705 matches
-
reușit să discern sunetele din spatele meu. La Început am văzut o mișcare repetată cu o anumită Încăpățânare, urmată de un sunet alunecos și umed, de obiect frecat, după care Dora, spre surprinderea mea, dar fără să mă deranjeze, Începu să scâncească: — Mișcă-te, Îmi șopti pe un ton Înfundat. Revenindu-mi din starea agitată, m-am gândit să Încerc să-mi fac și eu rolul. Astfel că am Început nu doar să mă mișc, dar să scot și sunetele delicioase emise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
folosul comunității“. Plăcut surprins, arabul pleacă. În dimineața următoare, când deschide prăvălia, frizerul găsește la ușă un bilet de mulțumire și un coș plin de curmale. Una din gemenele care dormeau pe canapea a Început să se agite și să scâncească, Însă s-a oprit imediat. — Chiar În ziua imediat următoare, un turc se duce să se tundă la același frizer. După asta Încearcă să plătească, Însă frizerul zice din nou - „Nici gând, nu pot să-ți primesc banii. E un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
vie, la Cramă se afumau cu pucioasă butoaiele uriașe, vinul curgea făcînd spume, spre primăvară se auzeau scîrțîind carele ducîndu-l către Comana, iar cel care rămînea în Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dacă nu va recruta pe cineva cu nume, pe cineva care să-i crească prestigiul, să-l facă așa important, atît de important pentru acțiune, încît să ajungă la conducere, la creier. Mihai Mihail se lăsă pe speteaza scaunului, care scînci sub greutatea corpului său mătăhălos, așa cum stătea îți puteai da seama cum se lățise, cum se deformase în vreme un trup atletic altădată. "Bîlbîie n-avea de unde să știe că în toată afacerea asta cu Vulturul Alb nu exista de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zbârcit. Mustața aspră îi era împărțită în două sub nas printr-o ruptură în buza de sus, care-i arăta dinții lungi, albi. Sta încovoiat, în surtucu-i peticit, desculț, cu izmene albe, cu mânile strânse sub brâul roș. Începu să scâncească răgușit, stâns: — Faceți-vă o pomană, oameni buni... M-a apucat vătămătura... Și mă ține, mă arde, nici nu mai pot merge... Să mă duceți macar până la pod la Tupilați... —Bine, măi țigane, vorbi Băieșu. Suie în car. Este loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
acesta prin locuri frânte și prin zăpezi neașezate îl întărâta și mai mult și era, în același timp, tocmai ceea ce așteptase el. Tocmai asta aștepta, și râdea în sine, amar. Nana Floarea se răsuci în covrul saricei, căutând pruncul, care scâncea subțire; îl strânse iar la sân și-l îmbodoli. Privi apoi spre bolnavă; îi pieriseră rujele feței. — Spune, suflete, dacă trebuie să ne oprim, își ridică ea glasul cu îngrijorare. Ana făcu semn cu ochii: nu. Paznicul intră în sanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
nimeni pe țărm. Era, de fapt, un pui, nu depășea probabil câteva luni, dar avea statura unui câine matur; era dintr-o rasă care dă câini furioși și puternici. M-a mirosit și s-a tăvălit în iarba dintre scaieți, scâncind ca un copil. Nu știa să se joace, dar era prietenos. Numai când mârâia își arăta colții și își trăda rasa. L-am botezat Alfa și câteva zile i-am adus de mâncare. Când se sătura să se joace cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Domnul Andrei. I-a făcut acolo un culcuș, l-a legat de un lanț și îi duce mîncare." Și a adăugat aproape admirativ: "Nu știți ce poate un hingher îndrăgostit de un câine. Toți câinii pe care i-a hăituit scâncesc acum în inima lui." Puțină vreme după asta, Alfa a fost găsit otrăvit. Cineva pătrunsese noaptea pe furiș în bălării și îi dase câinelui carne otrăvită. Și fără să avem nici un indiciu, toți l-am bănuit pe individul cu mers
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
după ce a murit, ți se făcea greață cât de demni erau toți. De parcă niciodată nu se guduraseră pe lângă papa Formosus, sărutîndu-i mâna cu inele scumpe. Eu îi văzusem ca pe niște căței opăriți pentru că și eu mă înghesuisem printre ei. Scânceau de câte ori papa îi certa și râdeau de câte ori el făcea o glumă tâmpită. Dacă pe papa îl durea capul, toți făceau rugăciuni ca să-i treacă. Dacă papa sforăia, era semn că avea un somn bun și erau mulțumiți. Și, dintr-odată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
locuri ca să moară, dar el voia să rămînă pe stadion și să moară În fața Cadillacurilor albe. Jim șterse cu furie muștele de pe fața domnului Maxted. RÎzînd de doamna Vincent, Începu să se clatine pe genunchi, cum făcea cînd era copil, scîncind și bătînd monoton pămîntul. — Jamie... Jamie... Un soldat japonez patrula pe pista de zgură din apropiere. Trecu pe iarbă și se uită În jos la Jim. Iritat de zgomot, era gata să-i dea o lovitură cu bocancul uzat. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Era - Înălțarea Domnului, soarele nu asfințise, Peste tot era tăcere, pruncul pe lume venise Și pierdută de putere mama cu brațele - întinse Pruncu-și alăpta zâmbind și cu drag la piept îl strânse. Somnoros precum era, cu amorțitele lui pleoape El scâncea cu glas firav și ea îl privea de- aproape, În extaz de bucurie, lumea ca pe-un cerc o vede Iar la umbra unei gene, lacrima pe-obraz se pierde. Era în amurgul serii, zi de mare sărbătoare, Când pe
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
mic. Maltezul doamnei consul era profund nefericit. Nu-și mai găsea locul. Făcuse o grămadă de drumuri în sus și în jos. Coborâse scara, intrase în cabinetul stăpânului, de unde fusese repede dat afară. Urcase iar diabolica scară înapoi, spre dormitor. Scâncise, scheunase în fața ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ștergem naibii! Era Babic. Pe drum, la întoarcere, aruncase împărtășania. Imediat apăruse de undeva o potaie și o înfulecase dintr-o singură înghițitură. Nu mai făcuse decât vreo câțiva pași. Și aceia mai mult împleticiți. Apoi, cuprinsă de spasme violente, scâncise de câteva ori și se proptise în bot pentru o tumbă ciudat de moale. Ultima. La mijlocul scării, oprit în dreptul oglinzii venețiene, prințul se înfioră. Încă mai simțea mâna rece a „distrugătorului de lume” pe inima, pe sufletul, pe viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Abia atunci, „Domnul Nae”, patronul localului, în mână cu un ciomag de vișin, se apropia să-l domolească pe Marcu. - Eu plătesc! răcni Marcu, aruncându-i banii de argint și de nichel, munciți o săptămână întreagă. Fă-mi socoteala! Țiganca scâncea, spălându-i rănile cu un prosop și străduindu-se să-i oprească năvala sângelui. Consumatorii localului fugiseră fără să plătească și lăutarii dispăruseră ca prin farmec. Numai cântăreața, cu chipul schimonosit de suferință, rămase pe loc. Apoi, îl luă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
dirijând în același timp spre cele patru puncte cardinale ale Europei, vagoane încărcate cu fidea și macaroane. Se plângea că, în loc să crăp de foame, îmi tai din curcanul fript o felie subțire pe care o mănânc în silă. E drept, scâncea el că toată friptura mi-o împart în două părți egale ca să-mi hrănesc buldogii, dar după ce îi văd săturați și le dau apă, alerg la tribunal să obțin un sechestru „cu ridicata” și să car în camioane prăvălia debitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă și dreaptă, întoarse capul cu dispreț către mine și, cârâind printre buzele subțiri, trase ca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ta de fier, fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a fost”, scâncea Gloria. Atunci răcneam să tacă. Nu vreau să știu la ce se gândește femeia mea, atunci când își freacă buza maxilarului inferior, trecând de-a lungul ei degetul arătător pe toată suprafața lui laterală. Nu mai doream nici de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
de panică. - Cum se poate „soi pocit”, între surâzându-i bolnav de iubire. Cum se poate să-ți amintești numai de mine? Nici de surioara ta nu-ți mai aduci aminte? Nici de coșulețul tău cu lăcățel?... - Du-mă acasă, scâncește Adriana. - Unde „acasă”, copil nefericit?... - „Dincolo”. - Nu sunt încă destul de bine pregătit, răspund, îngălbenindu-mă. Numai dacă moare Gloria, spun ca pentru mine, și dinții mi se bat, în clămpănitul unui cioc de barză. - Lasă-mă în pace, - se supără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și roșu. „Au!”, țipase băiețașul, și asistenții se opintiră, ca să-l țină imobilizat. „Să nu strigi că mă supăr...”, se răsti buldogul alb, clătinându-și violent tichia. „Au” te cheamă?”, surâse el apoi cu ochii de înger... „Sică”, răspunse băiețașul, scâncind și împăcat pe jumătate, în vreme ce asistenții ridicau tampoane mari de vată de pe tăietură. „Și mai cum?”, ținea să afle bătrânul cu halatul alb, tremurându-i încă o dată mâna înarmată pe deasupra beteșugului... „Aaau!”, mai zise băiatul, când din genunchiul înroșit, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului, Herma răsturnată pe muchia patului, cu picioarele încolăcite peste șalele lui, scâncea că vrea să moară în timpul coitului. Atunci am auzit cum îi pârâie coastele și cum sărută țeasta rasă a marinarului cu brațe și cu umeri uriași. Herma, sora mea, se trezi pe la șapte dimineața, surâzând și pe jumătate adormită încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
arăta el. Nebărbierit, cu cearcăne, și cu părul negru făcut vâlvoi și Încrețit de ploaie. Isobel deschise gura parcă pentru a spune ceva și apoi o Închise. Ploaia se izbea de partea de sus a cortului, aparatul foto păcănea și scâncea În timp ce, blițul se declanșa cu o frecvență amețitoare, generatoarele mormăiau. Cu toate astea, liniștea era asurzitoare. Medicul de serviciu fu cel care rupse vraja: — La naiba! Stătea Într-un picior, scuturându-l pe celălalt, În care se putea vedea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
strigase Pinky într-o zi la scurt timp după ce fuseseră instituite orele de vizitare. E una și aceeași maimuță care ne-a fugărit în bazar. — Priviți, chicoti Sampath din postul său superior de observație, o bandă întreagă. — Maimuța mă urmărește, scânci Pinky, unde mă duc eu vine și ea. Se întoarse și-și privi încruntată fratele. Tu de ce te bucuri așa tare să le vezi? Cum să nu se bucure? Un cârd întreg de fețe interesate, negre și cu margini argintii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
avut tupeul să le mai sune pe nici una dintre membrele clubului sushi, iar, în al doilea rând, vocea de-acum era aceea a unei persoane importante, a unei femei care nu-și petrecuse mare parte din ultimii șapte ani fie scâncind, fie visând. A, a răspuns Mary. Bună. Mary avea tot dreptul să fie furioasă, dar, dintr-un motiv misterios, crizele de isterie și mâncatul în neștire erau singurele ei manifestări. La ea, furia semăna prea tare cu rușinea. Secretele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fel sau altul tot o s-ajung acolo. Jina și-a fixat băiatul. Când Danny s-a născut, era așa de amețită de durere, încât uneori dormea chiar dacă bebelușul urla din toți rărunchii. Până la urmă, Danny a renunțat să mai și scâncească, dar, după asta, niciodată n-a mai luat în greutate așa cum ar fi fost normal. Tot timpul era la limita de jos a greutății pentru copiii de vârsta lui, iar Jina nu și-a iertat niciodată lucrul ăsta. Pecetluise viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de organizare a societății: „Imaginez un guvern care ar arde public toate legile, ordonanțele, constituția, codul juridic, tot amalgamul ăsta zăpăcitor.“ Dacă în planul ideilor generale autorul se înfășoară, teatral, în mantia măreției, când vine vorba despre viața sa intimă scâncește ca un copil neajutorat, povestind, de exemplu, cum a fost certat de soția lui pentru că nu a vrut să repare o ușă. Se dovedește astfel încă o dată că femeia, „minte scurtă, poale [haine] lungi“, nu-i lasă pe marii bărbați
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]