39,690 matches
-
tot în creierul meu Se rostogolesc ca într-o prăpastie Să le dau Femeii în Roz aș vrea De mîncare Zacuscă pe pîinea coaptă din liniștile mute Să vorbesc mai mult zic Dar nu asta vreau cu adevărat Vreau să scap nevătămat din fermentația de rumeguș A zilei Din traiectoria încrucișată a lașităților Pe care o marchez degeaba cu bold Din fantezia drăguță a femeii care crede Că totul stă în puterile mele Din lustrul mesei care e fericită cu el
Litera A by Traian Ștef () [Corola-journal/Imaginative/5764_a_7089]
-
țevi de plastic tuburi viu colorate ace semănate de domnul pre pământul plin de vinișoare trandafirii de măști de carnaval de oxigen și pungi pentru sângele viitoarei construcții lumea mea-i peticul de cer de care stau prins să nu scap să nu prind aripi și să nu adorm cu ochii deschiși prea deschiși ca la desfacerea lumii.
Poezie by Bucur Demetrian () [Corola-journal/Imaginative/6045_a_7370]
-
unui vrăjitor, care știe că nu va ajunge la țărm dacă literele nu se umplu de duh! E mai mult o oglindă în care se-ntorc depărtările să te ajungă, iar în spate, lumina se umple de vid. Și nu scapă de sete niciun copil dintre cei născuți sub bolta săracă; în joacă, ei pun nume tuturor întâmplărilor de acum, iar mamele nasc încontinuu prunci. (într-o zi se vor închide grădinile, unde arheologii vor săpa să le dea de urmă
Poezie by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Imaginative/6135_a_7460]
-
cînd în cînd, se oprește și culege cîteva crenguțe cu bobițe albe din gardurile verzi, pe care le oferă cucoanelor care se-ntorc de la cumpărături, șoptindu-le languros: „Modest omagiu frumuseții eterne!". Alea se umezesc de tot, mai-mai să le scape plasele din mîini, că nu le-a mai băgat nimeni în seamă de secole. Dar slăbiciunea lui sînt copiii de grădiniță. Cînd e vreme frumoasă, se întinde pe spate în iarba din parc și ațipește. Cum îl văd, ăia micii
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/6027_a_7352]
-
din creștet la tălpi: „la mulți ani!" (spunând asta, simți limba în gură cum ți se bășică, iar vorbirea, de unde era bine-ntinsă, se-acoperă toată de plăgi), când în ceasul al doisprezecelea nu președintele, ultimul om („numai eu am scăpat ca să-ți dau de știre')-n loc să-ți ureze un nou început, îți vestește sfârșitul: „la anul și..." (numai mâine nu-i azi!) în chiar noaptea de revelion. vai de capul meu! (dop de plută în care tăria ți
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
ochiul). „ - semnați aici (bifă) că ați renunțat la internare" - V iov. „și dumneavoastră, că vi-l asumați" - vio V 2. să le-o iau înaintea groparilor pe scurtătură, nu trupul la groapă, ci groapa o dau în trup - și am scăpat de ea! (este-o groapă de patruzeci și de ani pentru-un bărbat de 1.80 m, cu părinți încă-n viață, la rândul lui tată de familie & soț iubitor - nici o viață de om n-o astupă și-anume cu
iov and vio by Emilian Galaicu-Păun () [Corola-journal/Imaginative/5984_a_7309]
-
morți, legați cu sfoară de copii, probabil, întoarcem capul, vezi unde calci! În mijlocul nourului molecular. Calci apăsat în balta de ulei de automobil spart, distrat: lași urme de copită pe asfalt. Îți plac? Bați din palme, muscoiul verde, uriaș, îți scapă, bâzâie și se așază pe marginea unei cești de cafea golite pe terasă, afară: intrăm? În mijlocul descurajării celorlalți. În iarna asta n-a fost ger să moară muștele. Dictatură militară cu berze gălăgioase clămpănind pe acoperișuri, vizavi: mai deschideți
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
puteți fi atât de calmi? N-a murit Ceaușescu. Părerea mea e că trebuie să cumpărăm aur! Ba să cumpărăm ciorapi fosforescenți: el, aplecat deodată, îi privește ei picioarele pe furiș, ridicând fața de masă, prefăcut că-și caută pixul scăpat din mână, „un ofițer îi ține căpăstrul". Vreți să ne ducem toți la balamuc? La naiba, impulsurile electrice nu ating unele regiuni de pământ bătut pe nuiele împletite, regiuni ale creierului: „ascultați foșnetul cortinelor". Ea, focoasă, îi mai spune lui
Poezii by Liviu Ioan Stoiciu () [Corola-journal/Imaginative/6225_a_7550]
-
fără dinți. Și stelele vor râde pîn' la ziuă. Dragostea e un copac de la sfîrșitul lumii Un stigmat din care mîncăm pe săturate, crengile atîrnă la pămînt, gurile noastre atât de aproape - ca funia de gîtul unui poet sterp. Ca să scăpăm de ea am făcut răul.
Poezie by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6119_a_7444]
-
acoperi să descoperi să taci să spui să nu faci nimic să te-ntorci să-nchizi ochii să simulezi să stai locului să insulți să mîngîi să simți să afli să rămîi ignorant să zaci bolnav să te vindeci să scapi să te pierzi să spui lucruri banale să fii genial. Un sîn ce pune la cale Un sîn ce pune la cale seara sidefie dezordonate-n privirea ta dimensiunile cosmice cum scaune răsturnate la sfîrșitul unei petreceri o biată miasmă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6290_a_7615]
-
lipește de mine, seducătoare, pasionala, hrănindu-mi ridurile vorace. Dansăm împreună. Dansul ciumăfaielor sub clar de luna. *** Mi-am dorit dintotdeauna să fiu altcineva, să mă trezesc dimineața, să mă uit în oglindă și să nu mai fiu eu, ca să scap de privirea hăituita a mamei, de privirea ei de animal care nu pricepe nimic din ce i se întîmplă. Aș fi vrut să plec în lume, să-mi găsesc altă familie, unde fetele au voie să chichotească și să poarte
Ritmuri de îmblînzit aricioaica by Doina Ioanid () [Corola-journal/Imaginative/6479_a_7804]
-
împotriva scrisului lasă ceva îl va opri iată o fațadă dintr-un colț al ei ai privit de nenumărate ori cum asfaltul se ridică la cer ori un morman de cer împrăștiat pe asfalt o fațadă o cazma de lumină scăpată din Grădinile Raiului aici la o palmă izbitură îndelung exersată din desișurile vitrinelor primești o vizită nedorită chipul tău flamă subțiată topită în peretele de sticlă fumurie tumora trasă îndărăt dusă pe pustii iei asta drept mîntuire pe ultimii metri
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune Nicolae Coande rîzi lumea e după gura ta făcută voi scăpa cu norocul pe urme. Limba scaietelui Războiul tău nu-l cîștigi niciodată de una singură scut în dreptul inimii nu faci numai tu sîngele dintr-o sticlă oricît de vechi poți să-l bei pentru mine? Aveam șapte ani cînd te-
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
trupul meu greu ca dintr-o balestră sau balustră, nici nu mai știu cum se zice, dar asta nu mai contează acum, contează aruncare, săritura mea, detenta, spuneți-i cum vreți, spuneți-i oricum. Și o ating. Aproape s-o scap. Dar nu, nu, îmi reușește, pînă la urmă - și o plachez, o agăț de mijlocul ei subțire - și cădem amîndoi odată, ne rostogolim un pic, eu o și forțez, ca să atenuăm căderea, să nu ne alegem cu vînătăi și să
Poezie by Mihai Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6591_a_7916]
-
îi mai punea pe alții să muncească pentru el. Leneșul le stătea în gît vecinilor și-i necăjea ca un castravete în dos. L-au reclamat ei la fisc, dar leneșul plătise impozitele, la poliție și parchet, dar leneșul a scăpat sub cuvînt că legea împotriva lenei încă nu se votase. I-au trimis scrisori de amenințare, dar leneșul avea o zi de lene totală și s-a șters cu ele undeva, fără să le mai citească. Atunci s-au hotărît
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
decît să merg în iad că am lăsat să te spînzure, mai bine voi muia chiar eu tot ce-oi putea, arză-i focul de posmagi. Oamenii îl urcară pe leneș în spatele limuzinei, lîngă cucoană și plecară mulțumiți c-au scăpat de el. Iar cucoana zise, pipăind mijlocul leneșului: - Să te văd acum, leneșule, cum ți-ai plăti cei posmagi muieți! Dar leneșul era tare de virtute, de, ca omul nemuncit. Încît cucoana, ce era și ea dintre cele tîrtoșe, zise
Proză by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/6593_a_7918]
-
Domnul Sofian cu leucemia lui zicea că picură prea rar Glucoza din punga înaltă s-a rugat de călugăriță Să-i facă rost de-o branulă cu diametrul mai mare Leucocitele lui nu mai aveau pic de răbdare Voiau să scape cât mai repede de perfuzie și când sora catolică i-a adus o branulă nouă Domnul Sofian s-a bucurat ca de-un cadou de Crăciun Trombocitele lui își imaginează viitorul omului plin de branule Va dormi noaptea cu branulele
Profeția organică by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Imaginative/6821_a_8146]
-
Mihail Gălățanu MIHAIL GĂLĂȚANU practică în poezie sporturile extreme. S-a jucat, cândva, de-a poetul licențios si a devenit peste noapte inamicul public numărul 1, astfel încât cu greu a scăpat de un dosar penal. Poemul , pe care l-a oferit spre publicare României literare, reprezintă si el o provocare riscantă. De data aceasta de altă natură. În loc să-l evoce, cu evlavie, pe marele poet, ca atâția apologeți de profesie, Mihail
Eminescu by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Imaginative/6804_a_8129]
-
ajungă cât mai repede în adăpostul pădurii... Iar, când tocmai a dat să pătrundă pe sub bolta joasă și înfiorată a acesteia, și-i era viața mai dragă ca nicicând, fără să aibă nici cea mai mică presimțire, ferm convins că scăpase pentru totdeauna de el, proțăpit în mijlocul drumului, îl aștepta zme-ul. Întreg și nevătămat, cu înfățișarea lui zveltă și nemișcată în cămașa de solzi de aur scânteietori, vădea, ca și data trecută, o frumusețe și o măreție neschimbătoare, trufașe, de neatins
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
îi fluturau zdrențuite pe trup, de credeai că-i o sperietoare. În schimb, inima și-o simțea despovărată, ca și când cineva îi luase un pietroi de pe ea. Ba chiar, pârdalnica îi dădea zvâcnete răspicate de întremare și de bucurie ascunsă. Gata, scăpase ca prin urechile acului și din această mare și nemaiîncercată cumpănă. Viața i se deschidea, înainte ca un dar prețios, și-i era recunoscător celui de sus că fusese din nou cu el. După ce i s-a întâmplat ce i
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
Ațâțată, curioasă, lumea - cu mic, cu mare -, se cățăra pe garduri și prin pomii de la stradă sau ieșea buluc la porți, cu gura căscată și ochii zgâiți cât luna plină care taman răsărise peste dealul dinspre Bugeac, să nu-l scape. Neam de neamul lor nu trăiseră și nu văzuseră așa ceva. Cu inimile fără să le mai dea ascultare și genunchii tremurând, halucinați de-a binelea, și-au scuipat în sân și și-au făcut mărunt cruce, i-au închinat și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
tu lumea asta mare. Iată că mamă-ta asta zurlie e și ea o dată cu mințile unde trebuie și îți oferă o călătorie... Sau ai alte planuri? Adina o ghicise din prima, întrebarea era doar așa într-o doară, poate-poate îi scapă ceva, era clar ca lumina zilei că legănatul Mediteranei nu avea nici o legătură cu cel din brațele lu' Hamlet ăsta, așa că, Violeta, draga mea, uite că nu ies toate cum le vrei tu... Da, tanti, am alte planuri, mult mai
Mafalda by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/6870_a_8195]
-
crede că am trăit aievea întâmplările de mai jos. Întors în stradă n-am știut ce să fac. Nu exista nici un mijloc de locomoție, nimic. Reintram în infern: lumea pe dos, urlete de sirene ale mașinilor Salvării, Miliției, automobile particulare scăpate de sub control, căpiate, năpustindu-se orbește peste oameni sau dând înapoi în lipsa oricăror semne vizibile de circulație. A te iluziona că puteai ajunge pe jos în centru străbătând timorat geografia aceea ireală, neguroasă, halucinantă, populată parcă de incubi, sucubi și
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
mică? - Nu mai ține minte moșul la anii lui, of, of, of... - Cum era Șarpele, bun sau rău? - Vaaai... a uitat moșul, că e bătrîn tare... of, of... - Dar mama Eva? - Uau! 6. Reciclarea Șeherezadei Așa cum știi, Șeherezada, ca să-și scape viața, era nevoită să-i povestească gelosului și tiranicului ei soț, Riar-șah, cîte o frumoasă poveste în fiecare noapte. Ba tot ea născocise și poveștile cu continuare pe a doua zi, pe a treia și chiar a patra zi și
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]
-
de aproape. Cu ochelarii pe nas, încă foarte neliniștită, se uită la copertă. Cartea nu avea autor. Căută titlul. - Grozav, exclamă apoi Șeherezada, răsuflînd în fine ușurată după ce-l citi, acum mai am ce povesti pentru mult, mult timp! Am scăpat! Pe copertă scria: O mie și una de nopți. 7. Iertarea Într-o zi de sărbătoare, un om se rugă lui Dumnezeu: - Doamne - zise el - iartă-mi păcatele, rogu-te! - Nu - îi răspunse Dumnezeu - că sînt prea din cale-afară de
Povești impertinente by Andrei Cornea () [Corola-journal/Imaginative/6975_a_8300]