583 matches
-
Sava" și "Aurel Vlaicu", ca să se oprească in timp la Școala Sanitară din Pitar Moș. În afară de dorința de a se instrui în ale medicinii, adolescentul, un neastâmpărat, se înscrie la Palatul Pionierilor la secția de muzica. Învață aici clarinetul și saxofonul, cu care mai apoi va colinda satele și orașele țării, interpretând melodii pe la concerte, baluri și nunți și tot soiul de agape. În anul 1964 absolvă Facultatea de Medicină din Cluj și alege post de medic în orașul Mărășești. Lucrează
Dan Claudiu Tănăsescu () [Corola-website/Science/305350_a_306679]
-
la mai multe instrumente, alimentând interesul precoce al copilului pentru muzică. Primii muzicieni de jazz care i-au trezit acestuia interesul au fost Count Basie și Lester Young. La vârsta de 13 ani, tânărul Coltrane a pus mâna pe un saxofon, începând să cânte, dovedind un talent instinctiv pentru acest instrument. A început să exerseze imitându-i pe Charlie Parker și Johnny Hodges. Destinul familiei sale a luat o turnură tragică în 1939, atunci când tatăl său, amândoi bunicii și un unchi
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
i-a fost prezentat de către trompetistul William Massey, fost camarad în marină cu care cântase în orchestra militară Melody Masters. În paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John Coltrane a început să cânte la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson. Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: "“... era o întreagă arie de studiu ce se
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
cu care cântase în orchestra militară Melody Masters. În paralel, până spre sfârșitul deceniului a studiat teorie muzicală cu ghitaristul și compozitorul Dennis Sandole. Dacă inițial cânta la saxofon alto, în această perioadă, John Coltrane a început să cânte la saxofon tenor în orchestra lui Eddie Vinson. Mai târziu, muzicianul avea să-și amintească de această perioadă din cariera sa, afirmând: "“... era o întreagă arie de studiu ce se deschisese în fața mea. Erau multe chestii pe care le realizau muzicieni precum
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
acesta. În sesiunile de înregistrări care au urmat, a fost imprimat și materialul pentru albumele Coltrane's Sound și Coltrane Plays the Blues, apărute mai târziu. În timp ce colabora cu Atlantic Records împreună cu noul său grup, Coltrane a început să utilizeze saxofonul sopran, prima înregistrare cu noul său grup, My Favorite Things, constituind și debutul său la acest instrument. Spre sfârșitul colaborării cu Miles Davis, Coltrane a început să cânte la acest instrument mai puțin obișnuit în muzica de jazz din acea
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
din acea vreme, poate și datorită admirației pe care o avea pentru opera lui Sidney Bechet, dar și față de contemporanul său, Steve Lacy. Miles Davis va afirma mai târziu că el însuși i-ar fi dat lui Coltrane primul său saxofon sopran. Utilizarea noului saxofon a fost însoțită și de noi experimente în domeniul muzical. De exemplu, în cunoscuta piesă a lui Gershwin, "But Not for Me", Coltrane utilizează un fel de “neliniște armonică” (ceea ce se va numi ulterior “Coltrane changes
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
și datorită admirației pe care o avea pentru opera lui Sidney Bechet, dar și față de contemporanul său, Steve Lacy. Miles Davis va afirma mai târziu că el însuși i-ar fi dat lui Coltrane primul său saxofon sopran. Utilizarea noului saxofon a fost însoțită și de noi experimente în domeniul muzical. De exemplu, în cunoscuta piesă a lui Gershwin, "But Not for Me", Coltrane utilizează un fel de “neliniște armonică” (ceea ce se va numi ulterior “Coltrane changes”), pe care o mai
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
fost tot mai mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi despre acele “sheets of sound”. În studio, muzicianul va abandona saxofonul soprano, preferând saxofonul tenor. În consecință, membrii cvartetului vor urma aceleași tendințe, cântând mult mai liber. Toate aceste evoluții se pot constata de-a lungul albumelor apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition (ultimele două apărute
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
mult influențat de muzica lui Albert Ayler. Muzica sa a devenit mult mai abstractă, încorporând diverse artificii precum multifonii și abordarea registrului altissimo, fără a mai vorbi despre acele “sheets of sound”. În studio, muzicianul va abandona saxofonul soprano, preferând saxofonul tenor. În consecință, membrii cvartetului vor urma aceleași tendințe, cântând mult mai liber. Toate aceste evoluții se pot constata de-a lungul albumelor apărute în 1965, The John Coltrane Quartet Plays, Living Space, Transition (ultimele două apărute în iunie 1965
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
început să consume LSD, un halucinogen puternic(legal pe întreg teritoriul SUA până în 6 octombrie 1966) După plecarea lui Tyner și Jones, Coltrane a stabilit următoarea componență a cvintetului: a doua sa soție, Alice Coltrane, la pian, Pharoah Sanders la saxofon alto, Rashied Ali la percuție și Jimmy Garrison la bas. În turnee, grupul interpreta variante prelungite ale compozițiilor lui Coltrane, de peste 30 de minute, adesea chiar și o oră. Solo-urile membrilor cvintetului erau de asemenea extinse în mod corespunzător
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
a inclus pe Coltrane în lista sa de sfinți istorici de culoare. John Coltrane și-a început cariera muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
muzicală, dacă se poate spune așa, cântând în fanfara comunală la clarinet și la corn alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
alto, până a reușit să achiziționeze un saxofon alto în ultimii ani de școală. Prin 1947, pe când cânta împreună cu King Kolax Band, a trecut la saxofon tenor, instrument care l-a făcut cunoscut. Preferința lui Coltrane pentru registrul superior al saxofonului tenor, spre deosebire, bunăoară, de [Coleman Hawkins] sau [Lester Young], se presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
presupune că s-ar fi datorat începuturilor sale muzicale, experienței cu clarinetul și cornul alto. Prin utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a experimentat în mod progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
utilizarea coardelor vocale în combinație cu limba, John Coltrane a reușit să extindă spre tonuri mai înalte gama sonoră produsă în mod normal de saxofonul tenor. Pe la începutul anilor ’60, în timpul contractului cu Atlantic Records, a experimentat în mod progresiv saxofonul sopran. Spre sfîrșitul carierei, a experimentat de asemenea flautul, atât în cadrul concertelor cât și în cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
cazul înregistrărilor de studio. (Live at the Village Vanguard Again!, Expression) Mama lui Eric Dolphy i-ar fi dăruit lui Coltrane, flautul și clarinetul bas al fiului ei, după moartea acestuia, survenită în 1964. Cele două instrumente ale lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
lui Coltrane, saxofonul tenor, Selmer Mark VI, SN 125571, fabricat în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70.800 $, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut. Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
în 1965, și cel sopran, Selmer Mark VI, SN 99626, fabricat în 1962, au fost scoase la licitație în 20 februarie 2005, pentru a susține financiar Fundația John Coltrane. Pentru saxofonul sopran s-a plătit suma de 70.800 $, în timp ce saxofonul tenor a rămas ne-vândut. Influența lui John Coltrane asupra generațiilor de saxofoniști ce i-au urmat este covârșitoare. Ea a început încă din timpul vieții și a continuat să crească după decesul acestuia. Stilul unic al interpretărilor sale continuă
John Coltrane () [Corola-website/Science/299960_a_301289]
-
finlandeze, pe locul #8. Cel de-al doilea album al Rasmus, "Playboys" a apărut în august 1997, care, împreună cu single-ul "Blue", a primit un nou disc de aur. Albumul, asemănător celui anterior, includea totuși elemente noi (muzicieni cântând la saxofon și trompeta), apărând că un amestec de rock, funk și ska. Formația a lansat și un videoclip pentru cântecul "Playboys", regizat împreună cu noul său producător, Ilkka Herkman. Spectacolele live ale formației au devenit tot mai numeroase, de amintit fiind apariția
The Rasmus () [Corola-website/Science/313619_a_314948]
-
Kenzo, etc. Plictisită de domeniul modei, Zazie are posibilitatea de a fi backing vocal pe un album al lui Fabrice Guinar. Apare pentru prima oară la televizor atât în calitate de cântăreață alături de Alain Lanty, cât și ca instrumentistă, acompaniindu-l la saxofon pe Pierre Cosso. Vocea sa specială îi permite, de asemenea, să lucreze în publicitatea radiofonică (Opel, Cochonou, Martini) și la televiziune (L’Oreal, Saint-Moret, etc.), precum și într-un videoclip de publicitate falsă pentru Les Nuls. Abia în 1990 Zazie încearcă
Zazie () [Corola-website/Science/314367_a_315696]
-
ul (pr. „cu-és-”), cunoscut și prin termenul englezesc goofus, este un instrument muzical „cu claviatură, ale cărui lame vibrante sunt acționate, printr-un tub, de suflul executantului”. Aspectul instrumentului aduce mult cu acela al unui saxofon, fiind descris chiar astfel („saxofon de jucărie”) în brevetul de invenție obținut de către fabrica Couesnon. Totuși, construcția instrumentului determină o distincție importantă: couesnofonul este un instrument polifonic (capabil de a produce mai multe înălțimi în mod simultan), în vreme ce saxofonul este
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
ul (pr. „cu-és-”), cunoscut și prin termenul englezesc goofus, este un instrument muzical „cu claviatură, ale cărui lame vibrante sunt acționate, printr-un tub, de suflul executantului”. Aspectul instrumentului aduce mult cu acela al unui saxofon, fiind descris chiar astfel („saxofon de jucărie”) în brevetul de invenție obținut de către fabrica Couesnon. Totuși, construcția instrumentului determină o distincție importantă: couesnofonul este un instrument polifonic (capabil de a produce mai multe înălțimi în mod simultan), în vreme ce saxofonul este monofonic (produce o singură înălțime
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
unui saxofon, fiind descris chiar astfel („saxofon de jucărie”) în brevetul de invenție obținut de către fabrica Couesnon. Totuși, construcția instrumentului determină o distincție importantă: couesnofonul este un instrument polifonic (capabil de a produce mai multe înălțimi în mod simultan), în vreme ce saxofonul este monofonic (produce o singură înălțime la un moment dat). Nu există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost brevetat (nr. 569294 din 1924, în Franța) de fabricantul francez Couesnon și
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
există un consens în ce privește numele inventatorului instrumentului. În vreme ce unii autori consideră grăitor faptul că couesnofonul a fost brevetat (nr. 569294 din 1924, în Franța) de fabricantul francez Couesnon și prin urmare îl atribuie lui, alte păreri vorbesc despre invenția saxofonistului (saxofon bas) de jazz stil New Orleans Adrian Rollini. "Site"-ul clubului de jazz „The Bay” (Botany Bay, Enfield) susține că instrumentul a fost creat de Rollini sub numele de goofus, apoi preluat de către fabrica franceză Couesnon; aici i-a fost
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]
-
franceză Couesnon; aici i-a fost modificată puțin forma și i s-a adăugat tubul de cauciuc (care făcea posibilă execuția cu instrumentul în poziție orizontală), fiind brevetat și comercializat sub numele de couesnofon. ul se poate ține ca un saxofon sau ca o clavietă (orizontal), având în vedere că instrumentul este acționat printr-un tub de cauciuc ce permite ambele poziții. Clapele sunt așezate ca la o melodica (variantă timpurie de clavietă lansată de Hohner - vezi aici), anume în două
Couesnofon () [Corola-website/Science/313445_a_314774]