705 matches
-
sub supravegherea trimișilor lui Constantius II, vărul său. Cine era Iulian? Ammianus Marcellinus, ni-l descrie spunând că pe la 20 de ani, Iulian (n. 331) era de statură mijlocie, cu părul lins, cu o barbă aspră ascuțită, cu ochi frumoși scânteietori, semnul unei inteligențe vii, sprâncenele bine evidențiate, nasul drept și gura destul de mare, buza inferioară atârnată, gâtul gros și curbat, umerii largi, bine făcut din cap până în picioare, așa încât să fie agil la fugă. Era extrovertit, necomplicat în maniere și
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și încețoșate ale copiilor ca în niște încăperi slab luminate, își încălzește propriul suflet la lumina incandescentă emanată de zecile de ochi ațintiți asupra sa, se străduiește să descifreze de pe chipurile contorsionate ale copiilor mirarea, nedumerirea, neputința, ca și sclipirea scânteietoare a înțelegerii. Cred că astfel de momente de tensiune intelectuală, în care fluxul emoțional și spiritual circulă intens, în ambele sensuri (de la învățător la clasă și invers), reprezintă mirajul profesiei de învățător. Dascălii cu vocație - făuritori de personalități - construiesc, cu
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cea din Romeo și Julieta, învăluită, ca nici o alta până acum, într-o lumină orbitoare. Chiar din clipa în care Romeo îl culcă pe Paris în cavou, frumusețea Julietei, cruțată de atingerea distrugătoare a morții, preschimbă cripta într-un „palat scânteietor”. Mai târziu, după adevărata moarte a lui Romeo, călugărul Lorenzo zărește, în momentul sosirii lui, o lumină ce străbate din interiorul cavoului și care nu vine doar de la făclia rămasă aprinsă a lui Romeo, ci pare să aibă o sursă
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
strălucească și apoi să moară parcă”1 - sau, mai degrabă, să moară a doua oară -, Echilibristul, corp-statuie, corp „dăltuit”, „monumental”, revarsă asupra noastră lumina pe care o revărsaseră la vremea lor marile figuri tragice - Fedra, Antigona etc. -, „ansamblu în sfârșit scânteietor de litere”. Statuie modelată din lut ori cioplită în marmură și statuie înălțată din cuvinte - acesta este colossos-ul teatrului. Întrepătrundere a simulacrului locuit de Absență cu piatra funerară, actorul, grație fulgurantei sale apariții/dispariții, ne deschide o clipă poarta prin
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
care l-a generat și care Îi va rămîne tovarășă la zămislirea celorlalți locuitori ai cercurilor inferioare, creați sub forma unor perechi de gemeni de sexe opuse. Ialdabaot are Înfățișarea unui „șarpe cu chip de leu, cu ochi de foc scînteietori”6. Ca și În alte texte 7, Demiurgul este numit aici Samael și Sakla(s). HA8 precizează că Samael, „Zeul Orbilor” - din aramaicul samî, „orb”9 - este orb (balle), ignorant și arogant. În alte părți acest avorton material creat din
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ca aripa unei păsări, coada lui este precum coada unui pește mare, iar picioarele lui precum picioarele unui animal de povară”24. Este, fără Îndoială, Ialdabaot cel Înfățișat În Apocriful lui loan drept „șarpe cu chip de leu, cu ochi scînteietori de foc”, adaptat la Pentada elementelor al căror stăpînitor este: „Capului este asemenea capului unui leu ieșit din Lumea Focului; aripile și umerii săi sînt asemeni cu cele ale vulturului, după chipul fiilor VÎntului; mîinile și picioarele lui sînt ca
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
47. La Foucault, nebunia este legată de rațiune, iar rațiunea de nerațiune. Raporturile rațiune-nerațiune Omul a devenit pentru om atât chipul propriului său adevăr, cât și eventualitatea morții sale. Michel Foucault, 1954 Pentru Foucault, nerațiunea este în interiorul rațiunii 48, vizibilă, scânteietoare, expusă observațiilor celorlalți. Nerațiunea derivă din rațiune și este o formă acceptabilă de manifestare a scriitorilor și artiștilor, din moment ce reprezintă partea moartă, inutilă, transparentă, expusă, chiar dacă intrigantă și contestată, a rațiunii. Cu alte cuvine, Foucault a încercat să stabilească un
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Docilitatea sexului (adică sexul care se lasă sedus), compensează spiritul rigid și nesupus al unui mod autoritarist de a fi în politică. Astfel sexul și politica sunt în complementaritate de relații. Pentru că sufletul și spiritul erau în Antichitate ceva vizibil, scânteietor, manifest, cotidian, fără a avea reprezentarea modernă de invizibile ale umanului, preocuparea de sine și o viață social-politică armonioasă erau imperative filosofice și morale ale fiecărui cetățean. Numai în acest fel s-a putut naște politica (politeia) interesată de sine
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
unei medii, ale unui nihilism istoriografic fără nicio legătură (epistemică) cu o cercetare istorică. Într-o istorie scrisă, în practica din arhive, nu numai că nimic nu a fost, dar există atâtea stele solare câte priviri sunt, dincolo de suprafața orbitoare, scânteietoare a faptelor și a evenimentelor intens mediatizate, discursivizate public. Nihilismul istoriografic contemporan afirmă cu aplomb, pe urmele lui Hegel, că oamenii nu învață nimic din istorie. O întreagă pleiadă a preluat această sintagmă prin Croce, Valéry și prin alți distinși
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
să te întrebi înfrigurat asupra existenței lui Dumnezeu. Să fie ceva pentru care merită să suferi și să mori, dorința de a face ceva pentru ceilalți, să comunici cu ei, să faci un pact între învinși, "un singur turn, dar scânteietor și indestructibil", spune Sábato, să trăiești pentru ceva, pentru absolutul din tine, pentru a vedea absolutul din ceilalți. Adaugă, cu tristețe: "să negi moartea, să nu te duci la cimitire, să nu porți doliu, toate astea păreau o afirmare a
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nostru profesor, omul cu voce și chip de cantor vocațional. Mai de fiecare dată, cum era legea pământului în vremea aceea, în rândul unu lua loc asistenta domnului Lăudat. Era o figură parcă desprinsă de pe litografiile pașoptiste. Brunetă, cu ochi scânteietori și un semn distinctiv, o pată de moar în obraz, amintind de Ionuț Jder, eroul sadovenian. Acest "talisman" i-a adus repede supranumele de "jderoaica", ceea ce nu era chiar o invențiune fără acoperire, ci consona cu vioiciunea minții și mlădierea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
absolut superior, conturând el însuși, din propria-i perspectivă, un amplu tablou al situației generale: calitatea efortului ascetic al acuzatorilor, etica duplicitară și teologia lor îngustă și, mai ales, competența acestora într-ale literaturii satirizată fără milă și cu vervă scânteietoare în Soborul de la Căldărușani sau judecata lui Damian Stănoiu, în care autorul imaginează preoții reuniți pentru a-l caterisi citind fragmente din opera sa, recunoscându-se în eroii textelor și incapabili de a accepta convenția de principiu a literaturii. În
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și tipică a culturii europene, reflectînd ambiguitățile și complexitățile acesteia. Fundamentul său, care este omul, este în totalitate laic, însă omul i-a devenit fundament deoarece cultura europeană a turnat aici substanța mitică și religioasă care îi conferă forța sa scînteietoare și care îl face să-și secrete propriile mituri, religia sa de căpătîi (Progresul) și religia sa secundă (mîntuirea pămîntească). Umanismul este de asemenea tipic european deoarece a lucrat fără încetare prin contradicție internă, între principiul său manifest, rațional și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și mutațiile unei tehnologii care trece din ce în ce mai mult sub comanda informaticii. Anglia, Franța, Germania, a căror putere se bazase în secolul anterior pe cărbune și oțel, își închid minele și își sting furnalele. În Lorena, la Birmingham, la Bilbao, catedralele scînteietoare, bubuitoare, fumegătoare ale Epocii Fierului sînt acum doar niște schelete. Noile puteri nu mai constau în puterea energetică, ci în controlarea informatică a energiilor și în organizarea computerizată a organizațiilor. În aceste domenii, Europa se ține cu greu de Statele Unite
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau de cântul cristalin al vieții cu scânteietoarele sale contradicții, cu bogăția sa insondabilă și copleșitoare. Civilizația era în schimb forța care domină lumea occidentală cu mitul progresului, al economiei, tehnicii și dezvoltării, cu democrația redusă la principiul formal al dreptului de vot și al majorității. Thomas Mann
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
zilele noastre. Totul a început într o grădină din satul francez D omremi; acolo tânăra Jeanne D’Arc a devenit subit interlocutoarea unor ființe miraculoase, care aveau să o contacteze în dife rit e momente dea lungul mai multor ani. ... Scânteietoarele personaje care veneau dintr o „altă lume” îi spuneau că erau hotă râte să ajute poporul francez să și recâștige pământurile ocupat e de armatele engleze în nord vestul țării; astfel de vorbe i-au făcut pe Jeanne, pe părinții
Îngusta cărare către lumină by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Science/1225_a_2212]
-
ne putem exprima astfel, după capriciile fanteziei sale. Cu greu ți-ai putea închipui cum au fost schițate planurile și în ce cuvinte li s-a explicat muncitorilor ce aveau de făcut; întreaga alcătuire pare un gînd fugar, o reverie scînteietoare care dintr-o dată ar fi prins viață, un vis întrupat. Cinq-Mars urca încet treptele late ale scării ce avea să-l ducă la rege [...]*. A. de Vigny, Cinq Mars Pentru a pune capăt seriei de deosebiri dintre povestire și descriere
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și deasă, lumina zilei. Cele din urmă văpăi ale acesteia îngălbenesc numeroșii castani de pe stanele de piatră pustii; ele trec în lungi fulgerări pe sub săgețile țepene ale bradului alpin; pîrlesc fața munților; aprind zăpezile; învăpăiază văzduhul; și apa fără valuri, scînteietoare de lumină și împreună cu cerul, a ajuns să fie nemărginită ca și acesta, ba mai curată chiar, mai subțire și mai străvezie, mai frumoasă. Liniștea ei uimește, limpezimea-i amăgește, frumusețea fără seamăn, vaporoasă, transparentă, pe care ea o repetă
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
care îl zăreai prețios, în vîlceaua sa singuratică! De fiecare dată cînd privirea mea îl întîlnea ca pentru prima oară, mă opream în fața lui cu plăcere. Ehei, mi-a spus gazda mea citind în ochii mei una dintre acele dorințe scînteietoare, exprimate totdeauna cu atîta naivitate la vîrsta mea simți de departe o femeie frumoasă, așa cum adulmecă ogarul vînatul. Nu mi-a plăcut acest ultim cuvînt, dar am întrebat care era numele castelului și cel al proprietarului. E Clochegourde, mi-a
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
are o inteligență nativă și un umor cu totul excepționale. În prima zi a Congresului aniversar, a avut niște schimburi de replici cu Kwaszniewski încă președinte în funcție, dar foarte relaxat, că se apropia de încheierea ultimului mandat cu totul scânteietoare. Walesa, care era deja fost președinte, făcea glume pe seama lui Kwaszniewski despre foști! Cele câteva sute de persoane care eram în sala de conferințe am râs vreo cinci minute aproape non-stop. Am și schimbat în acele zile câteva propoziții cu
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
cerbului strălucea de se părea că Harap-Alb soarele cu el îl ducea (...). Și într-una din seri, cum ședea Spînu împreună cu moșu-său și cu verele sale într-un foișor, numai iaca ce zăresc în depărtare un sul de raze scînteietoare, care venea înspre dînșii. Și de ce se apropia, de ce lumina mai tare, de li fura vederile. Și deodată toată suflarea s-a pus în mișcare: lumea de pe lume fiind în mare nedumerire, alerga să vadă ce minune poate să fie
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
care avea rol de vană s-a deschis, prin care apa lacului subteran s-a scurs în marele fluviu exterior. Drumul era deschis. După câteva sute de pași, au dat într-o sală imensă cu pereții căptușiți de cristale albe scânteietoare. La ușă îi întâmpină un gnom uriaș. -Ca să obțineți cristalele de cuarț mult râvnite, trebuie să răspundeți la o întrebare: -Ce este pacea zeilor? -Starea de nonrațiune, plasată în virtutea relaxării, la limita dintre veghe și somn, zonă în care
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
mai e cale de întors, dacă se îndreaptă, dar pentru cei morți situația este gravă și ireversibilă, datorită dovezilor incontestabile, înregistrate în memoria cosmică. Ești liber să alegi între libertatea luminii sau robia întunericului. Infern sau paradis? Deschisei ochii. Razele scânteietoare ale soarelui îmi invadau încăperea, mângâindu-mi chipul. Atunci mi-am dat seama că alegerea era deja făcută. Câmpiile Elizee. CĂDEREA ÎNGERULUI La începutul începuturilor omul era pur, fără păcate, trăind veșnic tânăr și nemuritor în grădina Edenului, ca înger
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
le preschimba în nisip. După o clipă, însă, i se păru că deasupra capului ei cerul era târât într-un fel de rotire greoaie. În străfundurile nopții uscate și reci mii de stele se zămisleau fără odihnă și țurțurii lor scânteietori se desprindeau întruna și începeau să alunece pe nesimțite către zare. Janine nu-și butea lua ochii de la acele lumini plutitoare. Se rotea o dată cu ele și aceeași mișcare încremenită o apropia, încetul cu încetul, de străfundurile ființei ei, în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
să-și găsească tot felul de scuze. După această perioadă de gol aparent era sigur că o să se apuce iar să picteze, mai bine ca înainte. Zbuciumul era lăuntric, și steaua nu va întârzia să se înalțe, din nou curată, scânteietoare, din mijlocul acelor neguri întunecate. Nu mai ieșea din cafenele. Descoperise că alcoolul îi dă starea de exaltare pe care o avea în zilele când lucra până la istovire, pe vremea când se gândea la tabloul pe care-l picta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]