718 matches
-
spre admirația lui Julius, făcînd ca spuma să cadă nu pe fața de masă, așa cum se temuse el, ci În bateria de argint plină de cuburi de gheață pentru a menține șampania la temperatura ideală. În ochii șefului de sală scapără o scînteie de satisfacție: Îl cucerise pe fiul distinșilor săi clienți, dar ochii lui Juan Lucas făcură să se stingă această scăparare: deschisese mii de sticle, văzuse deschizîndu-se zeci de mii, să lase deoparte tertipurile astea, să se grăbească, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
MÎinile Îi erau foarte curate. Începu să calce, să simtă În corp căldura pe care o răspîndea În jur fierul de călcat electric, era plăcut, se contopea cu căldura soarelui, care Încă ardea pătrunzînd prin fereastră și uneori făcea să scapere scîntei În geamuri, acum cînd ea stătea lîngă fereastră și se uita din cînd În cînd, deschizînd și Închizînd mereu ochii... Picături grele de sudoare se prelingeau pe părul lung și negru al Armindei, udînd, În cădere, mătasea albă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cerîndu-i ajutorul și rugîndu-mă În sinea mea să dea peste vreo arguție cu care să-l cîștige pe preot de partea noastră. — Știi dumneata că semeni puțin cu Julián, cînd era tînăr? Întrebă pe neașteptate părintele Fernando. Lui Fermín Îi scăpără privirea. Acum e-acum, mi-am zis În sinea mea. O să jucăm totul pe cartea asta. — Aveți un ochi de vultur, sfinția voastră, proclamă Fermín, prefăcîndu-se mirat. Perspicacitatea domniei voastre ne-a demascat fără milă. Veți ajunge cel puțin cardinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
provocată de această ieșire neașteptată, bolnăvicioasă și, parcă, în orice caz, nemotivată. Dar ieșirea servi drept pretext unui episod ciudat. — De ce vorbești așa aici? strigă deodată Aglaia. De ce le vorbești lor? Lor! Lor! Părea înfuriată în ultimul hal: ochii ei scăpărau scântei. Prințul stătea mut și fără grai în fața ei și deodată păli. — Aici nu există nimeni care să merite aceste cuvinte! se dezlănțui Aglaia. Aici toți, toți nu fac nici cât degetul dumitale cel mic, nici în privința inteligenței, nici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și pentru mine, desigur, intervenind la unchiul lui...» — Numai să mi se permită să-i dau explicații Excelenței Sale! Numai de-aș căpăta onoarea să-i explic prin viu grai! exclamă el, ca și cum ar fi fost scuturat de friguri, cu ochii scăpărând. Chiar așa a spus: de-aș căpăta. Repetând încă o dată că, după toate probabilitățile, voi rata și toate speranțele s-ar putea dovedi deșarte, am adăugat că, dacă nu trec pe la ei a doua zi dimineață, înseamnă că totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cultivat? — O, deloc. — Păcat, și eu care credeam... oare cum de am crezut? Totuși, o să mă îndrumi, pentru că te-am ales. — E absurd, Aglaia Ivanovna. — Vreau, vreau să fug de acasă! strigă ea și ochii începură din nou să-i scapere. Dacă nu accepți, mă mărit cu Gavrila Ardalionovici. Nu vreau ca ai casei să mă considere o femeie infamă și să mă învinuiască Dumnezeu știe de ce. — Ești în toate mințile? mai că nu sări prințul de pe bancă. De ce ești învinuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
iertare cât se poate de sincer. Auzi? Îți cere iertare! Speră, deci, în delicatețea sentimentelor dumitale. Iar dumneata îl înjosești într-un asemenea hal pe omul acesta atât de... atât de cinstit! — Cinstit, prințe, cinstit! îl susținu Lebedev, cu ochii scăpărându-i. Numai dumneavoastră, nobile prinț, ați fost în stare să spuneți un cuvânt atât de just! Pentru asta vă sunt devotat până la divinizare, deși sunt putred de felurite vicii! Am hotărât! Găsesc chiar acum portofelul, chiar acum, nu mâine; iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lungi, tuciurii, apoi vîrÎndu-le ferm În vatra pipei. Îi surprinse privirea lui Duncan și zîmbi. — Puțin altfel ca altădată, ce zici? A fost primul lucru pe care mi l-am cumpărat cînd am ieșit. Duse muștiucul la gură, apoi scăpără un chibrit și aduse flacăra deasupra pipei; gîtul i se strîngea În timp ce sugea, iar obrajii i se adînceau și se umflau - ca marginile unei sticle cu apă fierbinte, se gîndi Duncan, sau, dacă doreai să fii mai romantic, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lui Helen, se opri cu țigara la buze, Își Îngustă ochii și clătină din cap de parcă ar fi fost dezgustată și nu i-ar fi venit să creadă. — Oare acest lucru ți s-a părut flatant cîndva? Oare? Se Întoarse, scăpără un chibrit și-și aprinse cu răceală țigara. CÎnd se Întoarse, figura i se schimbase, devenise nemișcată de parcă ar fi fost sculptată În marmură colorată sau Într-o bucată de lemn fără nici un nod. Își depărtă țigara de la gură și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la Don’s. Mi s-a părut ciudat felul În care mă privea Bruce În taxi, mi-am putut da seama că se va petrece ceva, mi-am putut da seama că vom fi iubiți. Când mi-a vorbit, Îi scăpărau ochii ăia Întunecați... am simțit că o iau razna... Doamne, Îmi vine pur și simplu să mă pipăi singură peste tot când mă gândesc la asta. Dar nu. Mă abțin și mă hotărăsc să ies În oraș. Strada e friguroasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
forță, nici o forță Împuțită de pe lumea asta n-o să mă Împiedice să-l sfâșâi În bucăți cu mâinile goale. Crede-mă, spun eu, holbându-mă la ea cu hotărâre și aproape părându-mi rău pentru Bladesey când Îi văd ochii scăpărându-i de ură. Dar trebuie să fim siguri. Sunt sigură! Sunt ca dracu de sigură!... of Bruce... geme ea Încetișor, cu fața contorsionată și traumatizată. Se concentrează brusc asupra mea. Ce voia să spună cu casetele alea? A zis ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
-i Împotriva avorturilor, da-i polițai până-n măduva oaselor. Cobor spre camera de detenție unde Îl țin pe Bladesey. Un bulangiu În uniformă stă În picioare lângă el, dar se cară când intru. Bladesey nu spune nimic, dar privirea Îi scapără de nerăbdare. Se bucură că mă vede. Ticălosu ăsta mic și patetic chiar se bucură cu adevărat când mă vede! Chiar crede că o să fiu prieten cu un pervers amărât. Cel mai bine e să-l lămuresc. — Puțoi de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
Mingea portocalie își face apariția puțin câte puțin. O limbă enormă de flăcări se înalță spre cer. Luceafărul de dimineață, ultima stea a nopții, dispare treptat și se topește în trandafirul zorilor. Apele argintii sclipesc în depărtare. Diamante de rouă scapără în mii de luminițe. Cel mai harnic locuitor al bălții s-a trezit. El este cocostârcul și e încă somnoros. Profită de răcoarea dimineții și foamea nu-l doboară. Observă o broscuță care tremură de frică, pentru că cocostârcul e un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în căldură și-n lumină; zilele se fac mai lungi și mai blânde, înfloresc livezile. M. Sadoveanu Primăvara Vine primăvara Zăpezile s-au înmuiat în câteva ceasuri. Văzduhul s-a umplut de aburi. Treceau nori de scamă. De sub acei nori scăpărau, deodată, convoiuri de păsări călătoare. Unele dispăreau spre asfințit 282 miazănoapte. Altele se încovoiau spre zăvoa-iele Siretului. Cel dintâi amurg de primăvară a fost ca o înflorire de trandafiri. (M. Sadoveanu - Vine primăvara) Primăvara Bălțile și lacurile își primesc cele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pe la noi? bâigui Apostol, în picioare, privindu-l mereu cu mirare. ― Ți se pare așa de ciudat că vine să te vază prietenul tău din copilărie și de mai tîrziu? întrebă Pălăgieșu cu o clipire șireată, care lui Apostol îi scăpără în suflet o scânteiere de ură. Ehei, strașnic te-ai schimbat, frate... De acum trei ani te-ai schimbat de nici nu te mai recunosc! Siguranța notarului transformă mirarea lui Apostol într-o nerăbdare ascuțită ca briciul. ― Ce vrei, Alexandre
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și mai ales de o încredere adâncă. Îi părea rău numai că nici un petec de cer nu-i înfrumuseța orizontul. Tocmai când inima îi era stăpânită de mulțumire, în ogradă apăru Ilona, care venea de undeva, îmbujorată, obosită, cu ochii scăpărând de mânie. Și parcă ar fi căzut de pe o culme amețitoare, Apostol simți că din suflet i s-au deșertat brusc împăcarea și liniștea, iar în locul lor s-a ivit o îngrijorare ciudată și o dorință dârză. Dădu să sară
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
a luptătorului, ci ipocrizia dogmatizată, devenită instinctivă și inconștientă! Plimbîndu-se de ici-colo, prin odăița strâmtă, Gross se uita din când în când la Bologa, parc-ar fi șovăit să-i dezvăluie toare gândurile. Apoi se opri hotărât. Ochii lui mici scăpărau, iar glasul i se încălzi și căpătă mlădieri stranii: ― Iubirea a dat faliment, ca și umilința, smerenia... Omul vrea să fie acuma mândru și stăpân și egoist, să lupte și să-și biruiască vrăjmașii, oricare și oriunde ar fi ei
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai mici amănunte. La treabă. Până acum ați beneficiat de trei săptămâni da odihnă. 5 Sulaco aducea cu o enormă cochilie de metal hălăduind printr-o mare de cerneală. În timp ce se plasa pe orbită în jurul Acheronului, coca dizgrațioasă a navei scăpăra scântei azurii. Pe pasarelă, Bishop supraveghea fără să clipească instrumentele și cadranele. Când și când, degetele lui atingeau un comutator sau băteau câteva instrucțiuni rapide, în rest lăsau în grija ordinatoarelor ghidarea navei. Automatizarea, care îngăduia oamenilor să străbată vidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui o urmă de falsitate. Întrebarea lui Bishop era naturală ținând cont de împrejurări. Ea se destinse. ― Îți spun eu imediat. După ce-l îngrijim pe Hicks și închidem ușa de la chestia asta. 14 În vârful stației de epurare a atmosferei scăpărau mereu fulgere, iar valvele de securitate eliberau jeturi de aburi. Coloanele de gaz incandescent care se ridicau la sute de metri pe cer dădeau dovada incapacității regulatoarelor de a reduce presiunile și temperaturile ajunse în-controlabile. Bishop ghida naveta spre o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
gândit chiar și la fantasma androginului. Destul de nelimpezită, m-am tot întrebat, de fapt, ce-i de făcut cu fantasmele? Cum să scapi de ele? Pe de o parte e bine să ai curajul să le poți privi în ochi, scăpărând, ca și cum ai privi ultimul adevăr al morții, pe de altă parte, oare nu-i mai bine să înveți să oblojești fantasmele, să le alinți și să le răsfeți, pentru că atunci și ele vor proceda la fel cu tine? Oare? În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
călugăr furișându-se spre tătăroaică, hanul își dezveli dinții din aur de la căderea Constantinopolului (1453î într-un surâs subțire, înțelept. — îți place? - întrebă el. Vino să te prezint. E sora mea. Tătăroaică se răsuci alene, șerpește, și din ochi îi scăpărară spre călugăr două fulgere mici, pudice, ca două gămălii de ac. — Mă cheamă Huruzuma! - spuse ea cu un ușor accent asiatic. Pe tine cum te cheamă? — Iovănuț! - răspunse simplu călugărul. O clipă, privirile li se întâlniră. „Nu mă ispiti, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Moș Iacob și ceilalți adulți spuneau că ei, comisarii le-au stropit cu gaz, ei le-au dat foc, ei le-au Întors cu furca... - Ce contează? - vorba lui Sapșa. Ce contează cine le-a stropit cu gaz, cine a scăpărat chibritul, cine a... suflat În foc? De acord: ei, comisarii de la NKVD. Dar nu asta era misia lor? Meseria lor nu era asta: să strivească, să nimicească, să distrugă, să ardă? Tata oftează, tace o vreme, apoi reia, privind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ai spus că Înțelegi. Am făcut pe nebuna. — A, deci așa... Eu m-am tot Învîrtit Încercînd să lămuresc ceea ce de fapt nu eram În stare să explic. Asta vrei să zici? Se ridică brusc bătînd din palme. Ochii Îi scăpărară scîntei. — Asta era! Ai părăsit domiciliul! Ai fugit de-acasă! Am fugit ? Normal, nu? De fapt asta și avusesem de gînd, așa că nici n-ar fi fost nevoie să mi se spună. Doar nu se cădea să mai fac pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
străduisem să i-o asigur ca și viața în aer liber și mișcarea, îi pârguise pielea, îi colorase obraji, îi dăduse o suplețe gingașă care începea să aibă rotunjimi de femeie. Ochii migdalați, care îmi aminteau fără încetare de Simion, scăpărau de inteligență și de maliție. Era răsfățata comunității noastre și mai ales a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nimicească ceea ce de fapt nu crease, arătând acuzator peste copertele cărților răvășite pe birou, cu degetul maroniu de la atâta fum de țigară, niște omuleți ce existau acolo, pe covorul persan, descriind în aer cu un gest foarte sugestiv semnul desființării, scăpărând din ochii albaștri fulgere de oțel, el, Alexe, cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care lua la vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]