2,500 matches
-
să poți vedea ce și cum în jur. Începură să se certe care cum să facă perechile, cum să împartă săniile care nu erau suficiente pentru toți. Făceau cu rândul nu mai conta cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi! Și chiuiturile se ridicau până la cer. Gabriela făcu o manevră greșită iar sania zbură de pe alee peste pantă căzând vreo
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
cum să facă perechile, cum să împartă săniile care nu erau suficiente pentru toți. Făceau cu rândul nu mai conta cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi! Și chiuiturile se ridicau până la cer. Gabriela făcu o manevră greșită iar sania zbură de pe alee peste pantă căzând vreo 3 metri. Se strânseră toți în jurul ei. - Ești bine? - întrebă Luciana - Te-ai
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
cine conduce, cine cu cine urca pe sanie. Tot ce conta era sa alunece la vale! Doamne câtă frumusețe! Zburau săniile pe pârtie de ziceai că au aripi! Și chiuiturile se ridicau până la cer. Gabriela făcu o manevră greșită iar sania zbură de pe alee peste pantă căzând vreo 3 metri. Se strânseră toți în jurul ei. - Ești bine? - întrebă Luciana - Te-ai lovit? - întreba Mihaela - Te doare?-veni și Nicu îngrijorat Ea se ridică din zăpadă și într-un hohot de râs
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
răspunse: - Ați văzut voi drac mort și rață înecată?! - Nebuno! Ne-ai speriat de moarte! Am crezut ca ți-ai frânt gâtul! - Ei lasă că n-am pățit nimic! Ela e bine? -întrebă Gabriela de surioara ei care căzuse de pe sanie înainte de a se rostogoli rămânând sus pe alee. - Da, e bine! N-a pățit nimic! - Atunci nu-i problemă! Ce mai stați? Acum vă ajung luați-o înainte până nu ne îngroapă zăpada! - Se scutură de nea, întorse sania și
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
de pe sanie înainte de a se rostogoli rămânând sus pe alee. - Da, e bine! N-a pățit nimic! - Atunci nu-i problemă! Ce mai stați? Acum vă ajung luați-o înainte până nu ne îngroapă zăpada! - Se scutură de nea, întorse sania și își făcu loc printre copiii strânși în jurul ei provocându-i - Cine are curaj să se întreacă cu mine? Era o zvârlugă de fată cu părul șaten închis aproape negru cu cei mai schimbători ochii și cei mai sinceri. Dacă
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
în următorul minut să treacă șuierând pe derdeluș la vale. Luciana se speriase și asta îi înghețase pentru o clipa sufletul dândui o stare de frig sufletesc care parcă se întinsese în tot trupul. Urca încet. Nicu lângă ea trăgea sania. - Ce e cu tine? - întrebă el - Nimic . - Ba da! Este... ai devenit atât de tăcută și parcă nu mai ai chef de nimic. Te văd eu. - Să știi că nu mai am - răspunse ea cu un glas amar - m-am
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
mai bun om pe care îl cunosc. E prietena mea! Voi nu o cunoașteți așa cum o știu eu. O iubesc ca pe propria mea soră! Și zicând asta îi întoarsă spatele plecând. Nicu strigă după ea - Luciana stai așteaptă-mă! Sania... - O aduci când termini. Las poarta deschisă. Să nu faci zgomot să-i trezești pe ai mei. Aproape ajunsese la spărtură, când vocea inconfundabilă a lui Tanti Deleanu se auzi strigând - Gabriela!! Elena!! E doișpe noaptea mamă, haideți acasă! M-
LUCIANA (FRAGMENT) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 by http://confluente.ro/gabriela_mimi_boroianu_1449582504.html [Corola-blog/BlogPost/342641_a_343970]
-
spre deosebire de Moș Crăciun, nu dă buzna în casa omului, făcându-și vânt pe horn, în loc să bată politicos la ușă, nu este movie star, nu apare în reclame și nici nu îi place ca văzduhul să răsune de clinchetul zurgălăilor de la sania lui. Cu toate că nimeni nu îi dă așa mare importanță ca lui Moș Crăciun, Moș Nicolae nu ia seama și nu ține supărare. Parolist, el vine an de an pe 5 decembrie la miezul nopții, cu o desagă la fel de plină ca
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1481000275.html [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
știe o doamnă, dar pe deasupra, voi avea și o mulțime de dorințe împlinite. Dar aceasta va fi peste un an. Deocamdată, azi este Moș Nicolae. Iar Crăciunul bate la ușă. Cu lumini colorate, cu turtă dulce și cu zăpadă. În sania sa trasă de reni, Moș Crăciun, vesel, neobosit și încărcat de energie pozitivă, va aduce daruri multe. Micuții îl vor aștepta cu nerăbdare, privind pe fereastră, doar-doar va apărea... În cele din urmă, obosiți de atâta așteptare, vor începe să
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 by http://confluente.ro/corina_diamanta_lupu_1481000275.html [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
cum s-a luat- așa cum se exprimă ea- cu tata. Pe tata l-a cunoscut la un bal, când a fost aleasă regina balului. Era într-o iarnă și tata venise la bal, în satul unde locuia mama cu o sanie trasă de doi cai superbi, împreună cu câțiva flăcăi. Distanța dintre cele două localități este de 4 km. Pentru că se îndrăgostise atât de mult de mama, nu și-a mai găsit la sfârșitul balului mănușile, fularul și pălăria. Nu mai știa
REÎNTÂLNIREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 826 din 05 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Vasilica_ilie_reintalnirea_vasilica_ilie_1365148963.html [Corola-blog/BlogPost/345684_a_347013]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > AUTUMNALĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Toamna alunecă pe sănii de rod se arcuiește-n frunze-o moleșeală leapădă cocorii cearcăne de lumină pe-un pod aerian cu fire de azur și beteală Ne-nstăpânim în păsări ca un miros de toamnă lin spulberări de dor țes pânza de paing
AUTUMNALĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Autumnala.html [Corola-blog/BlogPost/364652_a_365981]
-
tătari, cu fir de aur și pietre scumpe, montată pe o bandă de blană de samur); Sceptrul și globul imperial al lui Ivan al IV-lea, Coroana lui Petru cel Mare și a Ecaterinei a II-a, obiecte de cult, sănii și calești imperiale de la ceremoniile de încoronare. Moscova culturală se prezintă ca o adevărată metropolă cu zeci de instituții de învățământ și de cercetare, academii de științe, lirice, dramatice, sportive, teatre, galerii de artă, săli de concerte, muzee, cluburi, case
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
Sau s-o întoarcă din drum, Ea a coborât din munte Iar în urmă-i numai fum. Abia către dimineață, Când cărări a troienit, Se oprește să își scoată Cingătoarea de argint. Și văzând-o obosită, Copilași, cu-ale lor sănii Se joacă sub a ei sită În nămeți, făcând mătănii. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Prin poarta copilăriei / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1494, Anul V, 02 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cornelia Vîju : Toate Drepturile
PRIN POARTA COPILĂRIEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_viju_1422873179.html [Corola-blog/BlogPost/376184_a_377513]
-
Acasa > Literatura > Copii > POVESTE DE IARNA Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Afară în curte nămeții răscoliți și profanați de sania grosolană, așteptau încremeniți dreptate. Cerul își acoperise chipul cu valul opac al norilor și refuza să vadă "stricăciunile" provocate de șleahta năzdrăvanilor zgomotoși, cu ochii aprinși de bucuria iernii și de promisiunile lui Decembrie care, la fel ca în fiecare
POVESTE DE IARNA de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482156950.html [Corola-blog/BlogPost/374342_a_375671]
-
îi plăcea lui iarna, în primele zile ale lunii decembrie, Moș Crăciun era Trimis de către Fiul Domnului. El venea în fiecare an, într-o caleașcă de aur, trasă de niște reni cu coarnele ramificate. Curierii și lăutarii urmau caleașca, pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu fel și fel de luminițe și podoabe. Apoi
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
mâncat viața, dar ce să fac? Trebuie să merg, am nevoie de ea.’’ În timp ce înainta și gândea așa, se auzi lătrat de niște câini. Se întoarse să vadă și se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
înainta și gândea așa, se auzi lătrat de niște câini. Se întoarse să vadă și se bucură atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moșneag cu barba albă, ca a lui Moș
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
atunci că va ajunge acasă mai repede, văzând o sanie, care aluneca ușor printre troiene, datorită câinilor. Lui Mitru i se păru că sania și cei doi câini erau doar o vedenie, deoarece nu vedea bine de la distanță, omul de pe sanie. Privind cum se apropie de el, îl zări mai bine pe om, care era un moșneag cu barba albă, ca a lui Moș Crăciun. ,,Ei, dau în mintea copiilor acum și a celor care cred minciunile cu moșul din Pădurea
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
venindu-i să râdă. Este doar o impresie de-a mea, sunt prea obosit. Și din cauza vremii ăsteia păcătoase, cred că o iau razna. Oare s-o-ndura omul ăsta să mă ia și pe mine pân’ acasă?’’ Acesta opri sania și câinii lătrară prietenos la Mitru, în timp ce moșneagul îi strigă vesel: - Bună ziua, Mitre! Ce mai faci? L-ai întâlnit pe Moșul? - Daaa, cum să nu! strigă și Mitru la fel, mai înainte am vorbit cu el! Mi-a promis că
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
fel, omul îi spuse râzând: - Acu Mitre, hai să te duc la Moșu’, să văd și eu dacă-i adevărat că ți-a promis că-ți aduce lemnele pân’ după anu’ nou! Și cu o repeziciune de necrezut, câinii întoarseră sania spre pădure și o luară la goană. În urma ei, nămeții rămâneau dungați și goana câinilor, făcea ca neaua să zboare pentru un moment în sus, ca după aceea să cadă din nou peste tot, revenind fidelă locului ei. Drumul nu
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
colinzi pădurea asta! Apoi ai să te minunezi și-ai să povestești mai departe ce-ai văzut! Intrând din nou în pădure, copacii păreau mai înalți și mai impunători. Păreau niște străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreția lor, trecerea saniei și a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo... moșule, ci... cine ești? Ce vrei? - Ei, Mitre! Cine sunt eu? Sunt unul din curierii lui Moș Crăciun și-am să te duc într-un loc minunat, unde
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
vezi, și-ai să-l și cunoști! Când auzi răspunsul străinului, Mitru se supără pe loc. Nu-i convenea deloc ce se întâmplă. Era convins că acesta îl lua peste picior, vorbindu-i așa. Și pe deasupra, faptul că bătrânelul întorsese sania spre drumul de unde el abia venise, și gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
gândul că Veronica și copiii lui îl așteptau acasă, asta îl făcu să se înfurie mai mult, decât să-l sperie. Însă câinii, care goneau ca nebunii și lătrau veseli, parcă zburau. Nămeții albi erau taiați cu repeziciune de șinele saniei și-al câinilor, netezindu-le calea. Iar de pe crengile copacilor seculari, din când în când, neaua albă zbura lin. Ziua se dăduse ușor la o parte în fața nopții, și pe cer începuseră să licăre câteva stele. O bucățică de lună
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
un timp începură să se audă colinde duioase de Crăciun și apărură niște luminițe, care pâlpâiau în zare. Pe măsură ce se apropiau de acel loc minunat, de unde se auzea acea muzică, Mitru credea că se află în mijlocul unui vis de iarnă. Sania și câinii intrară pe o pârtie dreaptă, mărginită de brăduleți mai înalți sau mai scunzi, care erau împodobiți cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 by http://confluente.ro/mihaela_mosneanu_1417558166.html [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]