700 matches
-
atentă a Textului. În orice caz, când Cilindrul se reumple cu Energie, Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și realizează Compresia Maximă. E așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului, Explozia și Expansiunea. Țâșnește o Scânteie, amestecul scapără și ia foc, asta este, zice manualul, unica Fază Activă a Ciclului. Dar vai, vai și-amar dacă În amestec pătrund cochiliile, acele qelippot, stropi de materie impură cum ar fi apa sau Coca-Cola; Expansiunea nu are loc, sau are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
care așteaptă În hol se prezintă. — SÎnt asistentul lui Paulee, Kevin. L-am ajutat să proiecteze Casa Viitorului. O să vă conduc la Chez Soleil. În lift, Kevin flecărește amabil În timp ce Wakefield se străduiește din răsputeri să pară viu. Afară, totul scapără. Zăpada este orbitoare. Kevin ține deschisă ușa din dreapta a mașinii sale de lux și Wakefield se prăvălește Înăuntru. — Mi-a plăcut discursul dumneavoastră de aseară, spune Kevin, predictibil. O adevărată sursă de inspirație. Fără imaginație, nu sîntem nimic. Asta spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care ar vrea să pună mîna... Vocea lui Susan se frînge. — Dar acum am armă. Dacă ăia vine aici, păzea, spune cu patos doamna Petrovici. Poate că o s-o folosesc Într-o bună zi Împotriva lui taică-tu. Ochii Îi scapără. Susan trece cu vederea această din urmă remarcă și Încearcă să minimalizeze amenințarea bărbaților În negru. — Ei, mami, poate că oamenii ăia sînt doar artiști, ăia Întotdeauna se Îmbracă În negru. Cartierul nostru atrage artiștii, știi asta. — Mirosul, Susan. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Mi-aș dori să fiu o musculiță pe perete când ajunge Franny în biroul lui. Oricine ar reuși să-i facă pe ăștia doi să lucreze împreună ar avea un ziar pe cinste. — Mda, confirmă Stevie, numai că scânteile care scapără între ei ar da probabil foc întregii clădirii. Amplasamentele diametral opuse ale ziarelor Citizen și Express, își spunea Fran conducând prin orașul aglomerat dintr-o parte în celalaltă, concentrau diferențele dintre ele. Citizen avea sediul pe High Street, o poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
date de compoziție pentru cei cari vor să fie poeți și poeți triști. Dar ca un scutier - viitor sfînt - care, cu oțelul tuturora, dă o împunsătură nouă pentru a înstela rana comună, (...) din arsenalul sau din ierbarul (...) simbolismului, un poet scapără sunete neauzite încă și persuasive” (în Cronica, an II, nr. 57, 13 martie 1916, rubrica „Însemnări literare”). Concisul comentariu se încheie - în oglindă - cu un vers al lui Laforgue (Je suis si extenue d’art!), în care putem vedea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
altora. A auzit în cele din urmă pașii fratelui ei pe scară. S-a întors spre el și l-a văzut foarte abătut, ceea ce nu se întâmpla prea des. — Ce s-a întâmplat, Takamori? îl întrebă ea încet. Privirile îi scăpărau de curiozitate. — Gas ne părăsește, răspunse Takamori, cu mâinile în brâul chimonoului. 4 Singur — Zice că ne părăsește? — Da. Takamori clipea din ochi ca să se abțină din plâns. — Deci nu-i place la noi. După tot ce-am făcut ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Hrușciov, Hrușciov pe Dulles. Francezii îi urau pe algerieni, algerienii pe francezi. Și asta nu era tot. Chiar aici, sub ochii lui, sub soarele orbitor al Ginzei, un om se pregătea să ucidă alt om. Își aștepta prada cu ochii scăpărându-i de ură. — Și dumneavoastră urâți... spuse Gaston încet. Endō nu mai era atent la el... Privea strada. Zece cincizeci și cinci. Șoferul a deschis radioul. O voce tânără făcea reclamă la cuie: „Cuie bune, construcții durabile. Cumpărați cuie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cu tine mă simt nespus de-aproape de cer. Așa de-aproape, de-mi pare că de ți-aș striga în zare - numele - i-aș auzi ecoul răsfrânt de bolta cerului. Numai noi doi. Sus. NOAPTE Pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară, cu un surâs amețitor tu-mi răscolești tot furnicarul de porniri, cari nu-și mai afl-apoi odihna. Sub ocrotirea limpede a zării biruitoare mă privești și-n ochii mei
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
mă privești și-n ochii mei te oglindești strălucitoare, mândră și păgână. Iar eu încet, nespus de-ncet pleoapele-mi închid, îmbrățișînd cu ele tainic icoana ta din ochii mei, surâsul tău, iubirea și lumina ta - pe lună, când ne scapără-n argintul nopții pocale de vin ca niște ochi de fiară. DORUL Setos îți beu mireasma și-ți cuprind obrajii cu palmele-amîndouă cum cuprinzi în suflet o minune. Ne arde-apropierea, ochi în ochi, cum stăm. Și totuși tu-mi șoptești
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
forța sângelui care face numele și îl scoate la înaintare. Nu contează ce nume. Să te cheme Violett Predoi! Dacă ai bun-simț, cazi strivit sub monstruozitatea numelui. Dar dacă nu-ți pasă, îi faci pe oameni să-ți spună numele scăpărând de admirație. Cel mai rău este să nu lași nici un nume, iar pe Zogru îl apuca disperarea când se gândea că nimeni nu va ști că s-a târât pe suprafața pământului. Era într-o zi de februarie când l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Dar Îl dibui, ascuns sub capsator. Glasul zbiera la celălalt capăt al firului. - Cum? strigă el În telefon. Evident că am verificat. În afară de verighete, portofel, cîteva fotografii și ceva mărunțiș, n-avea nimic compromițător În buzunare. Tocmai era gata să scapere un chibrit cînd tresări. Scrisoarea anonimă! Drace! Cum putuse uita amănuntul ăsta? Gildas ar fi trebuit s-o aibă asupra lui. O fi găsit-o cumva Marie? Nu, dacă așa ar fi stat lucrurile, ea ar fi Înțeles deja o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
marele și genialul Jack Harper, o adevărată sursă de Înțelepciune În toate domeniile afacerilor și marketingului, ca să nu mai vorbesc din domeniul marilor mistere ale vieții Înseși. Și eu ce fac ? Îi pun Întrebări pline de miez ? Inițiez o conversație scăpărînd de inteligență ? Învăț ceva, orice, de la el ? Nu. Îi dau Înainte, cu ce gen de bikini port. Bravo, Emma, mișcarea asta o să te ajute mult În carieră. De mare excepție. A doua zi, Connor pleacă la o ședință fixată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe rege. Ai uitat, i-a spus ea înainte să-i zboare capul cu paloșul, că odată ce l-am trădat pe cel pe care l-am iubit, pe tine îmi va fi nespus de ușor să te trădez. Ochii îi scăpărau cu o sălbăticie rar întâlnită la oameni și mai ales la femei. E greu de spus ce o înverșunase așa, la urma urmei. Cu siguranță nu mai nădăjduia să recapete iubirea sculptorului, care între timp își văzuse de rostul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
delict; nu puteam decât să bănuiesc ce efect ar fi avut asupra unui răufăcător de-adevăratelea! Ar fi fost un excelent polițist, inchizitor sau director al unei școli de băieți - ar fi scos untul din ei. Ochii săi negri îi scăpărau de furie; avea o voce severă. Te căutam, îi spuse lui Ben, ca și când nu mai era nimeni de față. Trebuie să vorbim despre distribuție. —Vin acum, Philip, spuse Ben, cu o deferență aproape teatrală. Mergem la o cafea? Nouă, celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
îți fac injecțiile alea. Violet era posomorâtă. —Păi, nu le folosesc în fiecare zi, zise ea, bosumflată. Numai atunci când sar un pic calul. Ca și Philip, zisei eu, după prânzul cu impresarul lui Hugo. Ochii cei mari ai lui Violet scăpărară. — Acela nu a fost un accident, zise ea, aplecându-se către mine, peste masă, abandonând în farfurie o grămăjoară de piept de pui pe care o luase cu furculița. Philip n-ar fi făcut niciodată o asemenea greșeală. Niciodată. Indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
data asta nu au reușit să-ți ia geanta. — O, excelent, se răsti Steff un pic mai veselă. Ce dracu’, acum ar trebui să fiu recunoscătoare sau ce? — Așa, bravo, așa-mi placi. Uite, ia o Silk Cut1. Brichetele au scăpărat, fetele au tras adânc în piept, în timp ce eu împingeam de ușă s-o deschid. — Încep să înțeleg de ce și-a făcut Lisa gașcă, spuse Steff pe un ton morocănos, dând fumul afară. Poate ar trebui s-o întreb dacă mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și-l lăsă pe Brunetti să sară pe mal. Înainte ca acesta să apuce să se Întoarcă pentru a-i mulțumi cu o fluturare de mână, Monetti plecă, rotindu-se pe loc, Înapoi pe drumul pe care venise, girofarul albastru scăpărând În vreme ce omul se ducea acasă la cină. Brunetti urcă pe jos, cu picioarele obosite de atâta sărit În și din bărci, lucru pe care i se părea că-l făcuse toată ziua, de când Îl luase prima barcă de acolo În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
depărtare peste acoperișurile orașului. Ce ciudat; frumusețea zilei era neștirbită. Vrăbiile zburau În picaj și jucau leapșa aproape la lungimea unui braț, ciripind de bucuria zborului. Și-n ziare, aurul ce acoperea aripile Îngerului din vârful clopotniței bisericii San Marco scăpăra În bătaia soarelui, Îmbăind tot orașul În binecuvântarea lui scânteietoare. 16 Luni dimineață, intră În birou la ora sa normală și stătu locului, uitându-se la fațada bisericii San Lorenzo preț de mai bine de o oră. În tot acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
fel va fi, Îmi Închipui, și maggiore Ambrogiani. — Mulțumesc. — Cu plăcere, Guido. Ne Întoarcem acasă săptămâna viitoare. — Bun. O vacanță plăcută. — Da, vom avea. Noapte bună, Guido. — Noapte bună. Când puse receptorul Înapoi În furcă, un amănunt al discuției Îi scăpără În minte și rămase Încremenit locului, uitându-se țintă la mâna sa, incapabil s-o desprindă de pe receptor. Contele știuse gradul lui Ambrogiani. El Îi spusese ofițer, dar contele Îl numise „maggiore Ambrogiani“. Contele știa de Gamberetto. Avusese legături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de nori. Jos, pământ reavăn mustind a apă; sus, văzduh umplut cu aburi fini ce urcă val după val, umplând căușul avid al norilor. Este atâta pulbere, condensată strat după strat, ce umple bolta albastră a cerului. Și lumina fulgerului scăpărând răzleț printre apele de sus. Cer și pământ, ape și foc reunite învolburat în spațiul incomensurabil ce-și poartă povara de apă. Milioane de nori ce îmbrățișează pământul în coborârea lină a ploii. Cântă ploaia și cântă oceanele de ploaie
Norii - ocean de apă. In: ANTOLOGIE:poezie by Ella-Anelisse Corozel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_671]
-
de Staffordshire, nu? a zis nervoasă Sarah Buckley. Ceva în genul ăsta, i-a răspuns Hugo făcând eforturi să pară vesel. Sunt niște animale de companie minunate. Sunt foarte loiali și... iubitori. Câinele a mai urcat o treaptă. Ochii îi scăpărau. Cei trei oameni s-au mutat și ei mai în sus. —Iubitor, ăă? a zis Steve Buckley neîncrezător. E clar că ar fi încântat să ne mănânce pe toți trei dintr-o singură îmbucătură. — Așa își manifestă el afecțiunea, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
iar el făcea ce face el de obicei... —Ei, vezi, a întrerupt-o Hugo triumfător. Făcea ce face el de obicei. Ce altă dovadă mai vrei ca să înțelegi că se simte atras de tine? — Când zic asta - ochii Laurei au scăpărat peste buza paharului - mă refer la faptul că bătea câmpii, ca de obicei, despre cât de important e el. Așa că i-am zis: „Păi, sigur că n-am decât puțină treabă. Mă ocup de Django și toate celelalte“. Numai ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și Dustard fluierând. Hugo s-a uitat surprins la fața lungă a șefului. — Ce s-a întâmplat? l-a întrebat el. — Ce s-a întâmplat? a repetat Neil nevenindu-i să creadă. Ce s-a întâmplat? Ochii porcini i-au scăpărat. Ce naiba s-a întâmplat la Piele? a tunat el. Mintea lui Hugo, care fusese plină de prospețimea lui Alice, s-a umplut acum de depravarea Laurei, așa cum îi apăruse: goală pușcă, cu picioarele depărtate în camera aia sufocant de parfumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de la viață cer, Să-mi spună ea, ce m-a mânat aici? De aici ce mă alungă? Doar, de rușine-mi fug, ca ea să nu m-ajungă, Ori fug de brațul lung al unei legi de fier?!” Privirea îi scăpără. Apoi, murmură ca pentru sine, cu ochii închiși ultimult vers, plin de tâlc. Ori fug de brațul lung al unei legi de fier”. Nori subțiri se adunau târându-se pe fața lunii, pe cer, ștergând câte o stea. Puse cărticica
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
murmură Iorgu. ”- Divinul!... Divinul, omule, este o zonă vagă nedescriptibilă!. Sacrul este o taină de nedezvăluit!... ”Credere si nu cerceta!”, așa zice dogma!” i-a șoptit gândul. Puținătatea înțelegerii noastre, nu poate ajunge până în adâncurile lăuntrice ale spiritului nostru. Chiar dacă scaperi de dișteptăciune. Dogma trebuie s-o accepți fără explicații. Dumnezeu este Taină, veșnicie... dintotdeauna și pretutindeni... Legile lui Dumnezeu, nu-i îngăduit să le cercetezi, este o limită de cunoaștere îngăduită omului, dincolo de care înseamnă distrugere... Cât despre apropierea teologică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]