558 matches
-
ai, măi...!“, se miră bătrânul Toma, om care văzuse multe în viața lui de pădurar și vânător, netezindu-l ușor pe spinarea sură-cenușie. Puiul de fiară, de-o săptămână, cel mult două, ca drept răspuns la mângâierile bătrânului, scoase un scâncet subțirel, arătându-și agresiv colțișorii ca acele și limba roșie. „-Măi, măi da‟ rău mai ești... cu tini nu-i di glumă, măi!, se miră din nou, bătrânul. * ...Fata a crescut puiul de lup, neînțărcat... până la peste un an de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
coceni de porumb, adevărate tabere militare, cu care se războiau, țipând și hohotind, făcând-o, pe ființa înfășată în pelinci scrobite, să tresalte, încruntându-și sprâncenele de-abia arcuite și agitându-și, neputincioasă, brațele și picioarele prea strânse în legătoare. Scâncetul o trezi din cascada amintirilor. Legănă, încă lunatic, pătuțul, deșteptându-se ca dintr-un somn adânc. De o săptămână, născuse o fetiță, Măriuca, care-i mai alinase dorul și-i înnegurase gândurile. „Dacă el nu s-a mai întoarce? Dacă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Ioan, oare?! Cum a ajuns să-mi umble prin suflet cu atâta ușurință, mâinile mele încleștate pe stinghia de lemn a patului, ca și cum m-aș teme să nu alunec dacă le-aș desprinde, unde mă duc cuvintele lui? Părinte, e scâncetul meu dureros, Am păcătuit, era acolo în fân și mă aștepta, nu merit, Știu, Theo, mi-a spus chiar ea la spovedanie, nu te mai gândi la asta, ai făcut-o pentru o clipă fericită, nu te mai frământa degeaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dacă promiți că faci liniște. Promiți? Dar, deși Molly nu făcea nici o promisiune, o serie de zgomote ciudate îi lăsa de înțeles că primise oricum voie să se suie pe genunchiul lui mami. Din fericire, zbieretele s-au domolit până la scâncete și oftaturi. —Și de parcă nu ajunsesem deja la capătul puterilor, idiotul de Dylan sună să îmi spună nu numai că ajunge din nou târziu acasă, dar că săptămâna viitoare va trebui să meargă la o altă conferință pentru care va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nu știu ce cină de afaceri în Belfast. Alte plânsete porniră pe fundal. Voce masculină. Idiotul de Dylan - ajuns acasă mai devreme și supărat de faptul că este înjurat de fiica și de soția sa? se întreba Ashling îngrijorată. Nu, judecând după scâncetele slabe și miorlăite legate de durerea de burtică, trebuia să fie Craig. —Vin eu la tine vineri seara, se oferi Ashling. Minunat, ar fi... LAS-O! VREI Să O LAȘI DRACULUI ACOLO! Ashling, trebuie să închid, spuse Clodagh și convorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
știa că un copil ar pune frână. Gata cu petrecerile până în zori, gata cu canapelele albe, gata cu călătoriile spontane la Milano. Sau la Vegas. Sau chiar la Brighton. Nopțile albe nu vor mai fi pline de cocaină, ci de scâncete de copil. Toate veniturile vor trece din contul blugilor Dolce & Gabbana către cel al scutecelor de unică folosință. Dar Lisa s-a pus pe treabă și, încetul cu încetul, l-a convins, apelând la mândria lui masculină. Nu vrei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunete ciudate, care răzbăteau prin pereți. Am ciulit urechea, încercând să le deslușesc, și am distins hohote de plâns, urmate de vocea lui Kay, mai blândă și mai gravă decât o auzisem vreodată. Hohotele se întețiră, apoi se transformară în scâncete. Mi-am tras perna peste urechi și m-am silit să adorm la loc. CAPITOLUL ȘASE Am moțăit în cea mai mare parte a timpului cât a ținut plictisitorul rezumat al infracțiunilor din 10 ianuarie și m-am trezit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
În aparat o rolă de film nouă. — Doctorul Wilson a tras de picior, dar În afară de asta, totul e ca la Început. Billy așeză un bliț uriaș pe aparat și Îl lovi de câteva ori cu palma până se auzi un scâncet ascuțit. — Bine, la o parte, doamnelor și domnilor... O lumină violentă, alb-albastră se aprinse cu un pocnet În spațiul Închis, urmată de zumzetul aparatului foto și de păcănitul blițului. Iar și iar și iar... Billy terminase aproape, când sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Jamie Încă mai purta costumul lui pentru zăpadă - portocaliu cu albastru și căciula sa cu doi ciucuri. Ochii săi erau uriași, și plini de lacrimi, iar din nas Îi izvorau două urme argintii gemene, ce ajungeau până la gura lui strâmbată. Scâncete mici Îl făceau să se cutremure cu totul. Martin se aplecă din nou asupra genții și scoase mâna cu un cablu electric. Cu o ușurință dată de exercițiu, făcu noduri duble la ambele capete, strângându-le bine. Puse un nod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
era al naibii de evident și chiar spuse asta. — Ai ucis copii, Martin. I-ai ucis și i-ai abuzat. Le-ai mutilat trupurile. Unde credeai c-ai s-ajungi? În tabăra de vacanță? — O să-mi facă rău! Strichen deja plângea, iar scâncetele sale pufăiau nori albi În Întuneric. Așa cum a făcut el. Cum a făcut Cleaver! — Haide, Martin, s-a terminat... Micuțul Jamie McCreath se zvârcolea și lovea, urlând cât Îl țineau plămânii. Strichen aruncă valiza ca să-l prindă mai bine, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
problemele inerente vârstei lor. Deși trebuie să recunosc că nopțile petrecute alături de ele, atunci când aveau febră și trebuia să le veghez, erau, într-un fel, folosite la maxim, pentru că profitam de liniștea din casă și citeam sau scriam până la primul scâncet, până la prima mișcare ce anunța trezirea. Mai târziu, pe măsură ce au crescut, am preferat să le iau alături de mine, în biroul-bibliotecă, unde aveau colțul lor și unde puteau să deseneze, să asculte muzică sau să citească în voie. Cu Georgia, dialogul
Substanța zilelor și nopților unei mame. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Carmen Mușat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1777]
-
alții Mai apropiați de Încrengăturile fixate de Darwin-profetul Puși Într-un cântar unde burta Înfrânge sacrul omphalos și celelalte mizilicuri. 29.09.1960 S-a pritocit În mine toată ambra zeiască din atâtea Încercări irosite (Sunt cu Întrebările departe de scâncetul lumii) Mi-adie prin labirintul ce nu mi-l cunosc, făr’ să le chem, vânturi duioase Pentru tine, mamă, care m-ai născut Îndurerată de bucuria facerii, Mă Încearcă iară o reverie tandră spre lucrurile domestice Cât de mult Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
buzunarul craniului său Soarele căzând spre lucruri domestice să-l lege-n lanțuri, Să nu scape ziua prea repede spre Întuneric Foarfecele timpului taie-n carnea materiei riduri gigantice, Visele nu pot astupa mlaștinile ce zac În sângele nostru Orice scâncet l-absorb aștrii bolnavi. 14.10.1960 Turme fără sfârșit răsar barbar Înainte, Zarea umplând-o de tropote ca-n vremi de-nceput Scuturile materiei se rup, se sfărâmă pline de viermi Ce colcăie grași-ntre idei și concepte putrede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asigure că atât Weir, cât și Constable, primesc pedeapsa meritată pentru ceea ce făcuseră, adică injecția letală. - Nu îți face griji, scumpo, îi spuse el pe când unul din medici îi lua tensiunea, o să te faci bine. Răspunsul veni sub forma unui scâncet tăcut. O privi pe furiș pe mama lui Chrissy, pe fața căreia se citea tandrețea, însă aceasta nu putea masca o furie inimaginabilă față de cea a lui Bell. Detectivul solicită centrala prin stația radio și i se făcu legătura la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu dăm prea mult în psihanaliză, trebuie spus că era ceva în ea care desconsidera cosmeticele și superficialitatea. Pentru Amelia Sachs, esența mașinilor se afla în inima acestora și în sufletele lor fierbinți: sunetul furios al barelor și al pistoanelor, scâncetul curelelor, sărutul perfect la angrenajelor care făceau din tona de metal, piele și plastic viteză pură. Decisă să își ducă mașina la un atelier din Astoria, Queens, unul la care mai apelase și înainte, unde mecanicii erau talentați, cinstiți, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
-i spune lui Ben despre umilirea și degradarea mea fără să mă fi consultat. Pot să-ți cer cel puțin să ai un pic de respect pentru... pentru... și nu am mai continuat, ci am izbucnit în clipa aceea în scâncete deznădăjduite. Nu te-a părăsit doar pe tine, mamă, dacă vrei să fii egoistă pe tema asta. Are și doi copii, poate îți amintești și, deși e posibil ca tu să înțelegi despre ce e vorba, crede-mă pe cuvânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
o mângâie. I se părea că o să aibă orgasm În câteva secunde. El și-a dat seama de asta și o luă mai Încet. La un moment dat, se opri de tot, lucru care o făcu să-i scape un scâncet de frustrare. Apoi, Încet de tot, abia atingând-o la Început, o luă de la capăt. În vreme ce orgasmul ei se apropia vertiginos, deveni brusc conștientă că cineva cânta. Putea să audă undeva În depărtare o voce de bărbat care lălăia One
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
cap, deși puteam să șoptesc în perioada aceea. Timp de trei săptămâni nu am putut să fac nici măcar asta. Puteam deschide gura, puteam forma cuvintele, dar nu eram în stare să scot nici un sunet. Acum eram capabil să produc un scâncet patetic, foarte slab, ca de bebeluș. Nu, un bebeluș poate să țipe. Trebuia să o fi auzit pe fiica mea cum urla când doctorul i-a tras o palmă ca să o aducă la viață. Plânsetul ei a făcut înconjurul lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Și ea Îl imploră În șoaptă: Numai să nu vorbești. Nu spune nimic. Mi-e bine cu tine și așa. Îi apăru În fața ochilor Închiși viziunea aproape palpabilă a câinelui căsăpit, contorsionat și pierzând ultimele picături de sânge cu un scâncet slab, la picioarele unui gard de piatră, Între tufișuri ude și gunoaie. Și ca prin somn șopti Între sânii ei cuvinte pe care ea nu le auzi: —Să ne Întoarcem Înapoi În Grecia, Yael. Acolo vom găsi iubire. Și compasiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cu ochii larg deschiși. Afară vântul se Întețise. Rafale de ploaie se spărgeau lângă fruntea sa, pe geam. Spărtura dintre nori, de deasupra dealurilor Betleemului, prin care străluceau stelele, era și ea Întunecată acum. Încremeni brusc, auzind din depărtare un scâncet subțire. Ca al unui prunc abandonat Într-o pătură udă, pe o pantă a văii. Parcă primise sarcina să fugă chiar În clipa aceea să-și ajute mama să-și găsească copilul pierdut. Își spuse că precis era numai zgomotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere, ca o trântă înverșunată, pe viață și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale Hildei, culminau două cuvinte rușinoase și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul masculului biruitor, în satanicul său galop. Așa cum se frământa el pe canapea, învăluit în umbră, nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aproape terminat, cu oberliht mi se părea înspăimântător de gol. Patul era prea lat acum. Accentul ei suav, căruia-i simțeam lipsa. Degetele ei scurte, puternice. Lipsit, brusc, de orice tandrețe, în urma ei rămânea un biet câine scheunând, ale cărui scâncete încerc acum să le silabisesc; dar încercarea mea de a desluși gândurile celui părăsit se dovedește zadarnică. Până acum părăsise și el fete și femei, atunci când apărea foarte repede plictiseala, fără ca măcar să-și ia bun rămas. Acum, se vedea decuplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o menghină. Bătrâna l-a simțit aproape și a încercat să-și întoarcă botul pentru a-l vedea pe băiat. Nu a reușit prea mult. Lungimea lanțului liber nu i-a permis. În schimb a nechezat încet, ca într-un scâncet și tot trupul transpirat și plin de muște sa frământat puternic. Înțelegând situația, Tudorel a uitat de toată frica ce-l cuprinsese și s-a repezit cu toată forța la cele două crengi. A tras de ele să lărgească spațiul
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un copil necunoscut s-a năpustit asupra mea În plină viteză și m-a plesnit cu un plic peste față. Din plic a căzut o bucățică de carton pe care-am citit, scris cu majuscule decupate din ziar: „Crocodil Imită scîncetul copiilor, ca să-l atragă În capcană pe om”. Am ascultat cu atenție și, Într-adevăr, mi s-a părut că aud crocodili imitînd scîncete de copii dincolo de perete, În puterea nopții. CÎt despre portar, se făcea tot mai des că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
o bucățică de carton pe care-am citit, scris cu majuscule decupate din ziar: „Crocodil Imită scîncetul copiilor, ca să-l atragă În capcană pe om”. Am ascultat cu atenție și, Într-adevăr, mi s-a părut că aud crocodili imitînd scîncete de copii dincolo de perete, În puterea nopții. CÎt despre portar, se făcea tot mai des că nu mă cunoaște și nu-mi dădea drumul În bloc, așteptînd să-l rog cel puțin un sfert de ceas, să-i arăt cartela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]