756 matches
-
cu tot! Cu Thomas primul, nu l-ar fi iertat. Sub aproape fiecare acoperiș, oamenii se Împreunau căutînd plăcerea, nu trebuia, pentru asta, distrus orașul, țara, lumea. Multe nu-i conveneau bunicii. Programele TV, de la zi la zi tot mai scîrboase și mai pline de tot felul de chestii porcești, În care apăreau numai tute și stricați; mai existau filmele video deocheate, protagoniștii nu se dădeau În lături de la nimic; privitorii, apoi, cum se ivea prilejul, Încercau să-i imite; Sodoma
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
pînă unde a ajuns dezmățul, se uita la filme nepotrivite. Sodoma fusese un fleac. Pe ecranul televizorului, Dumnezeule, ce era! Și mai avea bunica, pentru a și dovedi sieși pînă unde ajunsese desfrîul, tot felul de Înregistrări video, nemaipomenit de scîrboase, cumpărate dintr-un magazin anume, descoperise ea un loc, nu știa că orașul era plin; avea să afle; de atunci, ruga ei către Dumnezeu se tot Întețise. Sodoma fusese o cauterizare, arsese negul de pe nas, fața lumii era, În rest
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de la intrare, alături de pubelele goale. epuizat cum era, cu privirile încețoșate, nu făcu niciun gest de protest cînd niște insecte negre cu antene lungi începură să i se așeze pe față, pe mîini, pe umeri. Zeci, sute de mici bestii scîrboase, din piciorușele cărora se scurgeau niște stropi minusculi, un fel de gelatină neagră. De unde veneau bestiile ? De pe aco perișurile orașului, unde stătuseră la pîndă ? sau din zonele periferice, sau de mai departe... Conflictul interminabil dintre Pakistan și India în jurul Cașmirului
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
apoi o sărută și pe Aurica. - Oh, strânse el mâinile la piept, mi-ai dat, Doamne, ce-am dorit: o soție sfântă cu familie afectuoasă și bună. Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Mamă, declamă el către Aglae, tu dezminți toate bârfelile împotriva soacrelor. G. Călinescu "Scîrboasă femeie! medită Stănică, în drum spre casă. - Stănică era un om volubil și instabil, care însă trăia sincer o clipă toate sentimentele umane și le înțelegea. - Scârboasă femeie! Asta n-are nimic sfânt. Bărbat, frate, toți-s fleac pentru ea. Ambițioasă și veninoasă. Olimpia mea începe să se gălbejească la față, ca și ea. Otilia, ce mai fată! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!" Deși Felix se jurase de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
înainte. Pe buzele lui Stănică flutură un zîmbet: " Mare cutră, soacră-mea asta! gândi el. Cum sare capra, sare și iada. Așa ar fi în stare să facă și iubita mea Olimpia, dacă, Doamne ferește, aș fi bolnav și bătrân. Familie scîrboasă!" - Mamă, continuă el tare, de ce-ți strici sănătatea? Fiirezonabilă! Uite, suntem noi în jurul dumitale, sunt eu. Contează pe mine, ca pe un fiu devotat. Vom face cum va fi mai bine. Simion, uitând furia dinainte, zise, bine dispus și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
o unghie calcanul mîrțologit și îi susura: Dacă vrei, sparge! Dacă simți nevoia, distruge! Distrează-te cât te ține pipota, țipă, rostogolește-te! Dar numai după ce vei urca, de fiecare dată, târâș, verticala acestui perete, vei putea cunoaște ceva din scârboasa senzație a câștigării sutei de lei." În vremea aceea erau extrem de săraci și Floyd își petrecea aproape tot timpul în fața unui telefon indolent. Își rodea unghiile, trăgea de cafeaua pe care și-o prepara dimineața și reușea să ghicească, după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zecea, în fiecare trimestru, inclusiv toamna, rămăsese corigent la materia "Cunoștințe economice și sociale". Tocise vara întreagă. Încasase acasă cafteală. Și uite că și-acum, când se simțea deprimat sau debutonat, era de ajuns să-și reamintească una dintre acele scârboase formule ori definiția Produsului Brut. Și starea sa de spirit se ameliora binișor. - Atunci telegrafiați-le să se întoarcă acasă! Spuneți-le că s-a strecurat pe undeva o greșeală! Că, în loc de whisky, s-a împachetat basamac... Că nu v-
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
urmă, că textele recitate cu puțin înainte de către un hăndrălău pântecos, pe numele său Cristi, fuseseră, e drept, superbe. Îl durea să admită că erau ele așa de extraordinare. Însă oricât de extraordinare se dovediseră (în felul lor cu totul scîrbos) aceste texte, susținea botosul, nu erau, bineînțeles, câtuși de puțin, POEZII. - Da? Și atunci ce erau?... întrebase sus-numitul Cristi, în drumul lor spre "Cafenea", cățărîndu-se amenințător, de pe strada pietruită, pe trotuar, în direcția numitului Horia și folosind un glas surd
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Fiarelor, Genel și Ho diábolos. Comandantul Suprem mai trasă un semn minus în carnețelul său, în dreptul lui Gabrea. Și, într-o plimbare per pedes prin primăvara potopitoare, se întoarse devreme în Palatul Primăverii, să se spele și dânsul de lipiciul scârbos al deghizamentului. Și pentru a se culca mai din timp, a doua zi având planificată declanșarea una dintre celebrele și inopinatele sale vizite de lucru, metodă garantată, prin care îi mai dezmorțea pe leneși și își mai finaliza Ctitoriile. O
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Iar ea, jignită, a încetat să-mi arate până și faptul că se teme. Iar eu, folosindu-mă de prilejul ivit, i-am urat noapte bună. Am traversat Bucureștiul dintr-un capăt într-altul, cu sufletul plin de o pâclă scârboasă. Am ajuns acasă la o oră neprecizată, pe fosta Uliță a Vergului. Într-unul dintre punctele prin care clipocea odinioară, gârlița Bucureștioarei, azi bloc, mai vechi, din coasta Pieții Muncii. Am dat drumul la radio, prinzând muzică pe un post
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilității înalță aburi de adormire mută și viața tace resemnată, în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în conștiință, rezultată din ruperea echilibrului dintre viață și moarte. Ele nu sânt posibile decât în acele senzații de sfârșeală care scoboară viața înspre minusul ei absolut. Frecvența momentelor agonice este un indiciu de descompunere și prăbușire. Moartea este ceva scârbos, este singura obsesie care nu poate deveni voluptuoasă. Chiar atunci când vrei să mori, aceasta o faci cu un regret implicit pentru dorința ta. Vreau să mor, dar îmi pare rău că vreau să mor. Acesta este sentimentul tuturor acelora care
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și de realități serioase, care au un caracter de răscruce sau de definitivat. Moartea este negația totală a esteticului, ca și suferința sau tristețea. Moartea și frumusețea! Două noțiuni care se resping în mod absolut. Căci nu cunosc nimic mai scârbos decât moartea, nimic mai grav și mai sinistru! Cum au putut fi poeți care să găsească moartea mai frumoasă, această supremă negativitate care nu poate îmbrăca nici haina grotescului. Moartea este suprema realitate în ordinea negativă. Ironia este că te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
e rușine până și de faptul că există muzică, devenită în asemenea cadru inexpresivă și rece. Esența vieții sociale este nedreptatea. Și atunci, cum să mai aderi la o doctrină socială și politică? Mizeria distruge din viață totul; o face scârboasă, hidoasă, spectrală. Există paloarea aristocratică și paloarea mizeriei. Întâia rezultă din rafinament, a doua din mumificare. Căci mizeria fantomatizează, creează umbre de viață, apariții stranii, asemănătoare unor forme crepusculare, ce succed unui incendiu cosmic. Nu este în convulsiunile ei nici
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îi cunoaștem, decât să inventeze rațiuni practice și abilități teoretice, pentru a justifica și a consolida proprietatea? Ei au tras cerc în jurul ei, proprietatea fiind însăși un cerc. S-au închis concentric, pentru ca nici Dumnezeu să nu poată viola acest scârbos mister al posesiunii. Dacă instinctul proprietății n-ar avea bază atât de adâncă, s-ar fi putut atribui atâta perfecțiunii ordinii juridice, iar spiritul normativ s-ar fi putut bucura de atâta vază, fără distanțele de oameni și valori născute
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
strîmba din gură”, este de ocară „să te-ntinzi fără rușine”, să-ți frîngi mijlocul ca proștii, nătărăii și dulăii... CÎnd Îți vine ceasul „ca să-ți sufli de muci nasul”, s-o faci cu pază și multă rușine, căci: „Foarte scîrbos lucru este Cineva cînd Își privește Mucii și nu-i Învelește Au cînd nasu-și curățește Cu unghia, ș-Îl zvîrcolește...” Pann prevede toate situațiile dificile. CÎnd vorbești cu cineva, zice el, ține-te la oarecare distanță „ca să nu-l stropești
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la ce merg. După socoteala mea, numai domni de-ai dumneavoastră ar putea să încerce, fiindcă pe ei îi doare. Noi, nu vă supărați, n-avem rilații, ne trezim la ocnă, și cine ne mai scoate de acolo? 2 Neamț scîrbos! Să-mi facă mie asta! (fr.). Mă doare îngrozitor (fr.). Prințesa plecă indignată, cu convingerea că les roturiers 1 degeneraseră cu desăvârșire. Doi țărani tineri care făceau parte din Mișcare comunicaseră confidențial Hangerlioaicăi că ei Prostimea (fr.). G. Călinescu s-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
națiuni viguroase ce te supune cu puterea brută, ori unei alteia, ce te orbește cu lustrul civilizațiunei sale. Dar să fim servitorii... cui? Celei mai decăzute populace din Europa, a cărei vanitate și lăudăroșie nu e decât o lungă și scârboasă don-quixotiadă. Căci ce au acești oameni ca să ne superiorize? Au ei ceva ce noi nu avem? Au ei limbă? Au științe? Au arti? Au legislațiune? Au industrie? Au comerț? - Ce au? Limba? ar trebui să li fie rușine de ea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
rahat. Ești înnebunită după fiecare porcărie. Ce-o să te faci când n-o să mai găsești nici o greutate apăsătoare care să-ți procure poveri din cele mai rele? Atunci când nu te chinuiești ești de-a dreptul nefericită. DOAMNA WURM: Zăbălește-ți gura scârboasă, tu, șchiop blestemat! Acum ai făcut bucăți pe taică-meu cu viața ta trândavă. Ai copite ca și Satan. Iar ce se întâmplă genital prin pantalonii tăi, de asta nici nu vreau să aflu. A trebuit și-așa să-mi
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-meu cu viața ta trândavă. Ai copite ca și Satan. Iar ce se întâmplă genital prin pantalonii tăi, de asta nici nu vreau să aflu. A trebuit și-așa să-mi iau mereu privirile de acolo, când trebuia, ca unui scârbos de țânc, să-ți curăț fundul. De puțit, ai puțit mereu... nici măcar tatăl tău cel trupesc nu a adus la însămânțarea ta un asemenea miros cu el, cum ai făcut tu să-mi pută toată viața. Taică-meu m-a
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
viață, acolo unde de mult ar fi trebuit să fie murdar, dacă lucrurile ar fi decurs normal... (Se repede brusc la fereastră și miroase nenumăratele ghivece cu flori) Știam eu! Iar te-ai pișat în ghivecele cu flori, tu, rahat scârbos de porc ce ești. Florile mele trebuie iarăși să sufere din cauza urinei tale nepământești. (Se întinde spre bufet după o vergea cu care îi arde câteva lui Herrmann, peste spinare) Na și na... tu, păcătos fără de Dumnezeu... (Istovită) Nici măcar florile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mai bine decât schilod sau vierme. Vierme schilod... aproape la fel de bine ca și Grollfeuer. (Tună și fulgeră) (Îl împinge de la ea pe Herrmann care suspină) De ajuns pentru azi. Mi se face scârbă. Chiar și fără asta e totul destul de scârbos... și nu numai acum. Ascunde-te, până ce o să fii în stare să te omori sau până când o să fii în stare să suporți totul din nou. Hai, chiar că pentru azi ajunge, că altfel iar n-o să mai pot să înghit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
el foarte bun. DOMNUL KOVACIC: Berea este și mai bună, iar negustorul de fructe încă și mai bun. Numai Grollfeueroaia nu e bună, iar viermănosul ăla de schilod artist de jos e și el la fel de puțin bun cât e și scârboasa de Grollfeuer. Dar or să trebuiască să dispară ei odată și odată de pe suprafața cu imaginea celor însuflețite... viermele la nebuni, bătrâna Wurm, în ceruri iar Grollfeueroaia în iad. Atunci o să primească Desirée locuința viermănoșilor, iar Bianca gaura lui Grollfeuer
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
-și lase alinate pirpiriile lor vieți de către micii donatori de sămânță ai lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat totul, așa cum trebuia să se întâmple, pentru că așa am vrut eu. Totul e liniștit și terminat, chiar și viermele schilod, viermișorul meu scârbos. (Smulge fața de masă de pe masă și, odată cu ea, resturile de mâncare, farfuriile și tacâmurile, și acoperă cu ea cadavrul lui Herrmann) Lui i-am dat doza cea mai mare, așa ca să nu aibă de suferit. (Se așază deoparte, tronând
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]