2,879 matches
-
de Sabin Drăgoi, cu numele de „Kir Ianulea” (după nuvela lui Caragiale), o lucrare plină de pietre nestimate românești cu un balet formidabil de stil faustic. Necesar mi s-a părut înscenarea unei asemenea opere plină de dificultăți tehnice și scenice, un regizor de primul rang, care din nenorocire nu s-a găsit până în prezent ca să însceneze perfect această operă grandioasă. Interpreții au fost însă destul de bine, având în vedere grelele probleme puse cântăreților (de exemplu rolul domniței nebune) cântat de
Amintiri(III) by Aurelia Cionca () [Corola-journal/Journalistic/83673_a_84998]
-
notă corectă și sobră. Stelian Olariu dirijează corul de o viață cu același devotament, acest organism demonstrând un înalt profesionalism pentru actul creației wagneriene. Corul a devenit un interpret important al operei, fiind condus cu inteligență de regizor în spațiul scenic, integrându-se adecvat dramaturgiei spectacolului. Surpriza serii a fost dirijorul grec oaspete Myron Michailidis, directorul Operei din Atena. După opinia noastră, maestrul Michailidis este un muzician extrem de subtil care a înțeles partitura wagneriană la palierele ei de adâncime, străduindu-se
?Lohengrin? la Opera Na?ional? Bucure?ti by Mihai-Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/84222_a_85547]
-
a încheiat cu lucrarea Ah! Vous dirai-je maman de Charles Dancla, în care violoniștii Simina Croitoru, Sabin Penea, Ana-Maria Marian și Radu Barabancea au demonstrat convingător că se situează la un nivel instrumental și artistic foarte înalt, ca au experiență scenica îndelungată și că pot să confere interpretării creativitate și caracter de unicat. Recitalul cameral al claselor de vioară a soților Ioana și Gabriel Croitoru a dezvăluit pasiunea și profesionalismul cu care aceștia își îndruma studenții, precum și interesul pentru îmbogățirea repertoriului
De la Bach la contemporani by Carmen Manea () [Corola-journal/Journalistic/84233_a_85558]
-
nu se acordă. Formația anului: nominalizări - formațiile Petrică Andrei Trio, George Natsis Quartet, Mario & The Teachers, The Groovies-Iași, Peter Sarosi & AZARA - Laureate ex aequo formațiile Peter Sarosi & AZARA și Mario & The TEACHERS. Ambele formații și-au înscris în palmares prezente scenice cu mare impact la public, atât în cluburi, cât și în festivaluri-Peter Sarosi & AZARA la Gărâna și Sibiu Jazz Festival, iar Mario & The TEACHERS la Sibiu, București și Gărâna. Premiul pentru debut: nominalizări - Oana Mureșan-Cluj-Napoca și Grupul Cobzality- București - Laureata
Gala Premiilor de jazz pe 2012 by A. ?IPA () [Corola-journal/Journalistic/84246_a_85571]
-
secretă de Cimarosa, Elixirul dragostei de Donizetti, Oklahoma de Rodgers, My Fair Lady de Loewe, Kubilai Han - Secretul lui Marco Polo, o creație unică și de neuitat. După ce părăsește scena operetei, un timp a fost profesor la „Catedra de vorbire scenică” din cadrul Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică București. Lasă urmașilor săi un model de artist liric, în domeniul vocilor grave, cu interes aparte pentru pedagogia vocală, și o lucrare realizată în ultimii ani de viață Cântul frumos (tehnica
Gabriel Gheorghiu by Grigore CONSTANTINESCU () [Corola-journal/Journalistic/84300_a_85625]
-
surmenaj căruia i-a căzut victimă chiar în ziua Galei însuși Ionel Tudor, transportat însă de urgență, la intervenția președintelui Bunea Stancu, cu un elicopter la București, unde problemele cardiace ivite au fost tratate și rezolvate corespunzător. Iată că succesul scenic nu înseamnă doar aplauze și lumina reflectoarelor, ci și suferință. Din fericire, Andrei Tudor a fost la înălțime în seara Galei laureaților, suplinindu-și părintele aflat pe un pat de spital... Cum spuneam, organizare perfectă, nimic nefiind lăsat la voia
Supremația profesionalismului by Ana Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/84247_a_85572]
-
reține cu siguranță. Martha a fost Angelica Popescu, o tânără mezzosoprană onestă. În Siebel, soprana Julia Stein s-a străduit să interpreteze rolul la cerințele impuse atât de partitură cât și de concepția regizorală. Îi putem reproșa o anumită timiditate scenică pentru un debut. Daniel Filipescu, în Wagner, s-a integrat onorabil întregii distribuții. Baletul din scena „Noaptea Walpurgiei”, construit magistral de Alexa Mezincescu, a beneficiat de două cupluri de balerini de excepție: Călin Rădulescu - Bianca Stoicheciu și Bogdan Plopeanu - Bianca
?FAUST? revine by Mihai Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84288_a_85613]
-
pupitrul orchestrei Operei s-a aflat un tânăr dirijor Ciprian Teodorașcu, specializat în ultimii ani pe partituri muzicale coregrafice, care a căpătat, fără îndoială, în această perioadă capacitatea de a urmări cu atenție pașii dansatorilor, coordonând, în acest fel, mișcarea scenică cu tempoul orchestral. Spectacolul LA SYLPHIDE se integrează cu mare succes în repertoriul de balet al Operei Naționale ridicând compania la o cotă valorică impresionantă. El impune acel nivel dorit de spectatori pe care va trebui să și-l mențină
?LA SYLPHIDE? by Mihai-Alexandru CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/84296_a_85621]
-
la cele petrecute pe scenă. Când în 1998 Smaranda Oțeanu-Bunea a fondat această companie și prin eforturi absolut miraculoase a făcut-o să funcționeze, primele spectacole, chiar dacă realizate cu vedete ca SilviaVoinea, Florin Diaconescu, nu păreau să fi găsit formulele scenice adresate copiilor. Pas cu pas, în cuceriri organizatorice în care directoarea teatrului s-a investit cu o energie și o inventivitate exemplare, ansamblul și-a construit stagiuni permanente, un repertoriu adecvat și un stil propriu, descoperind drumul către bucuria copiilor
"Opera Comică pentru Copii" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/7769_a_9094]
-
în proiecție fundalul întunecat al scenei; domină întreaga dimensiune a acesteia. Regizorul preia conturul imaginii Sfinxului de la Giseh. Prin contrast Oedipe este plasat în mijlocul spațiului, pe un registru rotund ce concentrează întreaga energie; spre acest spațiu este orientată întreaga dinamică scenică de-a lungul întregului spectacol. în momentul răspunsului eliberator Oedipe este puternic iluminat scenic; devine un centru puternic iradiant. Tensiunea este colosală. în plan dramatic - așa cum au imaginat Enescu și Fleg - forța spirituală a omului covârșește dimensiunea neomenească, cosmică, a
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
imaginii Sfinxului de la Giseh. Prin contrast Oedipe este plasat în mijlocul spațiului, pe un registru rotund ce concentrează întreaga energie; spre acest spațiu este orientată întreaga dinamică scenică de-a lungul întregului spectacol. în momentul răspunsului eliberator Oedipe este puternic iluminat scenic; devine un centru puternic iradiant. Tensiunea este colosală. în plan dramatic - așa cum au imaginat Enescu și Fleg - forța spirituală a omului covârșește dimensiunea neomenească, cosmică, a acestui misterios personaj. într-o cu totul altă relație se află cele două personaje
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
intervine abia în marea scenă care îi este rezervată, care este rezervată confruntării finale dintre cele două personaje. Este o apariție cu alură de femeie fatală purtând o superbă rochie neagră din garderoba de cabaret a anilor '40; în confruntarea scenică dintre cei doi Sfinxul tinde a-l devora la propriu pe eroul dramei, tăvălindu-l la pământ într-un acces de furie și de sexualitate. Sunt veritabile entități care se provoacă reciproc. Există în această montare, la Graham Vick, un
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
tăvălindu-l la pământ într-un acces de furie și de sexualitate. Sunt veritabile entități care se provoacă reciproc. Există în această montare, la Graham Vick, un traseu de natură spirituală, traseu care prin simbolistica sa străbate spațiul și timpul scenic de la începutul și până la sfârșitul spectacolului. La București, momentul inițial al ediției viitoare a Festivalului enescian va fi dedicat acestei unice în felul ei capodopere a teatrului liric. Va fi preluată recenta producție - datează din toamna acestui an - a casei
Cinci decenii pe scenele românești - "Oedipe"-ul enescian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7768_a_9093]
-
culturale noi înființate, George Ivașcu a contribuit la strălucirea și măreția realizărilor Teatrului Metropolis, oferind spectatorilor piese de teatru, concerte, workshop-uri și muzicaluri. „În semn de apreciere a întregii activități și pentru dăruirea și talentul interpretativ pus în slujba artei scenice și a spectacolului”, actorului George Ivașcu i-a fost conferit, la 13 mai 2004, Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria D - “Arta Spectacolului”, de către președintele Ion Iliescu. Doctor în Artele Spectacolului, George Ivașcu a cochetat și cu regia
George Ivașcu, directorul Teatrului Metropolis, aniversează 45 de ani by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80106_a_81431]
-
în vârstă de 14 luni la repetiții, pentru ca dansatorii să îi copieze mișcările, pentru un viitor spectacol. Înconjurat de protagoniștii viitorului spectacol, micuțul Ivo nu s-a simțit deloc impresionat de cei de lângă el și le-a arătat diverse mișcări scenice, specifice vârstei. Dansatorii, atenți la tot ceea ce a făcut micuțul Ivo, au descoperit că nu este chiar atât de simplu, pentru un adult, să se miște cu naturalețe, asemeni unui bebeluș. Conceptul coregrafei este unul inedit, la fel și dansul
Un bebeluș de 14 luni oferă lecții dansatorilor profesioniști - Video by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/80228_a_81553]
-
grosolană a drepturilor și libertăților poporului român." Cu obiectivitate și exigență estetică, Mircea Popa afirmă că teatrul lui Victor Papilian "este evident inferior nuvelisticii și creației sale romanești." Aserțiunea se bazează pe faptul că "autorul neglijează în mod vădit conflictul scenic, urmărind mai degrabă evoluția personajelor pe spații mici și neoferind o coerență și o stringență logică bine articulată întregii confruntări dramatice." Eseul monografic al lui Mircea Popa se situează la loc de cinste alături de contribuțiile anterioare ale lui Mircea Zaciu
Un eseu monografic by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/6912_a_8237]
-
secole și teme. Ceea ce nu înseamnă, neapărat, originalitate căutată cu orice preț. Ci, "un motiv, o justificare, o necesitate profundă." Și potriviri, precum aceea, nuanțată, în toate sensurile, cu Cecilia Bartoli, și cîștiguri în substanța omenescului, nu doar în performanța scenică. Și proiecte, de pe care Giovanni Antonini abate abia un colț de cortină. Fiindcă muzica lor, o spune, e un teatru. Cu fastuoase, paradisiace decoruri de sunete. Elegie pentru căruțele cu roți de lemn În FLACĂRA LUI ADRIAN PĂUNESCU (nr. 33-34
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6920_a_8245]
-
Papilor au răsunat versurile inspirate ale poetului grație unor actori de excepție confruntați cu rafalele de vînt al mistralului, vînt redutabil al Avignon-ului. Printre ei circulă, grațioasă și inspirată, Valérie Dréville ce ne-a apărut la toți ca un dublu scenic al Beatricei, iubita mitică, absentă în versiunea lui Castellucci. Astfel, la miezul nopții, într-un public înfrigurat, se împlinea alianța dintre vorbe și imagini. Sub semnul lui Shakespeare Hamlet, fiecare dată suscită aceeași așteptare. El e o întrebare! Și răspunsul
Avignon 2008. Un festival împlinit by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/8127_a_9452]
-
Dumitru Avakian Trebuie să recunoaștem, avatarurile pe care le cunoaște regia de operă în ultimele decenii sunt dintre cele mai palpitante, sunt deseori captivante. Când nu devin deconcertante! Sunt captivante atunci când regizorul caută și găsește un sens scenic nou, când direcționează relația muzică-libret către o inedită imagine plastică ce pune în valoare noi orizonturi ale raporturilor dintre valoarea muzicală a sunetului și dramaturgia gândită de autori, de compozitor, de libretist. O asemenea căutare am reținut în cazul tânărului
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
recente montări a operei bucureștene cu "Don Pasquale" de Gaetano Donizetti. Este prima montare a autorului; este o montare de promițător debut de carieră în teatrul muzical. Se poate vorbi de o anume modernizare privind localizarea în timp, privind plastica scenică. Este o modernizare deloc abuzivă. Este o translație a acțiunii către un trecut apropiat nouă, în perioada interbelică. Don Pasquale este un potentat al timpului; dar tot un vârstnic care tânjește după o nouă tinerețe în compania Norinei; este o
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
este posibilă, o asemenea montare astăzi? Este. Doar atunci când există condițiile unei realizări impecabile, somptuoase în toate planurile realizării spectacolului. Marile case de operă își mai permit acum acest lucru; mă refer la o montare opulentă din punct de vedere scenic, impecabil susținută în plan vocal. Cu voci mari, cu actori mari. Asemenea montări există actualmente la case precum "Metropolitan", "Teatro alla Scala", "Covent Garden". în plus există o tradiție a locului. Dar există și o percepție specială a publicului. în
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
nu poate să fie un profesionist al genului. Când regizorul își urmează un gând năstrușnic ce nu are legătură cu muzica. Puțini sunt cei care pot înțelege, care pot accepta, că opera nu este teatru. Deși include o consistentă componentă scenic teatrală. Cu decenii în urmă am avut o pasionantă discuție în acest sens cu regretatul maestru Jean Rânzescu, unul dintre marii profesioniști ai genului. O personalitate marcată de pasiunea pentru muzica ce se întruchipează în gest, în imagine. Am înțeles
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
O personalitate marcată de pasiunea pentru muzica ce se întruchipează în gest, în imagine. Am înțeles atunci - eram tânăr absolvent al Conservatorului bucureștean - că în lumea operei fraza muzicală intonată vocal, susținută orchestral, trebuie să-și găsească un specific echivalent scenic, că acesta trebuie să devină parte integrantă a situației muzical-dramatice imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles că regizorul de operă devine un coautor al spectacolului, un coautor care are menirea de a descoperi sensurile intime ale relației imaginate de
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
spectacolului, un coautor care are menirea de a descoperi sensurile intime ale relației imaginate de compozitor, de libretist. Am înțeles atunci că nu este moral ca dramaturgia muzicală a unei opere să devină un simplu pretext al unor alte plăsmuiri scenice care să anuleze - eventual să contrazică - sensul inițial al lucrării. Există partituri muzical dramatice care pot fi actualizate, care se bazează pe situații umane perene, vechi "de când lumea". Am asistat cândva, la un teatru important din Germania, la o montare
Opțiuni în regia de operă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7046_a_8371]
-
al școlii de Mimă din Amsterdam. Face parte din numeroase jurii și din Comisia pentru Cultura care se ocupă de funcționarea sectorului teatral din Olanda. SEX (Geslacht), a avut premiera în 2004, în montarea companiei Dood Paard. O nouă versiune scenică a fost realizată de Compania Het Toneel Speelt din Amsterdam, în regia lui Ger Thijs (2009). Contribuția lui Rob de Graaf la scena olandeză contemporană a fost recunoscută și în 2007, când i-a fost decernat premiul Proscenium.
Premieră pentru lumea teatrală bucureşteană: Autorul piesei "SEX", spectator la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/70666_a_71991]