523 matches
-
al cărei reprezentant se autoproclamase cancelarul celui de-al treilea Reich, el nefiind după cum afirmă documentele istorice nici neamț și nici blond, ci mai degrabă un reziduu social, înscriindu-se în șirul de accidente umanoide pe care societatea le expulzează scârbită și îngrețoșată odată cu placenta cianurată în care se bălăciseră. Acești monștri avortoni au fost un blestem atât pentru poporul lor, cât și pentru întreaga omenire. Tânărul acesta era un român neaoș, bine educat, sensibil și plin de bun-simț, neavând nimic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
celulă, așa că s-au înțeles între ei ce să declare în cazul în care nu vor rezista torturii. Imediat au apărut în celulă, pe post de iscoade, Constantin Bogos și Cornel Pop, pe care Plapșa l-a simțit disperat și scârbit de ceea ce făcea. De altfel, Gheorghe Popescu l-a întrebat pe Pop de ce nu are fese, iar acesta a mințit jenat că avusese o furunculoză. A doua zi, victimele au fost duse la camera 4-spital, unde s-au reîntâlnit cu
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
dimineața mobila din cameră era rearanjată și descoperise trei sau patru tăieturi pe ușă (pe care insistă că nu le-a făcut el), iar când pusese mâna pe clanță, aceasta era udă. - Cineva a murdărit-o, zise el, scuturându-se scârbit. Mi-am ridicat privirea din ziare și am văzut-o pe Jayne săgetându-mă cu privirea, în timp ce îl întreba: - Ce vrei să spui, dragă? Dar ca de obicei, atunci când Robby era rugat să furnizeze detalii, se dezumflă și rămase tăcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
împrejur. Sarah se trăsese spre tăblia patului când arătarea încercase să se tragă în patul ei. Își încleștase gura într-unul din stâlpii de susținere ai patului și îl zgâlțâia, răgind. - Ce se-ntâmplă? strigă Robby, din baie. Am urlat scârbit și am ridicat-o pe Sarah din pat. Când o duceam pe Sarah spre baie, arătarea a rămas țintuită locului, apoi a sărit jos și s-a repezit spre noi. Am trântit ușa, iar Robby a încuiat-o. Încă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mi-l șutească. Pe cărți nu puneau mâna. Cum zicea și Marian - că odată se scriau cărți mișto, azi, doar bălării. De parcă le verificase cu de-amănuntul și ajunsese la o concluzie fără echivoc. Se uita la cărțile mele superior scârbit, ca și cum ar fi vrut să nu se aleagă cu niscai boleșnițe. Îmi amintesc că fratele unui cunoscut scriitor român e vatman și se lăuda că n-a citit nimic toată viața lui și, în fond, la ce i-ar folosi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în cam toate cronicile aborda aproximativ același stil. N-are rost să vă spun ce scrie nea Puță Drăguță ăsta în carte, dar măcar o fotografie mai inteligentă putea și el să-și pună pe copertă. Cam ăsta era stilul scârbit ofensat. Sunt anumiți oameni care se nasc ofensați. O întrebasem ce-i place să citească. Nu prea avea autori favoriți. De parcă întreaga literatură se poticnise brusc, se câcâia de ani buni să producă ceva valoros, așteptând-o pe ea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe altul, tocându-și averea cu o nepăsare slavă, În petreceri și echipaje cu „muscal cu cauciuc“ („Gata, conașule!“ Îi striga pe vremuri Mișca, birjarul boierilor, repezindu-și telegarii Orlov, când tânărul Smolsky apărea În Piața Teatrului Național, obosit și scârbit de atâta trai prea bun), după câteva luni numai așe zându-se cu zâmbetul lui inocent la masa ta de la Terasă și așteptând sau cerându-ți să-i oferi un capuținer și un corn, mâncarea lui În acea zi. Mihail Smolsky
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
integrezi“, de care era foarte mândru căci îl învățase de curând, se luminase o clipă la obraz. Apoi se întunecase la loc.) Comandantul i-a întins tatei hârtiile care consfințeau transferul și i-a strâns mâna cu un aer vădit scârbit. Tata i-a mulțumit, deși era evident că nu lui i se datora această schimbare. S-a retras modest, căutând să nu trădeze tumultul sufletesc care pusese stăpânire pe el. Era, pe de o parte, bucuros, ar fi sărit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
uneltit contra statului - deși am conlucrat la colectivizarea com. Săbăoani, dar nu de dragul puterii comuniste, ci din cauza chinurilor ce le sufereau enoriașii catolici presați de această activitate a colectivizării. Numai într-o săptămână am înmormântat la Săbăoani 20 de enoriași scârbiți și chinuiți ca să fie forțați să intre în colectiv. Deci prima acuză a fost de: uneltire contra Statului comunist, scoțând această vină din textul anumitor predici (din Colombo) scrise, dar interpretate după placul lor ca anume: „Va fi o turmă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
vezi suferința lor? De ce stai pasiv și indiferent? "Un Dumnezeu care nu vede și nu aude omul, care n-are pe om în sine, este un Dumnezeu orb, surd, adică nefolositor, gol, fără conținut." (L. Feuerbach) Și, profund revoltat și scârbit de nedreapta alcătuire a acestei lumi, neavând aprobarea edilului-șef, și-a pus banderola albă pe brațul stâng, intrând în grevă japoneză până la remedierea completă a situației de pe Terra, adică până când toți copiii de pe cele cinci continente nu vor avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aibă drăcia de traducere, cine știe câte milioane dorea să depună în cont românul nostru după un weekend de vis petrecut la Geneva. Români, aici sunt banii Dumneavoastră, îmi șoptesc amar în barbă. Intimidat, cedez. Iau cei 800 de franci și plec scârbit. La colțul străzii, simt că acei bani îmi ard buzunarul. Vreau să mă întorc să-i dau înapoi. Nu o fac, am nevoie de ei. Mănânc și plâng, dar mănânc de pe urma lor, logica finală a supraviețirii. După numai câteva ore
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
o lumină violetă, guristul rock își începe reprezentația ridicând privirea către marele reformator, strigând victorios și sălbatic: Nique Calvin! Literal, te f..t Calvin! Apoi dedică melodia celor "40% de străini prezenți la Geneva". Cu toate că fac parte din procent, plec scârbit. Și orb de-ai fi, ai înțelege de ce civilizația occidentală se va duce de râpă. Pentru că nu-și mai respectă, fie și minimal, propriile simboluri fondatoare. Pasaj adăugat ulterior, după 2 zile: Mircea Eliade scrie că orice reformă se realizează
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
situația total aberantă, în care unii indivizi, din prostie sau ticăloșie (altă cauză nu există), spun că Iliescu este ,,un politician de marcă” și un om ,,deștept”. Pur și simplu rămâi stupefiat în fața unor astfel de aberații! Mulți se declară ,,scârbiți” de politică, dar în fața unor astfel de atitudini, nici presa nu și-a făcut nici pe departe datoria de informare și educare corectă a oamenilor. Trebuie spus clar că deși în general politica este ,,populată” cu tot felul de indivizi
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
Diluviu“ : „Dacă aș deschide gura/ să spun ceva,/ aș voma o masă scîrboasă/ de cuvinte destinate/ țelului suprem/ de a trăi.// Fiți fără grijă, oameni buni,/ (n-o să vă- necați)/ niciodată nu voi reuși să spun/ totul“. Adică eram revoltat, scîrbit și superior. Disprețuiam tot ce era 43 omenesc, considerînd că aparține anima lității. Desigur, cele mai înfierate erau lucrurile ce țineau de „poftele trupești“, vorba lui Genny Fields. Am scris o „poezie“ intitulată „Cîntec campestru“, care era dată, integral, între
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
Paris texte și scrisori de revoltă împotriva dictaturii comuniste din România era aceeași persoană care semna delațiuni scrise împotriva lor cu toată patima invectivei și care, urându-i pe toți și iubindu-se doar pe sine, într-un mod paradoxal, scârbit și torturat, dar cu un amor-propriu feroce, nu „respectase“ nicicând principiul noncontradicției și nici logica terțului exclus (care ar fi trebuit să-l facă să nu poată fi în același timp în două tabere opuse - și cu Securitatea, și cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
X are cancer”, auzi pe câte unul; mie, în schimb - afirmă în stilul lui caracteristic V.M. - îmi este rușine să fiu mort; adică neputincios, umilitor de neputincios, caraghios ca un ins legat fedeleș, ajuns la cheremul oricui, expus privirilor înspăimântate, scârbite sau chiar critice, ale tuturor. Să nu mai fii în stare să alungi o muscă, să nu mai poți să ridici măcar un deget! O, dacă ai reuși, frumos așezat (de alții, ca un prunc neajutorat) în sicriu, cum te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de pe birou, tocmai aceia se uită urât, acuzându-te că ești „criptocomunist” dacă susții că Nicolae Labiș a fost un poet de valoare. La ceomeurile în care tovarășii erau în permanență luători de cuvânt cu angajamente muncitorești, celui care participa scârbit, îndrăznind totuși să spună vreun adevăr, vigilentul îi ardea „o critică” tovărășească, cu privirea țintă în ochii șefului. Azi, dacă îți plac versurile lui Labiș, pentru dânsul ești „nostalgic”. Ieri, azi, mâine, acestor iscusiți le aparține mereu prezentul. În ruina
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
părțile. Furnicile, față de care Dalí nutrea o atavică aversiune, sunt insectele "paranoico-critice" prin excelență. Repulsia față de ele s-a născut dintr-o experiență din copilărie ce pare să-l fi marcat puternic: într-o zi a asistat, fascinat și deopotrivă scârbit, la spectacolul unei furnici devorând o șopârlă în stare de descompunere. Mai târziu, ca adolescent, obișnuia să urmărească o cutie plină cu furnici, luminate cu picături de fosfor, pentru a citi destinul, într-un ritual menit să sublimeze suferința și
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
în fotbalul nostru a devenit tocită. Divizia A e un malaxor moral prea dur pentru obiceiurile rafinate deprinse în Occident. Se poate invoca eterna noxă românească, perenul spirit local degradat, deloc propice pentru delicatețea venită din Apus. Alexanco a plecat scîrbit, nici lui Zenga nu-i prea place țara. Subiectul acestor rînduri, deși român la bază, deși cu 20 de ani de fotbal activ în patria natală, a fost modificat decisiv de alți 20 de ani petrecuți în Elveția. S-ar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
pronunțat compătimitor: „își răzbună și el insuccesele...” În timp ce stăteam de vorbă cu Mircea Filip (colegul de facultate, Filip Leteanu, nu scriitorul) și nu mult după ce-i pomenisem numele, a apărut lîngă noi Sp.: arăta rău, încercănat, palid, cu o grimasă scîrbită, puțin aplecat de spate, înfrigurat. M-am despărțit de F. și am mers împreună cîțiva pași: el la o ședință, eu la redacție. „știi că au vrut să mă «lucreze»?” știam, dar am tăcut: n-am zis nici da, nici
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cerebrale a intelectualilor nu sînt nici ei prea vinovați” (N. Davidescu, „Cultul intelectualităței”, în Aspecte..., p. 158). *„După ce-ai plecat, s-au petrecut lucruri nasoale”, mi-a spus Sporici, imediat ce am intrat în birou, cu o mină mai curînd scîrbită decît îngrijorată. „A făcut scandal Mara, și s-au certat Sergiu cu Ovidiu. N-ai fi rezistat să vezi așa ceva!” M. e nevasta lui Nanianu, ale cărei ieșiri intimidează și oripilează. „E o isterică”, susțin ceilalți, „e doar exasperată”, cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
o vor folosi. Climatul actual e favorabil „turnătorilor”. Am botezat-o imediat „Bocca di leone”, după numele cutiei delațiunii de la Veneția, despre care tocmai am citit în însemnările de călătorie ale lui Archibald. Văzînd-o, „boierul” (cum își zice) fu, deopotrivă, scîrbit și indignat: „«Bocca di leone», cutia infamă în care mișeii strecurau denunțări mincinoase împotriva celor (pe) care voiau să-i piarză, șade și acum, căscată, ca să primească scrisorile anonime, ticăloșie la care, pînă astăzi (1913 - n.m.), nu s-a înjosit
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pierde identitatea pe zi ce trece și se transformă într-un morman de pământ răscolit pentru a face loc refugiului de șobolani al celui care și-a pus banderola tricoloră pe piept și sceptrul în mână. Un oraș care zâmbește scârbit, aflând despre aventurile incredibile ale lui Nicușor Ceaușescu, despre abuzurile săvârșite fără putința de a fi tras la răspundere. Securitatea pătrunde în casele oamenilor și caută benzi video și casetofoane pe care sunt înregistrate aventurile micului și deșănțatului prinț, spre
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Cum de Îmi dăduseră totuși simpaticii mei urmăritori pașaportul? Ori compartimentul turistic nu știa de invitația de la Berlin și conta pe „rămânerea definitivă” În Occident a iritantului cuplu, ori existase comunicare Între compartimentele Securității, dar, conștienți că Tovarășa va tresări, scârbită, fie și doar la auzul ciudatului meu nume, polițiștii deciseseră o subtilă manevră de evitare a canalului „cultural”, aprobând, pur și simplu, pașaportul turistic, cu speranța că voi Înțelege, În sfârșit, semnificația gestului și nu voi mai cuteza să revin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
momentul”... Normalitatea, ca și mult promisa fericire abnormală și generală se translau, invariabil, Într-un viitor nedeterminat. Când situația politică internațională obligase la „reforme”, un efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]