526 matches
-
din Vietnam face mai mult pentru Omenire decât cei care muncesc. Harnicii sunt cei ambițioși, cei care poluează atmosfera, care contaminează apele și distrug pământul. Trei nebuni!, murmură misionarul. Sunt deja trei nebuni așezați în jurul acestei mese... Inti Ávila privi scârbit cele două ouă prăjite pe care metisul i le pusese în față și clătină din cap convins: În privința asta, vă dau dreptate, părinte. Trebuie să fii nebun să lași totul și să vii să mănânci porcăria asta la Santa Marta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată, comodă, cu fotolii adânci și aer condiționat, dar mirosea a dezinfectant ieftin, a spital de campanie, a casă de toleranță. Ieși scârbit de hidoasa defilare a mizeriilor omenești și încercă să uite, plimbându-se pe marele Bulevard, năpădit acum de noctambuli hălăduind fără grabă, privind vitrinele unde se oferea tot ce și-ar putea dori imaginația omenească. Alături de un magazin cu mașini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
îl priveau cu ochii larg deschiși, ochi ce încă mai oglindeau spaima morții. Căută de jur-împrejur. Trupurile nu apăreau nicăieri și, din capetele retezate, încă mai curgea un firicel de sânge care îmbiba lemnul și aluneca până pe pământ. Se îndepărtă scârbit. José Correcaminos veni lângă el: — Ne-au invadat teritoriul, se scuză el. Și când i-au descoperit pe războinicii noștri, au început să tragă cu armele lor. Dădu din cap în tăcere. Se sprijini de un copac cu un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
rămase încremenit, privind înspăimântat puternicul monstru galben ce dobora tot ce întâlnea în cale. — Nu te teme, îl liniști el. Nu-ți poate face rău. Selva te apără. — Doboară selva... Luă macabrul pachet învelit în frunze de bananier și porni, scârbit, către luminiș. Când ajunse în fața tractorului, mecanicul tresări speriat, puse marșarierul și începu să dea îndărăt cu graba pe care i-o permiteau copacii. Merse în urma lui până ajunse la primul tronson al șoselei, ceva mai mult decât un luminiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
-i învăț cum se folosește. A fost ciudat spectacolul celor cincizeci de războinici goi săpunindu-și spatele unul altuia cu apa până la genunchi, pe malul râului San Pedro. Unii protestau zgomotos când le intra clăbucul în ochi, iar alții scuipau scârbiți după ce mușcau din bucata albă de săpun. Apoi începură să râdă unii de alții de ciudata lor înfățișare și sfârșiră prin a se bălăci și a se stropi ca o bandă de copilași neastâmpărați. Râsetele și gălăgia lor i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa din fîntînă? Toată. Cel puțin așa cred că au făcut muncitorii. Cei doi vecini se uită unul la altul. Încep să scuipe scîrbiți. Tocmai potoliseră rachiul cu apă rece. Șmecherul Vasilică Dascălu era șmecher. Avea o gospodărie frumoasă, cu acareturi, cu animale și cu apă curentă. Canalizare n-avea și, din acest motiv, a scos o țeavă de scurgere în șanțul care însoțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Întîrziat patru ore și casa era plină de musafiri - frumos cadou de ziua lui! - prost să fi fost să nu-și dea seama. S-a scuzat că a avut ședință și radia toată. De cîte ori nu a urmărit el scîrbit și excitat perechile acelea Înlănțuite pe aleea umbroasă din fața muzeului satului. Domnul D. Își aprinde o țigară. „Termină odată, vorbiți de-o jumătate de oră!“ Doamna E. acoperă receptorul cu palma. Îi aruncă o privire rea. Apoi dulce și degajată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cer altceva decît să-mi răspunzi la anumite Întrebări. Restul, ne privește. Și-acum, spune-mi: cînd ai Început să observi ceva suspect... o anumită răceală În purtarea soției. — Nu sînt Însurat, protestă Rowe. Domnul Rennit Îi aruncă o privire scîrbită - nu-i plăcea să fie contrazis. Desfacerea logodnei cumva? urmă el. I-ai trimis vreo scrisoare? — Nu e vorba nici de așa ceva. — Șantaj? — Da’ de unde! Atunci, de ce-ai venit la mine? Îl Întrebă domnul Rennit furios, și repetă formula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
oricum, termenul era depășit cu trei săptămâni. Michel puse scrisoarea pe birou, Într-o stare de profundă incertitudine. De un an, era liber să-și stabilească singur domeniul cercetărilor; la ce rezultat ajunsese? În fond, la nici unul. Deschizând computerul, constată scârbit că pe e-mail apăruseră optzeci de pagini noi; și nu lipsise decât două zile. Una dintre comunicări provenea de la Institutul de biologie moleculară de la Palaiseau. Colega care Îi ținea locul Începuse un program de cercetări asupra ADN-ului mitocondriilor; spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cozi înnodate pe creștet. În taior verde, părea, la fiecare pas, că se prăvale dintr-un pod. Șovăind către mocirla din șanț, femeia se prăbuși brusc. S-au repezit s-o ridice cîțiva țărani. Au proptit-o în picioare apoi, scîrbiți, au lepădat-o pe-o șiră de paie. Pe obrazul ei negru cu găvane albe se scurgea, ca o smîntînă, mocirla. Pavoazată cu crengi de brad și covoare cu trandafiri roșii, scena constituia un decor pentru patru portrete imense: Marx
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
puternic decât mine. Hans spune îndată că el e totuși cu mult mai puternic, punem pariu? Și idiotul chiar îi întinde lui Rainer degetul făcut cârlig, cu gând să‑și măsoare forțele. Liceanul cu brațele lui slăbănoage îl privește doar, scârbit. Păcat, pare să spună privirea lui Hans, renunțăm la proba de forță de care mă și bucuram deja. Forță are Hans cât să dea și la alții. Pentru ce s‑a antrenat el ore în șir? Pentru nimic, fiindcă faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
ca să fiu curată când ies din casă și să miros bine, Otti. Nu te am decât pe tine și pe copiii cărora le ofer o educație aleasă la o școală bună, fiindcă mă trag dintr‑o familie respectabilă de profesori. Scârbită, Anna se îndreaptă spre pian ca să uite de toate în imperiul sunetelor, ceea ce se și întâmplă, pentru că trebuie să se concentreze asupra muzicii. Tata spune că sunt niște sunete oribile. Dar Anna este preferata mamei, care are aceeași senisbilitate feminină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
costisitor. Am cotizat câteva milioane fiecare, ca să pornim Într-o dimineață tot spre Billa, Îmbrăcați ca vai de noi, murdari, puturoși și rupți În fund, mimând marginalul extrem. Fiecare dintre noi, Înarmat cu câteva teancuri de bani și Înfruntând privirile scârbite ale casierițelor și clienților, am cumpărat doar caviar și șampanie, cașcaval și prosciuto. Ieșind din supermagazin, ne-am Îndreptat spre gară, ca să Încingem un picnic obscen printre liniile de manevră din gara orașului, laolaltă cu toți copiii străzii și vagabonzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
cum să le spună soțiilor „mulțumesc pentru masă”, paradisul unde toată familia face baie în același butoi, cu aceeași apă, iar nora vine cea din urmă la rând. La fel, țara în care scriitorii se sinucid pe la șaizeci de ani, scârbiți, probabil, de americanizarea isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul de la volan strecurându-i Sabinei cartea lui de vizită. Asta o să-l coste transportul nostru până aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăi troieni diavolești. Ești un hacker sufletesc, doctore, însă acum mi-am creat anticorpi pentru virușii tăi. Adio! Sincer, mi-e milă de tine, n-ai nicio șansă să ajungi în posesia Graalului! - Sabina, stai Sabina... Cosmin îi întoarse spatele scârbit: vede că duhnesc de la o poștă a tutun și el o ține langa cu Sabina. Idiot! C XLIV Ajuns în apartament, Cosmin adună în mijlocul camerei de lucru toate materialele pe care le îndosariase în ultimii ani. Le aruncă grămadă. Scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hai, zău, spuse Michael. Știm toți că a fost un accident. Doar nu sugerați... — Ați putea să terminați? Roddy interveni brusc. Încep să consider că această conversație începe să fie la fel de lipsită de gust ca acest afurisit de Stilton. Dădu scârbit farfuria la o parte. — Și tu știi totul despre gust, desigur, spuse Phoebe. Remarca a fost însoțită de o privire cât se poate de semnificativă, care-l făcu să arate cu degetul spre ea și să bălmăjească furios: Știi ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
în vreun ceas norocos, sub ocrotirea unei stele prielnice. În altele, conform logicii, domnesc gâlceava, scandalul, ura, mânia și răzbunarea. Necruțătoare e cauza împlinindu-și întotdeauna necruțătoare efectul. Astfel cel mai ades în călătoriile cu autobuzul, lumea e morocănoasă și scârbită, gata să scuipe înjurături și ghionturi. Femeia cu două sacoșe vernil, de pildă, abia așteaptă s-o îmbrâncească puștiul ăla de liceu, ca să înceapă să-l huiduie și să dea naibii ziua de azi și mama lui de guvern și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pățit nimic. Tre’ să fi căzut din mașină după ce am terminat cu primul bivol. Bărbatul Între două vârste se apropia șchiopătând, cu șapca lui tricotată, În tunica kaki și-n șort, Încălțat cu sandalele de cauciuc, cu chipul Întunecat și scârbit. Îi strigă lui Wilson din mers ceva-n swahili și toți văzură cum vânătorul alb se schimbă la față. — Ce-a zis? Întrebă Margot. — Cică primul bivol s-a ridicat și s-a ascuns În tufișuri, Îi răspunse Wilson cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
De ce nu-ți folosești asta și-n arenă? — Doar curvele vorbesc așa. — O curvă-i și ea o femeie, da’ eu nu-s curvă. — O s-ajungi. — Dar nu Începând cu tine. — Lasă-mă acum, Îi spuse matadorul care, refuzat și scârbit, simțea cum e din nou cuprins de frică. — Să te las? Dar există ceva care să nu te fi lăsat? Nu vrei să-ți fac patul? Sunt plătită pentru asta. — Pleacă, Îi spuse matadorul, cu fața lui mare și frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
-mă-n pace, că n-oi fi taică-miu. M-am Întors la hotel și Maera era pe balcon, așteptând să vadă dacă-l aduc Înapoi. Când m-a văzut, a intrat Înăuntru și apoi a coborât cu o mină scârbită. — Ei, i-am zis, până la urmă, nu-i decât un mexican sălbatic și ignorant. — Da, spuse Maera, dar cine o să se ocupe de taurii lui după ce primește o cogida? — Păi, cred că noi. — Da, noi, spuse Maera. Noi ucide taurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îi spuse unul dintre preoți. Când i-au adus boneta pe care trebuia să și-o tragă peste cap, Sam Cardinella nu-și mai putu stăpâni sfincterul. Gardienii care-l țineau În picioare i-au dat drumul să cadă. Erau scârbiți amândoi. — Ce-ai zice de-un scaun, Will? Întrebă unul dintre paznici. — Da, s-aducem unul, spuse un om cu o gambetă pe cap. S-au dat jos de pe eșafodul foarte masiv, făcut din lemn de stejar și oțel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
avut dreptate, pînă și Best a spus-o. Nu egzistă niciun bărbat adevărat care să nui fi tras o palmă nevestisi. Toate porcăriile alea liberale aiurite. Dacă iea depășește limita, salege cuunan bot, asta ie. Lennox clatină Încet din cap scîrbit. — Noi investigăm delicte de violență domestică. Ăstai atac șimpotriva legilor țării. — CÎh, rînjește Gillman și nimeni nu rînjește la fel ca el. Dacă mi-ar zice cineva pe bune că mă hlizesc ca Gillman, aș muri fericit. Pot să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
femeie de serviciu. Da, femeie de serviciu, dar în viața lui. Nu și în moartea lui. Brăduț, fiul făcut cu a doua nevastă, l-a văzut în ultimele săptămîni și mi-a povestit că se închisese într-o mîndră, distantă, scîrbită indiferență. Fuma, cu ochii roșii de febră, țigară de la țigară. Ajuta cancerul să i se dilate în plămîni. A murit singur, cu spatele întors la toate, încercînd să-și aprindă un BT. N-a cerut ajutor de la nimeni. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel ni se ia și nu ni se mai dă Hei, prea mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Petre și paznicul m-a cunoscut, și totuși m-a alungat. Sunt uimită, dar sunt În același timp mâhnită adânc, toți Încearcă să mă alunge din lumea aceea de feerie și vis. Nu mai spun nimic. Nu sunt zdrobită, nici scârbită, dar tare, tare mâhnită. Cu atâta ură m-a alungat... De ce? Ce i-am făcut? Voiam să văd gheața. N-am văzut-o. Taci, dorință nebună de a plânge, tu nu trebuie să plângi, tu nu ai voie să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]