606 matches
-
fost decimată, iar Suedia a avut șansa de a invada Rusia. Cu toate acestea, Carol a decis să nu urmărească armata rusă, preferând să atace Polonia-Lituania și înfrângându-l pe regele polonez Augustus al II-lea (și pe aliații lui saxoni) în Bătălia de la Kliszow din 1702. Această ofensivă i-a dat timp țarului Rusiei să reorganizeze și să își modernizeze armata. După succesul din campania poloneză, Carol a decis să invadeze Rusia, dar a fost înfrânt decisiv la Bătălia de la
Imperiul Suedez () [Corola-website/Science/325345_a_326674]
-
cucerit Marca Thuringiei și până la Pacea de la Bautzen din 1018 markgrafii de Meissen au fost nevoiți să cedeze teritoriul slavilor milcieni din Luzacia Superioară monarhului polon. În 1046, marca a revenit contelui Otto de Weimar-Orlamünde, iar din 1067 familiei nobililor saxoni Brunonen, al căror reprezentant, Egbert al II-lea, a fost depus în timpul Luptei pentru învestitură, în 1089. Împăratul Henric al IV-lea a acordat atunci Meissen contelui Henric de Eilbenburg, membru al Casei de Wettin, dinastie sub a cărei domnie
Marca de Meissen () [Corola-website/Science/325377_a_326706]
-
âmpreună cu fratele său, landgraful Ludovic al III-lea de Thuringia, a suferit o scurtă perioadă de detenție după înfrângerea din bătălia de la Weissensee în fața lui Henric. După aceea, el a obținut comitatul palatin de Saxonia din partea fratelui său Ludovic Saxonul. El și-a întărit autoritatea asupra comitatului palatin în urma căsătoriei cu Sofia, fiică a Lutgardei de Stade cu Frederic al II-lea de Sommerschenburg, contele palatin anterior. Tatăl său, Ludovic al II-lea a murit în 1190. Împăratul Henric al
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
lui Filip și recunoașterea imperială a lui Otto, Herman a fost printre principii care l-au invitat pe Frederic de Hohenstaufen, viitorul împărat Frederic al II-lea, să vină în Germania pentru a prelua coroana. Ca urmare a acestei atitudini, saxonii au atacat Thuringia, landgraful fiind totuși salvat de sosirea lui Frederic în Germania din 1212. După moartea primei sale soții din 1195, Herman s-a căsătorit cu Sofia de Wittelsbach, fiica ducelui Otto al III-lea cel Mare de Bavaria
Herman I de Thuringia () [Corola-website/Science/325451_a_326780]
-
de Merseburg cu soția sa, ulterior identificată drept Dobrawa de Boemia. În 985, tânărul rege al Germaniei Otto al III-lea l-a numit ca succesor al markgrafului Rikdag în Marca de Meissen, ca urmare a eșecurilor severe înregistrate de saxoni în fața triburilor slavilor liutici. Ulterior, el a fost ales ca duce de Thuringia de către magnații din regiune. Eckard s-a aflat în grațiile împăratului Otto al III-lea, care l-a recompensat cu generozitate prin transformarea multor dintre fiefurile sale
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
ales în condițiile în care ruda lui Otto din Dinastia Ottoniană, Henric de Bavaria, fiul lui Henric al II-lea, care era candidatul cu cele mai multe șanse, întâmpina o puternică opoziție. În acea vreme, Eckard era cel mai potrivit candidat din partea saxonilor, însă în cele din urmă nobilii i s-au opus. Singura concluzie a adunării a fost aceea de a se stabili o nouă întâlnire la "Kaiserpfalz" din Werla și să nu sprijine niciun candidat până atunci. Întrunirea de la Werla a
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
de Saxonia și cu episcopul Arnulf de Halberstadt. El a fost de asemenea salutat cu onoruri regale de către episcopul Bernward atunci când acesta a preluat episcopatul de Hildesheim. În aceleași zile însă Eckard a fost asasinat de către agenți ai oponenților săi saxoni în Pöhlde. Printre acești rivali se numărau contele Henric al III-lea de Stade, fratele acestuia Udo și contele Siegfried al II-lea de Northeim. Eckard a fost inițial înmormântat la castelul familial de la Kleinjena în apropiere de Naumburg, însă
Eckard I de Meissen () [Corola-website/Science/325465_a_326794]
-
de longobarzi de-a lungul văii râului Drava și au devastat Pannonia, în timp ce Carol cel Mare însuși înainta de-a lungul Dunării, pătrunzând adânc în teritoriul stăpânit de avari. Carol a fost nevoit să întrerupă campania din cauza unei revolte a saxonilor din 792, însă Pepin și Eric au continuat să asalteze puternicele fortărețe ale avarilor. Principala fortăreața, celebrul Ring al avarilor, a fost cucerită în două rânduri de către franci și longobarzi. Prada i-a fost trimisă lui Carol la Aachen și
Eric de Friuli () [Corola-website/Science/324892_a_326221]
-
Balderic sau Baldric a fost duce franc de Friuli ("dux Foroiuliensis") de la anul 819 la 828. Balderic a fost legat papal în 815, atunci când a pătruns în Zealanda cu o armată de saxoni și slavi (obodriți) pentru a-l restaura la putere pe regele Harald Klak al Danemarcei. El a devenit duce de Friuli înlocuindu-l pe Cadolah (potrivit cronicii "Gesta Hludowici Imperatoris" a lui Thegan din Trier). Din această poziție, Balderic a
Balderic de Friuli () [Corola-website/Science/324926_a_326255]
-
1696 dintre o coaliție a Sfanțului Imperiu Român de Națiune Germană, sub conducerea împăratului german August cel Puternic și armata Imperiului Otoman. Bătălia a avut ca scop eliberarea cetății Timișoara de sub ocupația turcească. Armata imperiala aflată sub comanda prințului elector saxon Frederich August de Saxonia, planifică încă din vara anului 1696 să elibereze cetatea Timișoarei care se află sub ocupație otomană, motiv pentru care un corp al armatei imperiale s-a deplasat pînă la Titel, (cetate aflată azi în Șerbia) unde
Bătălia de pe râul Bega () [Corola-website/Science/324417_a_325746]
-
fiind primul act al viitoarelor lupte dintre guelfi și ghibelini, care se vor extinde în principal pe teritoriul Italiei. După moartea lui Henric(octombrie 1139), oponenții au continuat lupta contra Hohenstaufenilor, grupându-se în jurul fiului acestuia, Henric Leul, susținut de saxoni, ca și de fratele său, Welf al VI-lea. Acesta din urmă a fost înfrânt de către Conrad, după un îndelungat asediu, la Weinsberg în decembrie 1140, însă abia în mai 1142 s-a ajuns la încheierea unui acord, semnat la
Conrad al III-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/324425_a_325754]
-
la Moscova, Tratatul de la Luțk a fost anulat. Situația politico-militară din anul 1710 era defavorabilă Rusiei din mai multe motive. În primul rând, puterile apusene nu priveau cu ochi buni expansiunea Rusiei către vest. În al doilea rând, aliații rușilor, saxonii și polonezii lui August al II-lea, nu erau direct interesați de un război cu Poarta. Pe de altă parte, armatele rusești erau reținute în diferite regiuni: în Finlanda, pe țărmurile Mării Baltice, în Polonia, Ucraina și la Marea Azov. În
Campania de la Prut () [Corola-website/Science/326930_a_328259]
-
de Habsburg" (ramura junior emergente din divizarea dinastică în Habsburgii austrieci și spanioli în 1521), dar din secolul 18, de asemenea, "un nativ sau locuitor din Austria". În antichitate popoarele germanice, „barbare”, erau grupate în mai multe triburi, precum alemani, saxoni, frizi și bavari, care au luptat împotriva Imperiului Roman, unul dintre motivele pentru care romanii nu au reușit niciodată să cucerească toate teritoriile locuite de germani. Începând cu secolul al VI-lea teritoriile locuite de germani au fost incluse în
Austrieci () [Corola-website/Science/323336_a_324665]
-
mai 1942. Primul proprietar a fost Blue Star Line. În perioada celui de-al doilea război mondial a fost cargou american transformat apoi în navă comercială. De-a lungul timpului nava a purtat mai multe nume: "Empire Strength" până în 1946, "Saxon Star" până în 1961, "Redbrook" până în 1965 și "Evangelia". Ultimul proprietar a fost „Compania Naviera Hanton Embinas Andros”. La data eșuării, inspecția efectuată imediat de salvatorii români a evidențiat faptul că, în magazia 4 a navei grecești se găsea un motor
Evangelia (navă) () [Corola-website/Science/324219_a_325548]
-
pe Wilhelm la o fermă de porci care aparținea de abația lui Orderic. Wilhelm trăiește ca un țăran, muncind la crescătoria de porci și la câmp. El se îndrăgostește de Edith Swanneck (Gât de lebădă) (Marina Procopie), fiica unui nobil saxon de la curtea Normandiei. Timpul trece, iar luptele între nobilii normanzi se încheie. Wilhelm (Hervé Bellon) reapare la vârsta de 18 ani și își ia în primire ducatul, fiind recunoscut ca duce de către toți nobilii. În acest timp, regele Hardeknud al
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
acceptă să se căsătorească cu Ealdgyth, sora contelui Morcar, și devine regele Harold al II-lea al Angliei. El este excomunicat de Papa Alexandru al II-lea pentru că a jurat strâmb, cerându-i-se lui Wilhelm să-i pedepsească pe saxoni. Oastea contelui Tostig invadează comitatul York, împreună cu oastea regelui Harald al III-lea al Norvegiei. În Bătălia de la Stamford Bridge (25 septembrie 1066), regele Harald și contele Tostig sunt uciși de regele Harold al II-lea, iar invadatorii se retrag
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
cerut și ea lui Wilhelm să-i dea trupul lui Harold pentru a fi îngropat; ea l-a găsit pe câmpul de luptă. Ajuns la Londra, Wilhelm a fost proclamat în Catedrala Westminster ca rege al Angliei, fiind recunoscut de saxoni. El este încoronat într-o biserică goală, deoarece normanzii au ieșit afară să lupte cu saxonii care atacaseră catedrala, și își pune singur coroana pe cap spunând: "„Fie să se împlinească dorința lui Dumnezeu ca eu să fiu rege!”". Unii
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
l-a găsit pe câmpul de luptă. Ajuns la Londra, Wilhelm a fost proclamat în Catedrala Westminster ca rege al Angliei, fiind recunoscut de saxoni. El este încoronat într-o biserică goală, deoarece normanzii au ieșit afară să lupte cu saxonii care atacaseră catedrala, și își pune singur coroana pe cap spunând: "„Fie să se împlinească dorința lui Dumnezeu ca eu să fiu rege!”". Unii autori au considerat acest film ca o reeditare a filmului "Mihai Viteazul" în variantă victorioasă. Cei
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
Albannaich") sunt o națiune sau un grup etnic al nativilor în Scoția. Istoric ei s-au format dintr-un amestec al picților și galezilor, încorporându-i pe vecinii briți de la sud ca și pe indavadatorii germani cum ar fi anglii, saxonii și nordicii. Datorită mai multor factori, cum ar fi încorporarea scoțienilor în cadrul Regatului Unit, declinul industrial sau șomajul, scoțienii se găsesc în număr mare și în afara Scoției, în alte țări ale lumii. Populații mari de scoțieni se găsesc în America de Nord
Scoțieni () [Corola-website/Science/325677_a_327006]
-
posibilități de pradă, făcându-l pe Alboin să creadă în aducerea laolaltă, alături de longobarzi, multe alte popoare din regiune, inclusiv heruli, suebi, gepizi, thuringieni, protobulgari, sarmați, romanii și puținii ostrogoți rămași. Însă cel mai important grup, în afara longobarzilor, îl constituiau saxonii, dintre care 20.000 au participat la invazie. Saxonii erau tributari regelui franc Sigebert I, iar participarea indică faptul că Alboin ar fi avut sprijinul francilor în aventura sa din Italia. Numărul exact al eterogenului group adunat sub comanda lui
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
în aducerea laolaltă, alături de longobarzi, multe alte popoare din regiune, inclusiv heruli, suebi, gepizi, thuringieni, protobulgari, sarmați, romanii și puținii ostrogoți rămași. Însă cel mai important grup, în afara longobarzilor, îl constituiau saxonii, dintre care 20.000 au participat la invazie. Saxonii erau tributari regelui franc Sigebert I, iar participarea indică faptul că Alboin ar fi avut sprijinul francilor în aventura sa din Italia. Numărul exact al eterogenului group adunat sub comanda lui Alboin nu poate fi cuantificat, drept pentru care s-
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
misiuni de recunoaștere, urmând ruta Poetovio - Celeia - Emona - "Forum Iulii", în timp ce proviziile și cea mai mare parte a migranților înaintau lent în spate, din cauza și cirezilor de vite și poverilor cu bunuri transportate și, posibil, pentru a-i aștepta pe saxoni să li se alăture. Până în septembrie, grupurile de prădători longobarzi jefuiseră regiunea Veneto, însă Alpii Iulieni au fost traversați pe la valea Vipavei abia în anul 569. Martorul ocular Secundus de Trento a datat evenimentul la 20 sau 21 mai. Anul
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
au avut de la plecarea lor din regiunea fluviului Elbei până la colonizările din Italia. Alboin a rămas celebru timp de mai multe secole, fiind eroul unor poeme epice. Calitățile militare și regale i le-au apreciat nu numai longobarzii, ci și saxonii și bavarezii. Pentru a duce la capăt lovitura și a-și legitima pretențiile la tron, Helmichis s-a însurat cu regina văduvă Rosamunda, a cărei poziție înaltă în societate se întemeia și pe descendența sa regală gepidă. Astfel, Helmichis și-
Alboin al longobarzilor () [Corola-website/Science/324990_a_326319]
-
mergând până în perioada merovingiană. Din acel moment, economia, în special comerțul cu sclavi, a cunoscut o creștere puternică în regiune. Erfurt reprezenta cel mai răsăritean punct de comerț al francilor. Nobilimea thuringiană, care constituia un amestec de franci, thuringieni și saxoni, nu deținea pământuri pe măsura celor din Francia. Exista de asemenea o pătură de țărani agricultori liberi, mai largă decât cea din Francia, și un mai mare număr de servi, ale căror pbligații erau mai puțin opresive. Se înregistrează un
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]
-
artizani și negustori, cei mai mulți făcând comerț cu slavii situați la est. Istoria thuringienilor este cel mai bine cunoscută din scrierile cuceritorilor lor franci. Scrierea lui Grigore din Tours, un galo-roman, cuprinde relatarea din vremea căderii statului thuringian liber. De asemenea, saxonul Widukind de Corvey din secolul al X-lea oferă numeroase legende referitoare inclusiv la thuringieni. Autorul bizantin Procopius din Cezareea îi menționează, de asemenea, vorbind de distrugerea regatului lor. Scrierea anonimă din secolul al VII-lea "Origo Gentis Langobardorum" menționează
Turingieni () [Corola-website/Science/325079_a_326408]