pe zăpadă. Cînd și cum mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să înțeleg. Ești tîmpit? îl întreabă Runca, scoțîndu-și ochelarii. Credeam că voi, ăștia din teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci; grele, nu glumă! rîde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
clatină el din cap, amintindu-și. Ce cacealma, bătrîne, aruncă din nou privirea în sus uite că pe tine n-am avut cum te trișa, da' mai vedem noi! Hai că-i treabă multă zice înviorîndu-se și sare lîngă Mihai. Salut! Dacă nu-i premieră, vino pe la mine, vodcă n-am, da' fac rost, că poate mă ajuți la cumpărături; am lista acasă, trebuie s-o dublez: feșe, batiste, pelinci, port-bebi, tetine, sticle gradate, olițe, fundițe, codițe, fustițe... Da' de ce nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce bine au prins... Chiar mă-ntrebam cine-i nebunul, cu risipa... Da' mă-ndoiese să-ți mai fi rămas ceva, că pe cînd eu jucam pocher, șoferul și cei de la restaurant, retrași în dormitoare, topeau ce mai rămăsese prin geamantane. Salut! face Lazăr un gest și se întoarce spre centru. Felicitări doamnei! îi strigă Mihai, pornind înainte, spre autogară. *** Greoaie, abia mișcîndu-se, cursa rapidă trage la peronul central, oprind printr-o frînă bruscă, poticnindu-se, asemeni unui animal rănit. Șoferul coboară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]