34,178 matches
-
viața altcuiva într-un spațiu clandestin în care am să și mor mai liber decît în propria-mi viață în care mă simt un intrus 3. Nu avem siguranța unei zile anume deschiderea vieții noastre ne e necunoscută ca un scaun cu trei picioare care-ar putea avea patru sau cinci e-ntotdeauna umbră sub nucul bătrîn bicicleta vecinului piroman nici nu se mai vede într-un colț al curții troace strînse de la casele în ruină vor fi însuflețite de-un
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
o decorație primită nu se știe cînd e ușor să privești pe fereastră frunzele care cad din copaci multe din ele nimeresc pe scara care duce la odăița ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
din copaci multe din ele nimeresc pe scara care duce la odăița ta de lucru te simți hotarul a mai multe vieți imaginezi din scaunele din pod o sculptură modernă un stîlp printre copacii policlinicii cîndva ai stat pe-aceste scaune și acum te simți ușor ca puștiul cu buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
buzunarele pline de pietre ce-l însoțea pe geamgiul din copilărie 8. Cel ce deschide ușa spre zilele ce nu-l vor recunoaște cel ce se-nsorește lîngă zidul casei în brațe cu o pălărie plină cu iarbă cel ce înșiră scaune pe malul unui rîu și invită norii să se-așeze pe ele cel ce ascultă cum țiuie ferestrele cabanei părăsite și-și privește chipul într-un pahar cu apă cel ce a zburat cu avionul spre mii de destinații și
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
cămașa asta de sârmă ghimpată pe care nu mai pot s-o dezbrac e vremea să te pregătești pentru iarnă să te instalezi în sfârșit în viața ta ca într-un fotoliu confortabil tu care doar să stai pe marginea scaunului știi ca un invitat nedorit la o petrecere pentru care nu ai hainele potrivite e vremea să te pregătești pentru iarnă să atârni pe pereți fotografiile dragi cu chipuri care nu mai sunt aici dar care atât de limpede îți
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
sperie pe Adina precizia cu care spusele copilei se potrivesc și se întâmplă... - Vrei să moară tanti Adina? - țipase la Cristina, pe care o găsise suită, în urmă cu un an, pe dulapul de la bucătărie după ce-și pusese un scaun lângă aragazul aprins. - Lasă, tanti Adina, că n-o să mori matale în casă..., mă dau jos singură și nu cad. Uite, vezi că nu pățesc nimic! Rămăsese blocată și înțelesese deodată cum se simt toți ceilalți când ea le spune
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
Buendía, trecu pe sub ușa închisă, traversă salonul pe lîngă pereți, ca să nu păteze covoarele, își urmă calea prin cealaltă sală, descrise o curbă mare pentru a ocoli masa din sufragerie, intră pe veranda cu begonii și se strecură nevăzută pe sub scaunul Amarantei care-i dădea o lecție de aritmetică lui Aureliano José, intră în hambarul de grîne și apăru în bucătăria unde Úrsula se pregătea să spargă trei duzini de ouă pentru mîncare. - Maică Precistă! - urlă Úrsula. Urmări șuvița de sînge
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
ipohondrica de bărbat-ridicol-părăsit-în-stație (deși aveau în față o dup-amiază întreaga și-au stat împreună pînă spre seară ) - Iar ea a probat un inel avangardist, căci intraseră într-un bistro dada, cum anunță firma roșie, un acvariu cu mese și scaune de sticlă, unde nu se servea nici un fel de mîncare, ca-n bistrourile obișnuite, doar portofele albastre și săruri de baie și inele - Proba, încîntată, inelul și el, de undeva din dreapta ei, îi privea, cu aviditatea unui Gollum, vîrfurile ascuțite
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
morte - Amen" - Eram și eu acolo. Ca să-mi aduc aminte de acea oră, oră, oră, - o, de-acea oră, oră, oră. Era și un bărbat ce-mi sta alături, - ținea în mâna dreaptă aparatul de fotografiat, nerăbdător, foindu-se pe scaun, se tot uita la ceas, de câte ori bătea în aer ora, ora, ora. Într-un târziu, în aur și în roșu, a apărut și Marele Pontif. Sub ropote de-aplauze, sub blitzuri, El, Benedictus, binecuvânta, cu-un blând surâs, - părea cumva
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/11535_a_12860]
-
în nici un caz n-ar fi crezut că e ce e, ofițer de grăniceri, care păzește fruntariile patriei amenințate de tot felul de dușmani dinăuntru și dinafară. Comandantul a măsurat-o din cap până-n picioare. S-a așezat pe un scaun de lemn, la un birou vechi și scorojit, iar pe ea a ținut-o în picioare. Apoi a tăcut minute în șir: se uita când la ea, când, total aiurea, la un teanc de foi albe pe care le-avea
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
am numărat din capul locului printre monarhiști. Deși, în 1970, cînd am publicat eu volumul Inima reginei, nu mai scria nimeni despre regina Maria. Nu sînt nici antimonarhistă. Uneori m-am gîndit că poate ar fi fost mai bine ca scaunul de la Cotroceni să fie ocupat, ca să nu se mai bată toți nechemații să ajungă acolo. Dar cedările regelui pentru a obține anumite avantaje materiale m-au făcut să mă îndoiesc că revenirea lui pe tron ar fi rezolvat ceva. Cred
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
la estetică Demagogii, otrava, ară pământul cu crinii Altă lumină Domnului Gabriel Liiceanu Este o zi atât de grea - în spatele Timpului nu se află nimic. Este o zi atât de grea, de parcă și-ar fi prins un colț sub un scaun. Parisul a făcut ca omul să fie lup pentru om. Citeam ceva ușor - "Analiza cotidianității Dasein-ului". Are televiziunea, care te apucă precum o trompă de elefant sătul, dreptul la libertate? Nu vreau să aflu acum nori de adevăruri. Mai târziu
Poeme prozaice by Ion Stratan () [Corola-journal/Imaginative/11971_a_13296]
-
talpa Întoarsă pe laba piciorului rămasă ca prin minune Întreagă. Era mărimea potrivită. Medicul, care văzuse destule În viața lui, se repezise În ajutorul profesorului Brumaru. Era Întotdeauna pregătit. Câteva picături tonice, avea să-i redea puterea. Îl așezară pe scaun strângând conținutul În sac, așteptând efectul. Curând profesorul Își reveni. Ceru apă. Bău un pahar Întreg, răsuflă adânc, cu greutate, după care așteptă cu privirile mirate o Întrebare fără răspuns. După un timp șopti: - Pantoful... - Ce-i cu pantoful?! Întrebă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
său din Strada Mercur nr.1 și, În special, ultima strofă din poezia Luceafărul, În redactarea prefinală, din vara anului 1883, facsimilată după manuscrisele eminesciene, aflate În păstrarea Bibliotecii Academiei Române. În tot acest timp, al prezentării m-a așezat pe scaunul de primar al Iașului, al lui Nicu Gane. Încă din acele vremuri când abia Împlinisem 19 ani, m-am atașat mult de profesor care Îmi devenise părinte spiritual și sufletesc. Tânăr fiind am urmat și absolvit Școala de Aviație, partea
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
pilozitatea excesivă a soției, inclusiv deasupra buzei sau în nas, zone unde tradiționala viziune estetică asupra corpului femeii nu o recomandă, remarcă faptul că în timpul nopții aceasta mai sforăie sau mai scapă vânturi, iar parfumul rămas în baie după folosirea scaunului de la toaletă nu seamănă cu cel al florilor proaspete), imixtiunile părinților în viața cuplului sunt tot mai grotești și mai greu de suportat, bolile mai vechi sau mai noi ajung să se manifeste în toată splendoarea lor. Soția este atinsă
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
pereții scorojiți/ dup-o cană de apă/ prinzând toarta cu mușchii încordați/ ducând cana la gură ca printr-o nișă/ prin care o cană nu ar încăpea/ știam că nu dormi/ că asculți cum mă clatin și mă izbesc de scaune/ situația de acum părea un făt asfixiat". Bineînțeles că nu-l credem pe acest erou atât de puțin eroic când amenință că va ieși cu o bâtă de baseball pe străzi. Nu pare să fie chiar genul lui: o criză
Lucruri personale by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10290_a_11615]
-
fum de grătare. Și, "constrînsă/ a împărți cu noi grădina/ la bine și la rău, Marina." Episoade după episoade, scene mici dintr-o realitate paralelă. Una debranșată de la filmele alb-negru pentru toți, visînd color, luîndu-și modernitatea din obiecte (,după-amiaza unui Scaun") și melodia din tautofonii: "ca în Virgiliu. - Beau amar/ și cred că lacrimile n-au gust;/ și cred că lacrimile,-n august,/ ca în Virgil, iubeau amar." Invidiabila stare de pre-absurd... Zigzagată cu anecdote, care fac inocența spectaculoasă a unui
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
la Ion Creangă, din 1953, îl transformă pe humuleștean în scriitor realist, precursor chiar al realismului socialist. Oportunismul nu e străin nici de Cronicile optimistului. Este justificată colectivizarea și omagiat un congres al P.M.R. Călinescu denunță "tapajul dubios" din jurul piesei - Scaunele de E. Ionesco ori "filosofia plină de truisme" a celuilalt "transfug" pe cale să cucerească Occidentul, E. Cioran. Dar Călinescu își regăsește uneori bunul simț critic. Excesiv se dovedește M. Nițescu în negarea oricăror merite ale Cronicilor optimistului și prin faptul
G. Călinescu, publicist by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/10313_a_11638]
-
un pahar cu galbă un coniac de cea mai fină calitate. Și să privească pe geamul de cristal al stabilimentului tăcut forfota de afară, de care se simțea cu totul străin, chiar dacă avea în față un comesean sau pe fiecare scaun al mesei câte unul - în cazul în care nu se stătea pe canapea. Dar și în acest caz liniștea era desăvârșită - rareori se rupea tăcerea, în tavan aripile lungi ale unui ventilator potolit răcoreau cumva atmosfera, în care mirosul de
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
anumite. Este exact ceea ce ridiculiza Caragiale în manifestarea celebrelor sale prototipuri umane; dar, mai ales, ceea ce constituie - cu un plus de universalitate a sarcasmului - materia de bază a creației marelui său compatriot Eugen Ionescu, dacă ne gîndim la piese ca Scaunele, Regele moare sau Rinocerii. Sursa de inspirație a lui Eugen Ionescu: scena lumii, inclusiv, firește, a patriei de adopțiune. Căci acolo, în Franța imediat postbelică, prosovietismul și comunismul (neimpus din afară ca în țările Europei răsăritene), cu încărcătura lor șablonardă
Universul clișeelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/10551_a_11876]
-
tip folcloric (andaluz sau românesc), Virgil Dumitrescu se răsfăța gongoric, ca un reflector suprarealist, fiind el și eu, narat și narator. Puse sub semnul corzilor de chitară (spaniolă, mexicană, chiar portugheză), catrenele din primele trei componente ar ridica lumea de pe scaunele unei săli de spectacole. Ori cantate în piețe publice, ar smulge ropote de aplauze, dezvoltând un șir de conexiuni în „alchimia limbajului”. Doar două strofe : „Te văzui de-argint catare / în bătaia lunii clare / lunămind și înstelând / ce am scrinuit
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Nici nu am văzut cine era în sală-cine mai avea curaj să se uite-? dar știam că era și Șefu și doamna Călinescu. M-am uitat la comisia ce era pe podiumul catedrei. Catedră fusese scoasă și fuseseră puse 5 scaune; pentru profesorul de română, de franceză, de istorie, de geografie și nu mai știu pentru cine era al cincilea. S-a așternut o liniște mormântala, că ni se auzeau respirațiile repezite, având cred 160 pulsul pe minut. Cand în fine
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
format, ne-a ajutat să ne descoperim, să redescoperim lumea altfel, și să credem că viața merită să fie trăită și pentru teatru. Felix Alexa * Dacă chiar vrei să scrii ceva despre George Banu trebuie să te așezi bine în scaun, să-ți ridici ochii din față în tavan căutând inspirația iar cu ochii de la ceafă să cercetezi rapid titlurile din biblioteca din spatele biroului pentru a fi sigur că nu lipsește nici o carte semnată de Biță Banu, un împătimit al Teatrului
George Banu - Doctor Honoris Causa - Un Prospero al teatrului () [Corola-journal/Journalistic/10544_a_11869]
-
se rostogoli vestea că domnul Președinte Băsescu, părăsise "Elias"-ul punând de-o vizită inopinată la ședința Guvernului... Din reportajul tv, am văzut în sala de ședințe un fel de brâncușiană "Masă a tăcerii" în ediție nouă și adăugită, cu scaune (fotolii!) ocupate de vietăți-variante ale "Gânditorului" lui Rodin altoite pe trunchiul hamangian, dinspre care, prin micul ecran se auzeau, parcă, niște scâncete ... După ce ne-am cutremurat cu toții de această priveliște cu figuri ca de 6 august (Schimbarea la față, n.
"De m-oi scula d-aci, pre mulți am să-i Popesc și eu..." by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10586_a_11911]
-
relatare a întâmplărilor coordonate cu binecunoscuta impetuozitate de tip tăvălug a lui Păunescu (cei doi, firi perfect antagonice, au fost colegi încă din adolescență). A recitat una sau două poezii, a primit cu indiferență aplauzele, apoi s-a așezat pe scaunul ce-i fusese repartizat. Seducător de frumos, având ceva eminescian în trăsăturile feței, poetul de nici treizeci de ani ilustra ipostaza artistului detașat și rece, parcă indiferent la energia tumultuoasă a mediului înconjurător. Cine a ajuns să-l cunoască, știe
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]