783 matches
-
Uite Java! Cipru! Un bizon! Fluturi! Și Arhipelagul Bonarp, cu vulcanii și atolii! Vezi, Samuel, nu?” Îi plăcea să-l tachineze, știind că lui îi lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
mai degrabă cred că eram prea flămând. Stăteau pe strada Arapului, la numărul 124, într-o casă din cărămidă. Mergeam la ei, doamna Aurica ne așeza la masa de lângă ușă, sau mai degrabă afară, în jurul unui taburet, noi ședeam pe scăunele, nu ne dădea decât câte o felie de pâine. În mijlocul taburetului trona un castron cu fasole și o lingură de lemn, cu care trebuia să mâncăm amândoi, pe rând, una ție, una mie și așa mai departe, până la ultimele boabe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
amândoi, pe rând, una ție, una mie și așa mai departe, până la ultimele boabe de fasole din castron. Ne uitam unul la altul cu atenție, ca nu cumva vreunul să ia mai multe boabe în lingură. Unde sunt, Țuți, acele scăunele pe care stăteam, unde sunt genunchii juliți și lingura pe care ne-o dădeam în numele capului când luai sau luam mai multe fasole în ea? Unde mai este gustul acela plăcut al mâncării sărace pe care o savuram atunci? Parcă
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
spus: „măi pește, hai să facem un gheșeft: tu tragi la tine, eu trag la mine, tu tragi la tine, eu trag la mine și cine-o câștiga, a lui să fie partea”. - Voi ați adormit vreodată la pescuit pe scăunel? i-am întrebat. - Cum? Nu, mi-a răspuns Mișu. Ai avut experiența asta tu? - Da. Mă aflam în deltă, pe canalul Șontea. Era cam a treia noapte nedormită. Pe la ora 2 am adormit pe scăunel, dar știți cum? Buștean, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
adormit vreodată la pescuit pe scăunel? i-am întrebat. - Cum? Nu, mi-a răspuns Mișu. Ai avut experiența asta tu? - Da. Mă aflam în deltă, pe canalul Șontea. Era cam a treia noapte nedormită. Pe la ora 2 am adormit pe scăunel, dar știți cum? Buștean, cu sforăituri. - De unde știi tu că ai și sforăit? m-a întrebat Mitică. - Păi, cum? Mi-au spus băieții. Gabi și cu Cristi, „Tarzan” îl poreclisem eu pe Cristi, pentrucă semăna leit cu personajul din film
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
de vreo două ore m-a refăcut, de parcă atunci începusem pescuitul. - Și n-ai căzut în nas? Sau în apă? m-a întrebat Gică râzând. - Iaca nu. N-am făcut ca tine, știi tu, acolo, la Prut, când moțăiai pe scăunel, te luptai cu somnul și făceai plecăciuni până la pământ de parcă te aflai în pelerinaj la Mecca, în timpul rugăciunilor. Ai căzut apoi în nas, cum spui tu și, huștiuliuc, te-ai dus în Prut. Baia rece te-a trezit, ții minte
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
vreo broscuță, sau cădea o frunză îngălbenită de sfârșit de august. Când nu mușca peștele momeala, trăgeai câte un pui de somn așa, în slip, pe pământul aparent clad și erai încrezător în el. Iar eu, neștiutor poate, înțepenit pe scăunelul pliant, eram atent, cu ochii la scule și cu urechea la o frântură de tril a unei păsărici, pe care câteodată o ghiceam printre crengile vreunui copac că ar fi privighetoare sau merlă, sau la o amăgire de glas din
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a avea timp să adorm, ori nu mă mai culc deloc, pentru că n-aș face altceva decât să-mi hodinesc ciolanele, că de dormit, ioc! Și apropo de somn, într-o noapte, să fi fost ora 1, am adormit pe scăunel. Nu mi se mai întâmplase așa ceva niciodată. Picoteli da, dar nu somn adânc, ca acela în care intrasem. Și culmea, nu am căzut nici cu nasul de pământ, nici în apă, nici într-o parte sau alta. Am dormit vreo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întâmplase așa ceva niciodată. Picoteli da, dar nu somn adânc, ca acela în care intrasem. Și culmea, nu am căzut nici cu nasul de pământ, nici în apă, nici într-o parte sau alta. Am dormit vreo două ore, acolo, pe scăunel, după cum mi-au spus băieții la trezire. În timpul acesta, ei mi-au scos cu lanseta mea doi crapi și-un caras mare. Spuneau că eu sforăi, că scot niște sunete de piculină și de motor de Zambilică ceva mai turat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
rai, căci nu vedeam alt loc pe pământ mai ferice decât acolo, pe Șontea. Așa au trecut zilele și nopțile, ca în vis, repede, cu regretul nostru că în curând trebuia să părăsim aceste locuri de basm. Stăteam noaptea pe scăunel la pescuit, căci mușca bine crapul și somoteii. La zece aruncări, aveam 2-3 somotei de la 450 de grame la un kil sau chiar mai mari, crapi de 1-2 kile și carași frumoși, doi la kilogram. La spatele meu aveam ceaunul
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
tare, moșul încă nu-i ceruse lângă el. Se vedea că odaia e de văduvoi : aerul închis, mirosind a bătrân, geamurile cu păianjeni, podmolul cu gropi și dâmburi de noroi. Un horn afumat, o masă joasă, rasă cu cuțitul, două scăunele cioplite din bardă și patul pe care stătea moșneagul alcătuiau toată zestrea încăperii. Pe scândurile patului grosolan, un mindir din paie, o pernă acoperită cu polca, să fie moale, și un ogheal murdar. într-un cui atârna surtucul. în alt
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
care doarme la mijloc. — În casa mea vor fi multe pături de lână, murmur eu în timp ce Jean-Claude a dispărut în laptopul lui, pe care își consultă agenda încărcată a zilei. Am simțit un fel de bucurie sinucigașă când am văzut scăunelele de mașină ale copiilor în ziua când m-a luat de la aeroport. — Păcat, am blufat eu, pentru că îmi plăcea de tine. Aș fi putut să te iau de bărbat. — Dar poți să mă iei de bărbat, îmi spusese el foarte
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
acest fel în timp ce e însurat și are copii. Deși a te îndrăgosti în general e un mare noroc, căruia nimeni n-ar trebui să-i dea cu piciorul. Chiar și în ziua când am sosit la montréal și am văzut scăunelele de mașină ale copiilor totul mi s-a părut o înscenare. Imediat prin minte au început să-mi circule cu viteza fulgerului zeci de ipoteze : „Vrea să-mi pună la încercare iubirea“, „ménage à trois ?“, „Femeia are un amant și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
care eu abia dacă îi remarcasem în treacăt prin campus, deși semnul alb pe fond albastru pentru persoane cu handicap era omniprezent, de la toalete până la telefoanele publice și rampe special amenajate pentru accesul în clădiri. În poze, unii erau în scăunele cu rotile, alții păreau lipsiți de vedere, iar la alții ghiceam un handicap mental. Era și o poză de grup, cu Père Joseph, igalaq și nepoata acesteia, Chena, în centru. În mica bibliotecă am zărit, pe lângă câteva ediții ale Bibliei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
de țigară gata să cadă. Sourmelina, cu apa de baie indigo. Sourmelina, cu dejunurile de la Societatea Teozofică. Purta mănuși de satin până la cot și creștea o dinastie lungă de câini Dachshund Împuțiți și cu ochii injectați. Avea răspândite prin casă scăunele mici, care permiteau creaturilor cu picioare scurte accesul pe canapele și șezlonguri. Însă În 1922 Sourmelina avea numai douăzeci și opt de ani. Pentru mine să o identific În gloata asta din gara Grand Trunk e la fel de greu cum Îmi e să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
și Fi simțeam o primă bușitură fugeam cu pumni în cap sunetele îmi dispăreau mă trezeam în patul meu transpirat și cu lumina stinsă tovarășa de la grădiniță mă punea să spun prima poveste. Vă văd pe toți așa: așezați pe scăunele într-un semicerc (cum o să știu să-i spun mai târziu). Doar eu în fața voastră mai aud vrăbiile din curte, pentru că voi așteptați să vă spun povestea. Sunteți așa de tâmpiți când așteptați: cu mâinile la spate, cum v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început și fără sfârșit, în care lumea se plictisește și face gălăgie, iar tovarășa îl trimite marș la loc Coșuță!, și Coșuță se duce cu capul plecat - ca la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd și scârboșeniile alea verzi care picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
cu răbdare până și amintirea blocului din față, a caietului și a pixului cu care se vor scrie toate astea acum), ca să-ți apară din nou Coșuță. Doar cu ochii închiși îl poți vedea pe el din nou, nu pe scăunelul unde l-a trimis tovarășa, ci cocoțat pe ceea ce noi numeam atunci cazemată (un garaj de beton, lăsat de izbeliște), bălăngănindu-și picioarele în gol și privindu-mă mustrător pentru prima oară. Nu, nu ai dreptul să dai în Cristos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Să nu le spui niciodată celor trei fete că sunt iubite în secret, pentru că rușine mai mare nici că există. Să mănânci doar cu lingura și furculița cu acoladă, semnul inconfundabil al celor aleși. Să te așezi doar pe tronul (scăunelul) din imediata apropiere a desenului cu minge de pe fața de masă. Să porți cu demnitate sceptrul puterii (un cerculeț roșu care, de obicei, se arunca pe gâtul unei rațe de plastic). Să nu ții cu Steaua. Să nu fi spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
este că, atunci când m-am trezit, și, credeți-mă, am făcut-o aproape instantaneu cu fenomenul acela răvășitor, am trăit niște clipe nu tocmai plăcute. Pentru că una este semnul lui Dumnezeu, și cu totul altceva să te așezi pe un scăunel atunci când în intimitatea pantalonașilor ăia de stofă zace un asemenea monstru de mazăre revoltată. Ca să n-o mai pun la socoteală pe tovarășa Stănescu, care, cu simțurile ei antrenate în detectatul spurcăciunilor, a rostit cu o forță crudă întrebarea retorică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a căcat pe el“ și apoi, ca o consecință implacabilă „că pute de-mi mută nasu’“. Întrebarea era, firește, retorică, pentru că tovarășa nu se aștepta să-i și răspundă cineva. Așa că, deja cu crucea pe umăr și proba strivită de scăunel, și în chiuiturile bezmetice ale poporului meu care o dădeau ca victimă sigură pe Angelica, tovarășa ne-a tras rând pe rând pantalonii în jos, descoperind fără milă vreo douăzeci și ceva de mărturii sincere (adică funduri de șoim) până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În jurul ei... Zise: „Să Începem, timpul costă bani...!” Jucătorii se așezară În cerc În jurul păturii În timp ce Tony Pavone, stingher, rămase În expectativă. Nimeni nu mai avea ochi să-l vadă În afară de Gironda, care, cu multă politețe Îi oferi un mic scăunel. „Vă rog...Îndată, voi aduce Încă ceva de băut...” Cu o ceremonie deosebită, Gică picior de lemn dădu la iveală o pereche de zaruri - noi, nouțe - pe care le cercetă Îndelung. Făcu o probă și, mulțumit de felul cum se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de mort, nu avu curajul să deschidă gura; Singur Doctorul, mustăcea triumfător: zarurile hotărâse În favoarea lui. Se așezase pe „4 : 4 „ În cele din urmă, Gică picior de lemn Înțelese, pierduse la mâna lui...! Instinctiv, Tony Pavone se ghemui pe scăunelul lui, În timp ce Doctorul Își Îndesa banknotele În buzunare, pe unde nimerea. Invidios Balaurul, exclamă. „Norocos ești, Doctore... Peste o sută milioane drahme...!” Marelui ghinionist”, Îi dădură lacrimile. Privi cu coada ochiului, pe furiși, la yataganul ce-l avea la Îndemână
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Aerul din iatac, lucrurile... par sfinte, par amintiri vagi din basme, din cărți citite de demult, care dau simțurilor un fior de evlavie si de mister. Horbota de la așternut, de la prostire, iconița cu stergar, soba, opaițul, grinda înegrită de vreme, scăunelul cu trei picioare... toate, toate păreau mărturii dintr-o poveste de la începuturile lumii. Încleștarea dură a binelui cu răul, a Mucenicului cu balaurul, din iconiță, gravitatea ei aspră, vechimea ei mai arhaică si mai austeră, chiar, decât hieratismul bizantin, îți
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
studio. E gol. Peste așternut e aruncată cuvertura. Înseamnă că e dimineață târziu.“ Sub pat e Țuki, pisica din catifea. Azi e zi de spălat rufe. „Mămica pregătește mașina de spălat și nu uită să-mi pună un lighenuș pe scăunel. Îmi dă vreo două batiste. Sunt rufe pe care le spăl eu singură. Îmi pune apă și «Alba», și apa începe să miroasă frumos și se face albastră. Eu frec batistele de mi se înroșesc pumnii. Frec și șosetele păpușii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2170_a_3495]