KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...19 20 21 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

să fie câtuși de puțin știrbită. De aceea, se străduia ca în fața străinilor să nu se arate deloc uimit de feluritele lucruri noi de pe corabie pe care le întâlnea pentru prima dată în viață. Chiar și senior Matsuki? întrebă uluit samuraiul. Da. Nu înțelegea ce avea de gând omul acesta cu chip posomorât și palid. În ziua aceea Matsuki stătuse cu spatele la el, adâncit în gânduri. Mai devreme, parcă scuipând cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuvintele printre dinți, îi spusese că ei sunt carne de tun pentru Stăpân și pentru Sfatul Bătrânilor și că Sfatul îi trimisese în această călătorie primejdioasă ca să înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
înăbușe nemulțumirea unor ostași ca ei față de noile pământuri ce le fuseseră încredințate. Samuraiul nu le spusese nici lui Tanaka, nici lui Nishi despre ce-i zisese Matsuki. Nu știa de ce, dar îi era teamă să le spună și lor. Samuraiul se ridică în picioare ca să-și alunge din minte cuvintele lui Matsuki. Coridorul ce străbătea cala era lung și încovoiat ca un arc pe partea ce forma carena vasului. Pe partea opusă se înșirau cabinele înțesate cu desagi, cabina cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încărcătură, venea miros de praf și de rogojini de paie, iar dinspre bucătărie, miros de miso. — Senior Hasekura. Nishi venise pe urmele sale, iar acum își arăta dinții albi, râzând ca un flăcău. Nu vreți să învățați cuvinte în spaniolă? Samuraiul încuviință sobru. Aruncă o privire în cabina cea mare: așezați pe patru rânduri, negustorii aveau fiecare pensulă și hârtie și notau silitori cuvintele spaniole pe care le învățau de la tălmaci. „Cât costă?” se spune Cuanto cuesta? Velasco repetă cuvintele pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
repetă cuvintele pe îndelete, de trei ori. Cuanto cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar în acel moment se deschidea o lume cu totul deosebită de valea sa. Printre capetele brunete și plecate ale negustorilor, îl văzu și pe Matsuki cum stătea cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cuesta? Negustorii își mișcau pensula pe hârtie, cu toții la fel de sârguincios. Pe de altă parte, însoțitorii solilor priveau la această priveliște neobișnuită zâmbind vag. Am să mai spun încă o dată: Cuanto cuesta? Lângă samurai, Nishi repeta în șoaptă cuvintele acelea. Pentru samurai chiar acolo și chiar în acel moment se deschidea o lume cu totul deosebită de valea sa. Printre capetele brunete și plecate ale negustorilor, îl văzu și pe Matsuki cum stătea cu mâinile încrucișate și își mișca gâtul slab o dată cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să studiați învățătura creștină, dar am aici o carte care povestește viața Domnului Iisus. Un murmur se răspândi ca o undă printre negustori, dar se potoli repede. Matsuki se ridică din rând și se depărtă de ceilalți. Îi văzuse pe samurai și pe Nishi, iar acum se apropia de ei. — Ia uite, negustorii or să plece urechea. De dragul câștigului negustoresc, au de gând să meargă mai departe și să se facă până și creștini! Velasco și-a dat și el seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și creștini! Velasco și-a dat și el seama de lăcomia lor și are să le împuie capul cu învățăturile creștine. Tare șiret mai e tălmaciul ăsta! Ridicând supărat din umeri, Matsuki se întoarse în cabină. Așa neștiutor cum era el, samuraiul simți totuși limpede ceva neplăcut în silueta slabă a lui Matsuki. Îl socotea meschin pe acest Matsuki care privea totul cu răutate. De aproape două săptămâni, San Juan Baptista înaintează tot spre răsărit prin oceanul nesfârșit fără urmă de pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
se zbenguiau astfel fără să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
să bage în seamă corabia. Ori de câte ori se arătau la orizont, japonezii și spaniolii care se uitau la ele scoteau deopotrivă strigăte de uimire. — Avem parte numai de lucruri nemaivăzute și nemaiauzite! râse bucuros Nishi Kyūsuke de lângă samurai. Fără măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră balenele. Samuraiului nici nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
măcar să clipească, samuraiul urmări cu privirea balenele până când acestea dispărură în cele din urmă dincolo de orizont. Razele de soare se strecurau ca un mănunchi de săgeți printre nori și poleiau marea în argintiu, mai cu seamă în locul unde fuseseră balenele. Samuraiului nici nu-i trecuse vreodată prin gând că există atâtea lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Nu știuse nici că lumea este atât de largă. Crescut în valea sa mică, nu trăise în altă parte decât acolo. Domeniul Stăpânului era singura lume

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lucruri nemaivăzute și nemaiauzite. Nu știuse nici că lumea este atât de largă. Crescut în valea sa mică, nu trăise în altă parte decât acolo. Domeniul Stăpânului era singura lume pe care și-o putea închipui. Însă acum în sufletul samuraiului începea încet-încet să se petreacă o schimbare abia întrezărită care aducea cu sine o neliniște nelămurită și o teamă surdă. Punea piciorul într-o lume nouă. Se temea ca nu cumva zidul care îi sprijinise inima până atunci să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pe punte începură să se întoarcă în cabina cea mare. Sună clopotul. Vremea odihnei de după masă trecuse deja, iar de acum și până seara îi așteptau câteva ore lungi și plicticoase. Haideți în cabina cea mare! îl invită Nishi pe samurai în timp ce coborau scara. Nu vreți să învățați spaniolă? Velasco apăru în cabina cea mare și zgomotoasă arborând surâsul lui dintotdeauna. Semăna cu zâmbetul plin de sine al omului în toată firea care privește la ogloată de copii ce nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
cu sfială de haina Lui. Căci își zicea: „De mă voi atinge de haina Lui, mă voi vindeca!” Iisus s-a întors și i-a zis: „Femeie, mergi în pace! Credința ta te-a mântuit!” Și femeia s-a vindecat. Samuraiul asculta nepăsător cuvintele lui Velasco. Pentru el, învățătura creștină fusese până acum un lucru străin și îndepărtat, iar acum i se părea fără rost să asculte asemenea povestiri. Brusc, femeia cea vrednică de milă din povestirea lui Velasco îi aduse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
nefericiți decât femeia aceea bolnavă. Tatăl său îi spunea mereu povestea bătrânelor și femeilor părăsite pe marginea drumului în vremuri de foamete. Negustorii se străduiau din răsputeri să nu zâmbească ascultând povestea lui Velasco. Îl priveau cu feșe mirate, dar samuraiul știa că ei nu-l ascultau cu adevărat. După cum spunea Matsuki Chūsaku, negustorii învățau câte ceva despre povestirile creștine doar pentru că se gândeau că acest lucru avea să le prindă bine în negoțul lor din Nueva España. Velasco închise Biblia și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Velasco închise Biblia și, arborând din nou același zâmbet de mai înainte, își trecu roată privirea peste negustori ca să vadă ce sentimente le stârnise povestirea lui. Printre chipurile lor cuminți, găsi unul care-l privea parcă înfuriat. Era Yozō, servitorul samuraiului. După ce Velasco ieși din cabina cea mare, negustorii își puseră pensulele la loc în cutii căscând și lovindu-și cu pumnii umerii înțepeniți. Expresiile sârguicioase depână atunci le dispărură de pe chip și atmosfera destinsă a însărcinării duse la bun sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
însărcinării duse la bun sfârșit umplu cabina cea mare. Unii începuseră să joace cu zaruri lângă încărcătura în dreptul căreia stătuse Velasco. Pe timpul călătoriei noastre am de gând să învăț cât mai multă spaniolă. Pe când ieșea din cabina cea mare alături de samurai, Nishi vorbea despre speranțele sale tinerești, cu toate că nu-l întrebase nimeni nimic. — Când vasele străine vor veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
străine vor veni în cele din urmă în porturile de pe domeniile Stăpânului, fără îndoială că înalții oficiali vor avea nevoie tălmaci, iar eu aș vrea să am o asemenea îndeletnicire. Sper să-nvăț destulă spaniolă în timpul călătoriei. Ca de obicei, samuraiul îl invidia puțin pe acest tânăr. El era însă mult mai bătrân decât Nishi și nici nu era destul de destupat la minte ca să învețe o limbă străină. În timp ce solii își luau masa adusă de însoțitorii lor, Tanaka Tarozaemon îl dojenea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
primească sau nu unelte noi. De când a ajuns un mucos ca tine să se amestece în treburile cârmuirii? Tânăr cum ești, ți se pare că tot ce e nou e și bun! Profilul grav al lui Tanaka îi aduse aminte samuraiului de unchiul său așezat lângă vatră. Era în firea samurailor de țară să prețuiască onoarea mai presus de orice, să socotească jignirea altuia drept cea mai adâncă rușine dintre toate și să disprețuiască noile obiceiuri fără să încerce defel să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ca tine să se amestece în treburile cârmuirii? Tânăr cum ești, ți se pare că tot ce e nou e și bun! Profilul grav al lui Tanaka îi aduse aminte samuraiului de unchiul său așezat lângă vatră. Era în firea samurailor de țară să prețuiască onoarea mai presus de orice, să socotească jignirea altuia drept cea mai adâncă rușine dintre toate și să disprețuiască noile obiceiuri fără să încerce defel să-și îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
jignirea altuia drept cea mai adâncă rușine dintre toate și să disprețuiască noile obiceiuri fără să încerce defel să-și îmbunătățească vechile deprinderi. Unchiul său și Tanaka aveau și ei asemenea trăsături adânc înrădăcinate în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în firea lor. La fel și samuraiul însuși. Numai că el de când era pe corabie ajunsese uneori să urască partea aceea rustică din el și să invidieze mintea roasă necontenit de curiozitate a lui Nishi. Nishi. Vorbise Matsuki. Așezat în fața samuraiului, tocmai punea capacul peste cutia din care terminase de mâncat. Ai fost vreodată în cabina din fund în care stau străinii? Da. Ce părere ai despre felul cum duhnesc străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
străinii? Despre cum duhnesc? — De când ne-am urcat pe corabie, duhoarea lor înțepătoare îmi face o silă de neîndurat. De pildă, de câte ori vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin, dar se simțea rușinat când îl vedea pe Velasco după ce acesta îi împrumutase lui Yozō din puținele sale haine și așternuturi. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acesta îi împrumutase lui Yozō din puținele sale haine și așternuturi. În mintea sa, îl socotea pe Yozō un supus, un servitor, dar Velasco nu făcea asemenea deosebiri. — La ce bun să le vezi pe toate cu ochi răi? spuse samuraiul de alături. Nici mie nu-mi place... — Mirosul lui Velasco arată înverșunarea străinilor! continuă Matsuki. Numai un bărbat ce răspândește un asemenea miros a putut să vină de departe tocmai până în Japonia. Nu e vorba doar de Velasco! Acea înverșunare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-și primise pedeapsa zăcea acum chircit pe punte ca o zdreanță. Toți se uitau, numai Velasco se repezi spre el, îl luă în brațe și îi șterse sângele cu propriile sale haine. Apoi, sprijinindu-i trupul, îl coborî în cală. Samuraiul simți o silă nelămurită. Nu loviturile de bici îi provocaseră un asemenea simțământ. Încă mai vedea în fața ochilor chipul neclintit al lui Velasco privind netulburat fiecare șfichiuit de bici prin ceața de pe punte. După cum zicea Matsuki, era ceva neplăcut pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]