1,002 matches
-
de icnete și țipete. Se aude un motor ambalat, iar cineva - pare Moff - strigă: —Țineți-vă bine! Totul se mișcă dintr-o parte În alta și se vede cum Dwight intră și iese din cadru. Roxanne strigă pe un ton sarcastic: După cum vedeți, sunt În acest autocar ultra de lux, pe drum spre surpriza de Crăciun care ne așteaptă În junglă... Sper să merite! se aude vocea lui Wendy țipând ca răspuns. Tăiați. Liniște, doar câte un țipăt de pasăre și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
respirația îi este regulată și sforăitoare, trupul îi e țeapăn și privirea oarbă. Sau mă vede prin somn, incluzându-mă fără voia mea printre personajele viselor lui meschine de mărire? Uite, parcă și gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
numele lui Isus Cristos, nu-i lăsa să mă chinuiască, domine! Romanul se încruntă. — Ești creștin? întrebă cu interes. Cu furie, Audbert își făcu de mai multe ori pe frunte semnul crucii. — Sigur, domine. Creștin botezat! Creștin botezat! O strâmbătură sarcastică se lăți pe obrazul rumen al lui Wolfhram. — Daaa, sigur! Un marcoman botezat, haida-de! Cu o mână sprijinită în șold, Sebastianus se aplecă puțin din șa către prizonier: — Dacă ești creștin, știi sigur să spui Tatăl Nostru, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pe dos. — Ptiu! izbucni cu dispreț. După câte văd, nu sunteți mai buni decât ei. Nu sunteți decât niște... Se opri la timp, cu greu; dar ea, îndreptându-se în șa și fulgerându-l cu privirea, își luă un ton sarcastic și completă fraza în locul lui: — Niște barbari, vrei să spui, nu-i așa? Sebastianus amuți. Ferocitatea fetei îl descumpănea. Ea, însă, insistă, implacabilă: Sigur că da! Păcat numai că tocmai barbarii ăștia violenți și ignoranți sunt cei care apără fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
însumi o să-l conduc până lângă tabăra ta. Alte proteste se auziră din rândurile barbarilor. Hippolitei îi păru că Geremar, care se găsea doar cu un pas în urma căpeteniei sale, schimbase cu jumătate de gură câteva cuvinte critice, poate chiar sarcastice, cu cei de alături. Nu putea auzi cuvintele sale, însă văzu, ca o confirmare, reacția fulgerătoare a lui Reinwalt. într-o clipită, acesta își trase calul îndărăt, puse mâna pe securea pe care o purta la șa și, răsucindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Galiilor. Atila o să aibă binișor de furcă. Cuvintele sale pline de hotărâre nu-l impresionară pe Sangiban câtuși de puțin. Mușcându-și buza, îi aruncă din nou o privire lungă, înghețată. Apoi, pe chipul său masiv se lăți un zâmbet sarcastic — Ah, așa zici tu? rosti pe un ton acid; după care, făcându-le semn ofițerilor care îl înconjurau să se dea la o parte, arătă cu degetul spre câmpie. Apropie-te și privește! O clipă mai târziu, Sebastianus fu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai mult sau mai puțin improvizate, se înnoia mereu: fețe sinistre, pe care nu se citeau cine știe ce păreri de rău, ci mai degrabă o concentrare întunecată ori teamă, pe care câte unul căuta să și-o mascheze cu un rânjet sarcastic ori printr-un râs nervos. Călugărul rezemase de copac o cruce mare, alcătuită din două lemne de cer, netezite în pripă și bătute în cuie unul peste celălalt. O adusese cu el din Aquitania și reprezenta, pentru toți cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
respirația îi este regulată și sforăitoare, trupul îi e țeapăn și privirea oarbă. Sau mă vede prin somn, incluzându-mă fără voia mea printre personajele viselor lui meschine de mărire? Uite, parcă și gura îi e strâmbată de un rictus sarcastic de gardian de profesie, care-și păzește prețioasa-i pradă până și în somn. Nu, e insuportabil! Nu mă vede, căci are o privire ciudată, rece și tăioasă. Trebuia să-mi închipui, aspidă cum e, că doarme cu ochii deschiși
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
la numai patru ceasuri, câțiva jandarmi dezertară din post, nemaiputând să suporte răgetele turbate și miasmele contagioase. Fură prinși și snopiți până la epuizare cu vâna de bou, în fața tâlharului ai cărui ochi licăriră din nou, pentru o clipă, de bucurie sarcastică. Când fu din nou lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
unui moralist român. Concepută în genul La Rochefocauld, Chamfort, pe lângă o analiză a tuturor pornirilor omenești, dar în special a sentimentelor de dragoste, de amor-propriu și a sentimentului morții, această colecție e remarcabilă și unică prin stilul personal, aprig și sarcastic. Se amestecă mereu amărăciunea cu aspirația ideală. Notările făcute pe viu, descoperirile profunde în clar-obscurul sufletului omenesc amintesc direct de cele mai bune metode franceze. Aici nici urmă de spirit de sistemă. Cel care le-a scris e cu totul
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
psihologia creatorului sunt elemente indispensabile. Mai trebuie ținut cont însă de specificul estetic al genului, de istoria lui. Un adevăr elementar și izbitor este că filozofii moraliști sunt îndeobște sceptici în privința omului, a calităților sale. Impulsul pedepsitor, necruțător și disprețul sarcastic devin parcă nota comună a acestora. Socrate, Diogene, cinicul Heraclit din Efes, Xenofon, Montaigne, La Rochefoucault, Chamfort, Schopenhauer, Nietzsche etc. sunt dovada peremptorie. Nu meditezi asupra naturii umane dacă ai fi împăcat cu datele oferite de aceasta. Starea de creație
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Dacă ar fi Încercat să opună rezistență ori să motiveze Într-un fel dorința de-a fi lăsat În pace pentru a se ocupa de munca lui de la care toți angajații acestei instituții inclusiv el așteptau ciubucurile respective, potopul cuvintelor sarcastice cu nuanță de amenințare, năvălea pe capul lui. Marcat de importanța omului plin de sine, Șeful Șantierului s’ar fi simțit jignit, atins În amorul său personal mai ales În asemenea momente când stomacul lui era pregătit să soarbă toată
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
despre vreme. Dar nu gravita automat în jurul vreunei alte profesoare-femei și nu începuse să facă schimb de autobiografii. Nici nu-și punea numele pe vreo listă pentru următorul marș al NUT1. Nici nu contribuia la discuțiile de grup cu caracter sarcastic la adresa directorului. Rezistența ei la toate ritualurile de inițiere a ridicat un oarecare val de suspiciune din partea profesorilor. Femeile erau de părere că Sheba era „cu nasul pe sus“, în timp ce bărbații erau în favoarea teoriei conform căreia era „rece“. Bill Rumer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
vreodată o persoană rațională? Așa că l-am deschis. Era o felicitare, o acuarelă ce reprezenta un vas cu flori veștejite. Și atât de subțire încât am simțit că era ceva înăuntru. Bani? m-am gândit. Un cec? Eram însă doar sarcastică, deși nu era nimeni să mă audă, și, oricum, îmi vorbeam în gând. Într-adevăr, era ceva înăuntru: o fotografie. De ce îmi trimitea asta? Aveam deja o mulțime. Apoi mi-am dat seama că mă înșelasem. Nu era el, nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
crude, nu o făceau dinadins. Nu ca Lauryn. —Bun, oameni buni, a strigat Lauryn. Acum că Anna a terminat cu conversațiile, ați putea să-mi acordați câteva minute din timpul vostru pentru o ședință Candy Grrrl. (Zise pe un ton sarcastic.) Toată ziua, lumea s-a uitat la mine - dar niciodată direct. Când mă întâlneam cu fete de la alte mărci pe hol sau la toaletă mă priveau lung, cu coada ochiului și, de îndată ce plecam, știam că șușotesc despre mine. De parcă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
șorț înflorat peste o fustă largă. Are părul cărunt prins într-un coc la spate și ochelari mici rotunzi. Nu cred că e bunicuța mea, am zis. Cred că asta e bunicuța din Beverly Hill Billies. Nu voiam să fiu sarcastică; avusesem parte de prea multă deznădejde și speranță, învolburându-se înăuntrul meu, iar pierderea asta de vreme îmi punea capac. Și dacă ai fi cunoscut-o pe Buni Maguire, cu dinții înnegriți de pipă, care avea obiceiul să pună câinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit de pas? Ți-am dat toate șansele, futu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vreodată o persoană rațională? Așa că l-am deschis. Era o felicitare, o acuarelă ce reprezenta un vas cu flori moleșite. Și atât de subțire încât am simțit că era ceva înăuntru. Bani, m-am gândit? Un cec? Dar eram doar sarcastică deși nu era nimeni care să mă audă și, oricum, mi-o spuneam în gând doar. Într-adevăr, era ceva înăuntru: o fotografie. De ce mi-ar fi trimis cineva asta? Aveam deja o mulțime. Apoi mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trimis mesaje lui Vespasianus... Insinuează că tu și cu mine, în graba de a obține victorii în Italia, am lăsat granițele nepăzite, expunând Imperiul invaziilor barbare. — Noroc că el a ajuns tocmai la timp ca să-i înfrângă pe daci, replică sarcastic Antonius. A trimis cumva ordine care ne privesc? — Încă o dată, ne cere să ne oprim și să-l așteptăm. Ne impune să scădem ritmul... Ar trebui să ne oprim la Verona. — Dar tu ce părere ai? Se priviră serioși. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tale, nu vor ca tu, Antonius Primus, să intri în Roma ca un cuceritor. Alții vor să aibă parte de asta, primul dintre toți Mucianus. Antonius se strădui să nu izbucnească. Pentru a-și învinge impulsivitatea obișnuită, adoptă un ton sarcastic: — Cui ar trebui să se predea Vitellius, dacă nu nouă, care am ajuns învingători la porțile Romei? Lui Mucianus poate, care, din câte știu, stă pe loc în Illiria? Dar poate că spionii tăi sunt mai bine informați decât mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Sub gaza de argint visa în vasta gală... Iar sânul ei pierdut în mortuara gală - Pe veci oprit, înmărmurise falnic. Pustiu... Departe, în cetate viața tropota... O, simțurile-mi toate se enervau fantastic... Dar în lugubrul sălii pufneau în râs sarcastic Și Poe, și Baudelaire, și Rollinat. Plumb de iarnă Iarna, de-o vreme, mă duce regretul Prin crânguri, pe margini de linii ferate - Trec singur spre seară pe ape-nghețate Când fâlfâie, pe lume, violetul. Paloarea, mutismul minează-al meu
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
dar Charles e un fel de conte olandez, iar familia Minorului deține jumătate din Yorkshire. Apoi mai sunt și fetele, bineînțeles. Nimeni nu poate subestima beneficiile pe care le poate aduce o ieșire cu fetele șefului. Mi-a plăcut tonul sarcastic pe care l-a avut când a spus asta. Șuvița îi căzuse din nou pe frunte și ochii lui gri-albaștri străluceau aproape malițios. Apropo, adevăratul nume al lui James e doar Potter, a adăugat. S-a decis că nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cu limba o cloacă pentru cinism și a văzut greșeala din comportamentul ei. —A, bună, Sam. Ai vorbit cu Alice? Cum altfel puteam să îi spun că vreau să vorbesc cu tine? Prin limbajul semnelor? — Nu e nevoie să fii sarcastică, Sam, a spus Tom cu austeritate. —Tom, ăsta e și scopul existenței mele, am izbucnit. Chiar și o persoană insensibilă ca mine și-ar fi dat seama că discuția nu se îndrepta spre ceva bun. —Uite, am continuat, am sunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
compus din cifre. —Cum ți se pare? m-a întrebat Tom, o întrebare idioată, de altfel, pe care nu mi-ar fi pus-o dacă nu ar fi fost stresat. Comportându-mă ca la carte, am zâmbit dulce în loc să fiu sarcastică și am spus că arată foarte interesant, unul dintre acele cuvinte de efect, care aveau sensul pe care voiai tu să-l dai. Ai văzut băncile pentru cor? m-a întrebat Alice plină de entuziasm. — Nu, doar cafeneaua de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]