1,573 matches
-
lasă să se întrevadă că autorul, cu ceva mai mult control, ar putea da lucrări bune. Dl. G. Rotică publică o poezie, îngrijit scrisă: „Scrisoarea dușmanilor” care însă ar fi câștigat mult prin eliminarea unor versuri ca: „Eu văd cu scârbă scrisul: sunt slove de la fiara ce puii își așteaptă cu prada de la noi Că inima dușmană nu-i inimă de om!” Mai mult ne oprim asupra poemului „In memoriam... lui Petre Liciu”, datorit domnului George Voievidca care mai publică în
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lîngă casă. Cînd se gudură cînele, are să vie cineva. Cînd se tăvălește cînele în bătătură, are să vie oaspeți. Cînd urlă cînele, femeia să întoarcă papucii pe dos, că stă îndată de urlat. Cînd scurmă cînele în prispă, ai să ai scîrbă*. Cînd cînele se feștelește* înaintea scării, are să fie bine în acea casă. Cînd ți s-a pișa cînele pe păreți însemnează că unul din soți nu prea trage cu casa; cățaua vestește patima femeii, cînele, pe a bărbatului. Cînd cînii
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
din contra, i s-ar rupe povestitorului curînd că meșile. Femeia să nu bată hainele unui copil cu maiul pînă la un an, că se face copilul bătăuș. Dacă visează cineva un strai rupt, se zice că va avea o scîrbă. De verși pe straie vin, ai să-ți faci altele noi. Dacă sare vreun scîntei pe cineva de pe vatră și se aprinde vreun strai de pe dînsul, apoi e semn a zvoană. Să nu croiești la nici o haină întîi gulerul, că
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
ca peștele toată vara. Vinerea cine mănîncă pește, îi curge sînge din nas vara. Cînd sar peștii după musculițe, are să fie cald. Cînd visezi pește mărunțel, ai să ai noroc; iar de visezi prinzînd pește mare, ai să ai o scîrbă mare. Peteală Dacă se încîlcește peteala miresei, în casa ei n-are să fie Doamne-ajută. Dacă vreo dușmancă fură din peteala miresei nu-i a bine. Visînd peteală în piept, îți va muri un copil sau o rudă. Pețitor Fetele, măturînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
-i sete, zice îngerului: „Vai, îngere, mult îmi este sete.“ îngerul îi răspunde: „Du-te în casă și bea apă.“ Sufletul se duce, dar îndată iese afară și spune îngerului: „N-am băut, că ci mi s-a făcut mare scîrbă văzînd acolo un hoit mare“ (hoitul e corpul lui). Atunci înge rul îi zice: „Vezi, în trupul acela ți-ai făcut tu vacul* și abia acum ai ieșit din el.“ De acest răspuns sufletul este mai mult mîhnit. Cînd cineva
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
crede că dacă se visează cineva zburînd va spori în cinste. Mergînd cu trăsura visînd, vei primi o știre supărăcioasă. Dacă visezi că bați pe cineva, vei căpăta oaspeți. De visezi că vorbești cu vreun preut, vei avea o mare scîrbă. Păduchi în vis însemnează bani. Se crede că dacă visează cineva că mănîncă pîne proaspătă i se va întîmpla ceva nepriincios. Se zice că dacă visează cineva ceva ce-și tîlcuiește că este rău și împărtășește aceasta altei persoane, acea
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
boală datorită căreia mor urmașii rug - tulpină de plantă tîrîtoare rujă - măceș rumegă tură - rumeguș S sacaluș - tun mic sahan - castron metalic săcări - cereale săcărica - chimen săceală - țesală sărindar - rugăciune făcută de preot patruzeci de zile la rînd scaicior - sticlete scîrbă - supărare, necaz, tristețe scîrci - leagăn scodoli (a) - a scobi scopi (a) - a scuipa; a scuti; a castra scuti (a) - a trece prin cuțit secară - mălură semincer - plantă pentru sămînță sfetitel - ierarh sfleder - sfredel sfoiegi (a) - a (se) strica sisiac - pătul
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fără prestanță oratorică, un general fără armată - cu semne de Întrebare asupra calitățiide general -, a acceptat acest lucru, În mod curios, având În spate susținerea unui președinte care șchiopăta teribil În momentul respectiv, un președinte care declarase că Îi e scârbă de politică și de clasa politică românească, că este o victimă a mediilor de informare. Probabil cu excepția consecventelor articole anti-Constantinescu a doi-trei comentatori, printre care te numeri - Octavian Paler este un alt nume menționat și i se acordă 10 pagini
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
oamenilor de la țară, aiuriți, depășiți de legi și de evenimente, nepricepând bine ce se întâmplă. Funcționarul din mijloc, osos la față și disprețuitor, cu o dantelă scrobită ce-i făcea gâtul să stea și mai țeapăn accentuându-i aerul de scârbă, părea un conțopist ce-și cunoaște bine socotelile și îndatoririle. El purta pe capul țuguiat o pălărie neagră în trei colțuri, fiind șeful celorlalți doi, ce scriau de zor, înclinați spre registrele lor. Reta îi arăta, ferindu-se să atingă
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
oamenilor de la țară, aiuriți, depășiți de legi și de evenimente, nepricepând bine ce se întâmplă. Funcționarul din mijloc, osos la față și disprețuitor, cu o dantelă scrobită ce-i făcea gâtul să stea și mai țeapăn accentuându-i aerul de scârbă, părea un conțopist ce-și cunoaște bine socotelile și îndatoririle. El purta pe capul țuguiat o pălărie neagră în trei colțuri, fiind șeful celorlalți doi, ce scriau de zor, înclinați spre registrele lor. Reta îi arăta, ferindu-se să atingă
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
în simulacru, adevărul devine „afacere”. Pythia e o fată frumoasă drogată, iar Oedip, deținător absolut al informației vizuale, ajunge „omul cel mai puternic din cel mai puternic oraș de pe fața pământului”, un zeu absurd, scârbit de sine însuși. „Mi-e scârbă de tot pământul” e noul strigăt tragic, „greața” provenind din haosul informației vizuale, care copleșește individul, anulându-l, vidându-l. Prezentul abolește viitorul, căci este „o afacere mai sigură”. Oedip conduce din umbră cetatea care prosperă, închis în propria imagine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
nu? În cele din urmă subiectivitatea cititorului a fost exclusă de la participarea imaginativă. Imaginația a fost cu adevărat paralizată. O concluzie asemănătoare poate fi trasă cu privire la nașterea în acea perioadă a presei de senzație. Jurnalismul de senzație încearcă să producă scârbă, oroare, sau să sperie prin sublinierea diferențelor dintre subiectivități, și nu prin încercarea de a îngusta prăpastia dintre ele. Subliniind diferența, sau ceea ce ne face diferiți de Celălalt, jurnalismul senzațional reactivează problema epistemologică moștenită, a obiectivizării, a jurnalismului "factual". Dar
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
trandafiri este recipientul găleților de urină ale prizonierilor, ca urmare a directivelor date de surveillant. La fel cum Cummings își caracterizează șederea timp de mai multe luni la închisoare drept un pelerinaj 75, Hunter Thompson își caracterizează romanul Spaime și scârbe în Las Vegas (Fear and Loathing in Las Vegas) drept o căutare, subintitulată O Călătorie în inima sălbatică a visului american (A Savage Journey to the Heart of the American Dream). Istorisirea lui are un ton facil, eroicomic, indus de
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
lucrările drept "adevărat gonzo" (Anson, 24). Termenul a fost folosit în continuare pentru a descrie versiunea de nou jurnalism a lui Thompson. Într-un fel Thompson este un pionier al lui Ned Ward (inclusiv prin vulgarisme). În lucrarea Spaime și scârbe în Las Vegas (Fear and Loathing in Las Vegas), Thompson merge în mijlocul raiului american al jocurilor de noroc, aparent în căutarea visului american. Dar elementele de satiră ne fac să ne întrebăm dacă adevărata intenție a autorului este să micșoreze
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
a se autodefăima atât de mult, încât să nu mai fie posibilă revenirea sufletească. D.B. a inventat că în libertate făcea sex în fiecare seară cu nevasta lui și că înainte de asta „îi trăgeam o limbă. Ca să nu-mi fie scârbă îi puneam înghețată pe clitoris. ș...ț Puneam și puțină frișcă”. Exagerări bolnăvicioase de acest gen au fost extrem de multe, spre amuzamentul agresorilor, care găseau o plăcere perversă în a forța deținuții să inventeze absurdități înjositoare. Efectul, în acest caz
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
pot să ne învețe lucruri mai de preț decât un doctorat saturat cu note la subsol în douăsprezece limbi? Cine își imaginează - afară de profesorii ratați - că o carte de apologetică creștină prețuiește mai mult decât faptul de a ști, fără scârbă, să-ți speli la fund copilașul, să-ți fericești familia și să-ți iubești nevasta? Ce este mai de preț ca bucuria întâlnirii cu un suflet omenesc, singur și irepetabil ca un fulg de nea? Cum să mărturisești marele dar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
singur pe platforma scărilor care coborau la parter. Eu încercam să mă acomodez cu slaba lumină ce venea de afară, iar el, uitându-se lung la mine: -„Ei! Ce zici?” Mi-a venit așa dintr-o dată o silă și o scârbă de ființa umană. Domnule locotenent, eu cred că nici în evul mediu nu au fost asemenea procedee de batjocorire a omului. Dumneavoastră credeți că omul este un animal ajuns la cea mai înaltă treaptă de evoluție, mie însă mi-e
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
lor. După un timp s-a deschis vizeta și sergentul mi-a dat o pereche de bocanci nou-nouți. Ce s-o fi întâmplat în mintea locotenentului?! O fi înțeles și el ceva din experința mea? Oricum mie mi-e o scârbă infinită de „homo sovieticus”, care a conceput toată această suită de torturi, pentru a extermina oameni socotiți adversari de idei, fiind perfect organizați de la centrul de comandă până la ultimii executanți. Pentru cine ar crede că exagerez în aprecieri vreau să
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
o învinuire oarecare, spune, eroule, n-ai imita pe Svoboda? Adică tatăl spînzuratului?... întrebă Bologa cu ochii cît pumnii, întinzînd gîtul spre Gross. Bine, atunci de ce n-a vorbit, de ce? Și dacă ar fi vorbit? zise Gross înăbușit și cu scîrbă. Cel mult o circumstanță agravantă... O, o, dar e...este... bolborosi Bologa, oprindu-se deodată aiurit și simțind o uscăciune ciudată în cerul gurii, parcă s-ar fi trezit dintr-un somn cu visuri năpraznice." (s. n.) Manifestare nemediată de nici o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
că Durac a fugit fiind amenințat de un alt domn, Gheorghe Ghica care a domnit între 1653 și 1659. în acesta se arăta că "Eustatie Dabija v.v. restituie lui Durac,fost căpitan, reîntors din pribegie din alte țări străine, de " scârba și de urgia lui Gheorghe Ghica v.v. satul Ivănești din țin. Vaslui cu o prisacă pe care i la luat Gh.Ghica v.v.” (scrie Andrei Mihul). Pentru a întregi demonstrația, M.Costăchescu afimă: Cred că jumătate de seliște de care
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
la început de Mărțișor. Dar odată, pe când ea se afla cu turmele sale în lunca Trotușului, a venit o ploaie mare, cu fulgere și tunete, mânia lui Dumnezeu, ce mai! și toate oile s-au prăpădit în apa nestăpânită. De scârbă, și Dochia ar fi murit îndata mare acolo în luncă. Și când s-a făcut acolo sat, oamenii, care știau povestea ei, i-au zis Lunca Dochiei”. 18. “Grota Urieșilor” “Mai înainte vreme strămoșii noștri povesteau despre niște oameni care
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
astfel alteritatea absolută. După ce se expune privirilor în toată splendoarea urâțeniei sale, băiatul începe să recite cu o voce sonoră, îndelung exersată, un fel de rugăminte-litanie : Doamnelor și domnilor care mă priviți cum arăt Nu vă speriați, nu vă fie scârbă Nu am fost mereu așa cum mă vedeți. Cinci bănuți sau un leu, măcar o pâine sau altceva Doresc eu acum Sunt ars la tren, de copil, 27.000 de volți s-au descărcat prin corpul meu Vreau să fac și
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
recenzat de Mihail Sebastian, judecat aspru de G. Călinescu, mărturisește frecventarea lui Dostoievski. Protagonista, Maria Maneanu, e o femeie insațiabilă erotic. Dezamăgită de primul iubit, Alexandru Velescu (Sașa), care, influențat de mama lui, nu o cere în căsătorie, cedează, în scârbă, logodnicului surorii ei, un individ plat, apoi unui pictor, pe care, de asemenea, nu îl iubește. Se mărită cu el, pentru a descoperi, abia ca soție, că e vulgar, mediocru și pe deasupra îi este și infidel. Divorțează, încearcă să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
totuși să i se găsească un fundament pozitiv. Astfel, suferința a fost de foarte devreme considerată o punere la încercare a credinței. În Pilde, această idee apare sub forma unei porunci: "Fiul meu, nu disprețui certarea Domnului și nu simți scârbă pentru mustrările Lui, căci Domnul ceartă pe cel pe care-l iubește și ca un părinte pedepsește pe feciorul care Îi este drag!"l. Se merge până la a se evoca virtuțile înnobilatoare ale suferinței. Dar răspunsul clasic rămâne că suferința
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai..., ai încercat? Cum? întreabă Dorel. Păi, cum să-ți spun, cu...picioarele mai..., Doamne, mi-i și rușine. Dorel s-a prins cam despre ce-i vorba și și-a schimbat stilul de muncă. Natașa nu era rea de scîrbă și se străduia să învețe figuri noi. N-o mai lungim degeaba! După un an de zile, rezultatul a fost zero barat. Soacra băiatului, ca orice soacră, rîdea și glumea adică: Ei, Natașa, poate trebuie să schimbi cocoșul... Dorel ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]