648 matches
-
de a Învinge? În fiecare zi, Marinică e cu alta. De data aceasta, suntem cei mai buni rieteni, eu am Înțeles perfect că unui bărbat nu-i poți impune să fie sclavul tău. Acum pot afirma fără greșeală că mă scârbește atitudinea lui de Don Juan sentimental, dar râd și-i mulțumesc (În gând, bineînțeles) și lui că mi-a arătat adevărata psihologie a bărbaților. Acum câteva zile mi-a plăcut un băiat. De fapt, și el mă fixa foarte insistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
când mă găseam lângă el, Începeam să lupt cu realitatea crudă a lipsei de orice aderență Între El și Vasile. Aveam nevoie, Însă, pentru a lucra În voie cu bărbații, să scap de feciorie. Am Încercat cu Vasile... m-a scârbit În ultimul grad și Încă nu mi-am revenit de pe urma șocului. Tot fată sunt și tot proastă. Mă deranjează faptul că nu pot fi liberă În mișcări, că am unele rețineri fără sens și contra mea. După Întâmplarea cu Vasile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Cealaltă mână, unde o mut? O dată, Încă odată... P.S. Te iubeam, și totuși, cu trupul Îngrămădit În alte brațe, te-am Înșelat; ca femeie, era periculos să fiu sclava iubirii mele revărsată numai În tine; tu m-ai fi respins, scârbit de atâta dăruire, ca orice bărbat. Vocea lectorială Nu s-a mai semnat În nici un fel; era o modalitate de a rupe orice comunicare, de a se păstra Într-un spațiu de neutralitate unde nu mai intervin alte pulsiuni externe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Într-o oră, Ruby se simțea tristă și tulburată. Știa că grupul ăsta de femei nu era un caz izolat. Trebuie că erau mii de gravide care se Înfometau doar ca să Încapă iar În blugi imediat după naștere. Ceea ce o scârbea și mai tare era că revistele pentru femei le Încurajau În mod evident. Ruby străbătea recepția, Îndreptându-se spre ușile principale, când a văzut-o pe Ronnie venind spre ea. Ce naiba căuta mama ei aici? Ronnie i-a observat privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și nasul ude. Nu mă părăsi. O mângâi pe obraz, dar mâinile îmi sunt rigide, sunt ca niște labe. Respiră pe mine, mă sărută. Gura îi miroase ciudat, a rumeguș, a stomac deranjat. O opresc, opresc răsuflarea aceea care mă scârbește. — Spune-mi că mă iubești. — Termină! Dar își pierduse orice urmă de control. — Nu, nu termin... Se agită pe scaun, sughite. Se aud pași pe scară. Un băiat intră la toaletă, un școlar cu ghiozdanul în spate. Italia se retrage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
piața Sion sau o altă donație a tatălui său. Ted ridică bancnota și i-o Întinse. Apoi Îndesă Încă puțin tutun În pipă, o aprinse din nou și scoase un nor de fum delicat, de care Fima voia să fie scârbit, dar care Îi făcea plăcere, Împotriva voinței sale. Deci, spuse Ted, vorbeam despre situația din Teritorii. E cu siguranță complicată. Ce naiba vrei să zici cu situația din Teritorii. Asta e un fel de autoamăgire. Nu vorbeam despre situația din Teritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
din Canada a mers fără mine, dar m-a invitat să-l Însoțesc la conferința ortopezilor de la Frankfurt. Cât am stat acolo am fost chiar să vedem și noi ce e un spectacol de striptease. Pe mine m-a cam scârbit, dar astăzi cred că am făcut o greșeală că i-am spus. Ar fi trebuit să tac. Adevărul e, Efraim, că mi-e teamă să mă gândesc ce vei crede despre mine, dacă am să te rog să-mi comanzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și jumătate se dezbrăcă, intră la duș și se spălă cu apă abia călduță, fiindcă se simțea dezgustător de murdar. I se părea că săpunul și chiar apa erau vâscoase. Stătea În fața oglinzii, gol și furios, tremurând de frig și scârbit de paloarea bolnăvicioasă a pielii sale, cu smocurile ei de păr negru și colacul de grăsime din jurul taliei. Începu să-și stoarcă automat pustulele roșii de pe piept, până reuși să scoată câțiva stropi albi care Îi țâșniră pe pieptul lăsat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
să fie spuse încă o dată înainte de a se stinge definitiv. Mama a trebuit să parcurgă cel mai lung drum dintre noi toți, cu mult mai departe decât bărbatul ei, a cărui inimă se oprise pur și simplu într-o seară, scârbită de hatârul unei existențe care nu mai renta. Mai departe chiar decât fratele meu, care traversase cu vaporul Atlanticul și care de pe țărm mai făcuse încă niște sute de kilometri buni înspre vest, până ce vocile care îl urmăriseră, vocea poruncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
prieteni, la venire sau la plecare, erau, bineînțeles, absolut naturale și deplângea prejudecata rigidă anglo-saxonă care se Împotrivea unor asemenea demonstrații de afecțiune - sau de dragoste, de ce să nu i se spună dragoste? - Între bărbați. Dar ceva mai ușor de scârbit din el refuza gândul contactului sexual apropiat, care presupunea goliciune, pipăieli și Împletirea părților intime, sau consumarea sămânței. Era adevărat (dar și aceasta recunoștea numai față de sine Însuși, În cele mai tainice gânduri) că Îi venea mai ușor să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urmă un bloc de piatră venit din carieră într-un monument de un metru, neted, șlefuit, pentru un mormânt de o persoană; iar guralivul meu erou Oskar Mazerath, pe care comerțul la negru ca fundament al existenței începuse să-l scârbească, a avut o atitudine la fel de receptivă ca mine, care, fără cocoașă și antecedente biografice demne de un roman, mi-am început ucenicia. Câte nu se preschimbă în material narativ! Pentru transformarea unei cantități de viață trăită în stare brută într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
lui Limardo și, după numai câteva zile, lipea deja burlanele și chiar Îți curăța nădragii. Când l-a văzut Întâia oară, doamna s-a Înverșunat Împotriva lui și i-a zis să se care. Renovales a nășit și el expulzarea, scârbit de purtarea omului și de chipul nespus de ireverențios În care Îl tratai. Limardo a rămas la han și și-a căutat cu lumânarea noi umilințe. Într-o zi, unii se aflau În treabă, văcsuind o mâță; Limardo și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
În perdere, i-am trântit-o, străpungându-l până În osatură c-o singură palmă. Mentoru tău financear, al doilea tată a tău, dă-i și-așteaptă la picioru ploii și tu, inactiv, sub coperiș. Dă-ți sama cât sunt dă scârbit. Te credeam d-acu muribund, indispus - pen’ că decât un cadavru putea lipsi dă la Întâlnirea ta dă onoare - și dau dă tine acilea, mai sănătos ca turta dă ovăz. Despre chestia asta tre scrisă o carte. Mi-a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
număr cu degetele.“ Orice comentariu e de prisos. Chiar dacă era un catolic get-beget cam din topor, Morarul nu a ignorat claxoanele democratice care asurzeau secolul. A simțit profund democrația, deși cuvântul franțuzit, dacă l-a auzit vreodată, l-o fi scârbit ad nauseam. Încă de la Început a pretins deplina independență a fiecărei litere. Iată două mostre ale formidabilului aragonez. Sunt, evident, versuri pe care gustul mort de oboseală al vremii noastre, insensibil la muzica lor, nu le va intona cu deplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de plecare. Să fugi de tot ceea ce e comun pentru a-ți transforma singurătatea în excepție. Marile spirite pe care le admir au fost exilații propriei mele națiuni. Tînărul V., nemulțumit de sine căci, abia pornit, n-a realizat nimic, scîrbit de propriul său trup mult prea departe de perfecține, ar vrea să se exileze chiar din acesta. Dar ce trup ar oferi sufletului său azil? Abia acum știu cît de plin e universul de refugiați din trupuri putrede. Cît de
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
acelui lucru. Ai să constați că stăpînirea sa îți scapă și că obiectul s-a îndepărtat îndată ce, abandonîndu-i rugăciunea și sărutul, ai început să-l demontezi. Slavă Domnului că n-avem aparate de măsură pentru moarte, altfel ne-am și scîrbi să murim și-ar fi o plictiseală eternă. Apropiindu-se încet, tînărul Doctor intuiește în mine pe fratele ascuns și-mi replică, parcă plictisit căi consum timpul cu beția mea de Elena pe care el n-o poate simți: „-Dragostea
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
început să apară oameni pe plajă care privesc mirați goliciunea mea pentru că vîntul e rece. Îi privesc și eu și constat că niciunul nare viață. Sînt doar automate sau actori într-o proiecție de cinema. Cum să mă atragă? Mă scîrbesc, mai degrabă. Soarele a venit aproape, mic și rece deasupra rotundei bucăți de plajă pe care stau. Cîțiva metri de o parte și de alta a mea. Restul, deși știu că ezistă încă țărm, ca un drum dincolo, pare a
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
de moarte care este trupul uman. Înțesat de cancere care dorm și de abcese ce abia așteaptă să se umfle și să-și reverse puroiul. Știam că gunoiul uman este cel mai murdar dar o știam numai teoretic. M-a scîrbit cel mai mult nașterea vieții așa încărcată de animalitate și de mizerie. „-Asta pentru că nu te leagă nimic de ceea ce vezi”-mi-a explicat prietenul meu. „-Nici nu știi cîtă bucurie tîmpită s-ar citi pe chipul tău dacă Elena ți-
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș, să Înfulec o friptură, să pipăi o conductă de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
trăiau mai mult decît doamnele din România eclipsei totale de soare, cu toate că nu foloseau eutanasu pentru protecție. Zeffirelli a ecranizat romanul la 42 de ani după filmul lui Robert Stevenson, cu Joan Fontaine și Orson Welles În rolul cetățeanului Kane scîrbit de nevasta dilie din turn. Singura parte de reținut a acestui remake inutil este prima, cu Jane copil, cu internatul și atmosfera lui dickensiană reconstituită epocal, ca Într-o galerie de artă. Dar nu durează mult și, În ciuda imaginii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
locului, cu scopul de a-și lua-n primire moștenirea de la unchiu’. Moștenirea constă Într-o nevinovată rețea de bordeluri. Nevinovată dar curioasă, Vanessa vizitează cu aparatul foto japonez cîteva astfel de lăcașuri de cultură indiană, privește, pozează, scapă, se scîrbește fiind pură, fuge cu camioneta-n munți, se-mprietenește la cataramă din lipsă de imaginație cu o altă europeană, ce o inițiază În arta unui lesbianism destul de limbut, și pînă la urmă se Întoarce acasă, tot cu avionul, dar Îngîndurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-o de vie. Al nostru, paralizie, ațipește, vine baba cu brîu’ de lînă, cade cometa, sfîrșit. Interpretarea lui Steinhardt este că victima nu-și ia nici o măsură de apărare și vrea să se contopească cu mama natură fiindcă „s-a scîrbit și nu mai vrea să trăiască printre astfel de oameni”. Cred că am citat destul de exact. Explicația este inexactă. Nu-l obligă nimeni pe ciobănel că trăiască cu mitocanii. Poate emigra oricînd la BÎrlad, de pildă. Sau la Roma. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pat ca să faci pipi. Or, simplul gînd de a scrie te obosește pînă la pierderea dezinteresată a controlului sfincterelor (nu și pe al celor psihice, care rămîn strînse cu Încrîncenare). Nu vreau Însă să las impresia că-s permanent abătut, scîrbit de viață, melancolic. Dimpotrivă. Acum tocmai am venit de la un parastas. I.M. Toate cărțile tale s-au bucurat de elogii, au fost răsplătite cu numeroase premii. Într-o lume (teoretic) neatentă la cultură te-ai bucurat de recunoaștere. Este această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vreme el. Ajuns acasă, s-a privit îndelung în oglindă, chipul ăsta îl știa, era al lui, ochii ăștia adânciți în orbite nu erau decât obosiți, nimic altceva, și totuși ceva se petrecuse cu el de câteva săptămâni. Dintr-odată scârbit de el, obosit și excedat de toate confesiunile care curseseră pe capul lui fără oprire, de parcă ar fi fost un duhovnic de care ai nevoie în clipele grele și primejdioase și neclare, ca să-i treci lui poverile sufletului, poate îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și ar fi ridicat o stavilă inutilă între ei. Femeile își detestă rivalele pe care, chiar dispărute, le cred cu o putere mai mare asupra iubiților lor. Dar era promisiunea față de el însuși înainte de orice. Știa că s-ar fi scârbit de el însuși dacă ar fi încălcat-o. Era încă o manifestare de orgoliu. Dar nu vorbea despre toate astea. Simțea că nu poate să vorbească. Avea mult de lucru și după zilele pierdute în neștire atunci când i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]