1,504 matches
-
iunie - septembrie 1971. Filmările au avut loc la București, Mogoșoaia și Sinaia. Filmul se afla la finisări în ianuarie 1972, copia standard fiind realizată probabil la sfârșitul lui februarie. Cheltuielile de producție s-au ridicat la 4.660.000 lei. Scenograful Liviu Popa a început scenografia filmului, descoperind lângă clădirea Teatrului de Comedie o casă veche cu pereții scorojiți, "„cu o înfățișare de decrepitudine tristă și sobră”", considerată sugestivă pentru retorica filmului. Potrivit profesoarei Elena Saulea, casa Giurgiuveanu este probabil „cel
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
sugestivă pentru retorica filmului. Potrivit profesoarei Elena Saulea, casa Giurgiuveanu este probabil „cel mai expresiv decor de film românesc”. Scenografia va fi încredințată în continuare arhitectului Radu Boruzescu, care a interpretat și rolul lui Felix Sima în acest film. Soția scenografului, Miruna Boruzescu, s-a ocupat de costumele din film. Muzica a fost interpretată de o orchestră dirijată de Paul Popescu. Alături de actorii profesioniști au fost distribuiți și doi neprofesioniști: Hermann Chrodower în rolul lui Costache Giurgiuveanu și Árpád Kemény în
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
-l, cinematografizându-l în spirit călinescian, punând accent - fără a desconsidera trama propriu-zisă - pe realizarea portretelor de grup, în atmosfera de epocă reconstituită cu mijloacele frescei cinematografice”. Criticul laudă intuiția regizorului de a distribui în rolul lui Felix un tânăr neprofesionist (scenograful Radu Boruzescu) care i-a conferit personajului "„inocențele și stângăciile unei tinereți reale”". Atmosfera, pusă în valoare de decoruri, de imaginea în Graphys color și de muzica lui Anatol Vieru, pare a fi una dintr-un muzeu de ceară, iar
Felix și Otilia () [Corola-website/Science/326267_a_327596]
-
pregătirea de proiecte desfășurate pe toate palierele artei teatrale, îmbogățit după întâlnirea în Israel cu Itsak Peker care îl învăța cum să realizeze și să mânuiască marionete, Radu Dinulescu semnează o colaborare cu “Compagnie de Dans Modern a Kibuțurilor”, în calitate de scenograf pentru spectacolele: „Sweto” - corgraf Mats Eck și „Agenda unui rezervist” - coregraf Râmi Beer. Astfel, între 1985 și 1999, Radu Dinulescu desfășoară o amplă activitate de profesorat, regizor, scenograf dar și de scenarist, semnând că scenariul, decorul și păpușile din filmul
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
Dinulescu semnează o colaborare cu “Compagnie de Dans Modern a Kibuțurilor”, în calitate de scenograf pentru spectacolele: „Sweto” - corgraf Mats Eck și „Agenda unui rezervist” - coregraf Râmi Beer. Astfel, între 1985 și 1999, Radu Dinulescu desfășoară o amplă activitate de profesorat, regizor, scenograf dar și de scenarist, semnând că scenariul, decorul și păpușile din filmul „ Vecinul meu din lumea cealaltă”, coproducție israeliano - americană. În anul 1990, la nici doi ani după Revoluția din 1989, se întoarce în țară și i se propune postul
Radu Dinulescu () [Corola-website/Science/335950_a_337279]
-
a lui Liviu Ciulei, după ce acesta mai realizase și alte filme ca regizor principal, așa cum au fost, "Erupția" și "Valurile Dunării", respectiv în calitate de regizor secund al lui Victor Iliu în filmul "Moara cu noroc". Experiența sa de arhitect, actor și scenograf au cântărit desigur decisiv la rezultatul final. Prin acest film, Liviu Ciulei se definește a fi "un regizor care crede în puterea imaginii". Alegerea decorurilor este semnificativă ca expresivitate, integrându-se firesc în structurile naturale care definesc locuri unde are
Pădurea spânzuraților (film) () [Corola-website/Science/302637_a_303966]
-
în Sankt-Petersburg/ Petrograd, cursuri de belle-arte, printre care cele ale pictorului Saveli Moiseevici Zeidenberg. Îi are ca mentori pe "peredvijnicii" Aleksandr Vladimirovici Maiakovski și pe Aleksandr Petrovici Aleksandrov. Activează sporadic ca actor, balerin, pictor decorator, iar în 1915, lucrează ca scenograf la Teatrul de operă al Prințului de Oldenburg. "15 martie 1917: Țarul Nicolae al II-lea abdică." "25 octombrie/ 7 noiembrie 1917: Are loc Revoluția Rusă. Bolșevicii conduși de Lenin preiau puterea. Începe războiul civil." 1918-1921 Tatăl artistului, Laurențiu II
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
profesorul Aleksandrov, în Basarabia. La Soroca își descoperă pasiunea pentru teatrul de animație: confecționează primele sale păpuși, scrie piese împreună cu Ariadna Ambrozieva, logodnica sa, și pune în scenă spectacole pentru copii. La Chișinău, colaborează cu diverse companii teatrale ca pictor scenograf; creează decoruri cu motive inspirate din folclorul rus ("lubok"). De asemenea, realizează panouri decorative pentru Pavilionul Adunării Nobilimii. "Ca urmare a Actului Unirii votat de Sfatul Țării de la Chișinău (27 martie/ 9 aprilie 1918), provincia Basarabia intră în componența Regatului
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Poetă, scriitoare, solistă-concertistă și, mai târziu, profesoară de limbi străine și canto, ea îl va sprijini întreaga viață, fiindu-i critic și sfătuitor competent. 1921-1925 Tinerii căsătoriți se stabilesc la București, unde artistul va învăța limba română. Activează ca pictor scenograf și regizor la câteva grădini de vară și teatre de revistă: Cărăbuș, Grădina Blanduziei, Carol cel Mare (Eforie). Este solicitat să lucreze cu reprezentanți de seamă ai scenei interbelice: la Teatrul „Regina Maria” (Compania „Bulandra”) și la Teatrul Central, unde
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
perioada interbelică - organizată de criticul de artă Ștefan Nenițescu la Librăria „Hasefer” din București - îl impune printre cei mai valoroși pictori decoratori români. Alături de Löwendal expun lucrări Theodor Kiriacoff-Suruceanu, Marcel Iancu, M. H. Maxy ș.a. Acceptă un angajament ca pictor scenograf și director tehnic la Teatrul Național din Cernăuți (în acel moment, cea mai tânără companie subvenționată din țară). Prin urmare, părăsește Capitala și, împreună cu familia, se stabilește în cosmopolitul oraș bucovinean. În aceeași perioadă aici lucrează nume de prim-plan
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
și străinătate. Deși se implică din ce în ce mai rar în proiecte teatrale, reia colaborarea cu regizorul Iacob Sternberg și lucrează decoruri pentru companiile conduse de acesta: Trupa „Sidy Thal” și Studioul Teatral Evreiesc din București (BITS). 1942-1943 O scurtă perioadă, activează ca scenograf la Teatrul Național din Craiova. În 1943, pictează în Bucovina și apoi deschide expoziția de mare succes găzduită la Sala Universul din București. Toate cele 80 de tablouri expuse au fost vândute. Participă la o expoziție de artă românească organizată
George Löwendal () [Corola-website/Science/321554_a_322883]
-
Pașici. Animația a fost realizată de un colectiv româno-sovietic format din Marina Voskanianț, Elvira Maslova, Galina Zebrova, Natalia Bogomolova, Marina Rogova și Dmitrii Kulikov, precum și de pictorii Nikolai Mitrohin și Irina Sobianina. Regizor de animație a fost Vladimir (Volodea) Pekar, scenograf a fost Tatiana Koliușeva, operator truka Kabul Radulov, iar operator sunet Boris Filcikov. Montajul a fost realizat de Elena Beliavskaia. Versurile cântecelor au fost scrise Grigore Vieru și puse pe muzică de compozitorul moldovean Eugen Doga. Piesele muzicale au fost
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
(n. 19 noiembrie 1932, Brăila) este un scenograf și pictor român de naționalitate germană. „"Să te exprimi prin culoare, lumină, umbră. Nimic nu este mai minunat!"” - . Mircea Nicolau este un scenograf, pictor și grafician din România, născut la Brăila în anul 1932. Copilăria și adolescență și-a petrecut
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
(n. 19 noiembrie 1932, Brăila) este un scenograf și pictor român de naționalitate germană. „"Să te exprimi prin culoare, lumină, umbră. Nimic nu este mai minunat!"” - . Mircea Nicolau este un scenograf, pictor și grafician din România, născut la Brăila în anul 1932. Copilăria și adolescență și-a petrecut-o la București unde mai apoi a studiat pictură și scenografia sub conducerea profesorilor Mircea Marosin și Dan Nemțeanu. În perioada 1964 - 1987
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
El se joacă în culori, în imagini, în povești. Este o dualitate între scenă și scenă ce de fapt este o pânză. Gândiți o pânză semnată Mircea Nicolau că o scenă. Cam așa ar putea fi catalogat Mircea Nicolau. Un scenograf care și-a căutat o menire și în tărâmul picturii. Este greu după atâtea succese în arta spectacolului să te afișezi cu propria gândire plastică pe simeze. Este fantastică lumea lui Mircea Nicolau. Este o lume a întrebărilor, în primul
Mircea Nicolau () [Corola-website/Science/337355_a_338684]
-
în care creează o atmosferă de epocă realistă având o deosebită vigoare compozițională: balul simbriașilor publici, un cinematograf din vremurile de altădată, culisele circului „Gaetano”, călătoria în vagonul de tren cu manechine. La realizarea atmosferei concură decorurile reconstituite veridic de scenograful Nicolae Șchiopu și costumele de epocă realizate de Hortensia Georgescu. Căliman consideră că filmul "„are nerv, momente de suspans, învăluitoare tente poetice, secvențe antologice, un deznodământ «retezat», ca o cădere de ghilotină”". Personajele sunt bine interpretate de actori: Claudiu Bleonț
Să mori rănit din dragoste de viață () [Corola-website/Science/327485_a_328814]
-
animat creația și credința acestuia”". O parte din meritul realizării acestor secvențe vibrante îi este atribuit muzicii lui Richard Oschanitzky și Gherase Dendrino. Căliman a elogiat de asemenea imaginile memorabile filmate de operatorul Ovidiu Gologan, decorurile de epocă realizate de scenograful Radu Călinescu și costumele proiectate de Hortensia Georgescu. Scriitorul Mircea Horia Simionescu îl considera un film reușit, care descrie cu sinceritate viața unei personalități de excepție. Cu toate acestea, jurnalista Florica Ichim identifica și unele cadre inutile care rup firul
Ciprian Porumbescu (film) () [Corola-website/Science/327587_a_328916]
-
-Râmnic (n. 20 aprilie 1914, Plăinești, Județul Vrancea, atunci județul Râmnicu Sărat, România - d. 29 octombrie 2007, Lüdinghausen, Nordrhein-Westfalen, Germania) a fost pictor și scenograf român. "Prin însăși formația să, din anii `40, sub îndrumarea prestigioasa a unui Nicolae Dărăscu, a unui Lucian Grigorescu, pictorul se înscrie de la bun început pe o traiectorie a echilibrului dintre tradiție și modernitate. ...Identitatea stilistica a picturii lui ar
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
precare să își întrerupă activitatea artistică până în anul 1955. Încurajat de Nicolae Dărăscu, maestrul și prietenul său, își reia activitatea de atelier în anul 1957. În cursul verii, pictează peisaje în împrejurimile Bucureștiului (Cernica, Pasărea, Băneasa, Mogoșoaia). Este angajat pictor scenograf la "Teatrul Municipal" în anul 1958. Devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Face decorurile pentru piesă "Dacă vei fi întrebat", de Dorel Dorian în anul 1959. Pictează la Timișoara. În 1960 execută scenografia spectacolului "Mamouret" de Jean Sermet, cu Lucia
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
Salonul de Pictură și Sculptură dedicat celei de-a 25-a aniversări a Republicii. 1973 - Deschide o expozitie personală de pictură la Galeria Simeza - catalogul expoziției este semnat de Traian Stoica. Primește ordinul "Meritul Cultural". 1974 - Își încheie activitatea de scenograf cu decorurile pentru piesă "Între noi doi n-a fost decât tăcere" de Lia Crișan. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București. Călătorește în Cehoslovacia. 1975 - Participa cu lucrări la expoziția "12 pictori români", organizată la Hamburg
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
comada fortăreței Kronstadt, a fost ucis de bolșevici, George fiind obligat să-și câștige singur existența, ca actor și balerin. În 1918, când Basarabia s-a unit cu România, Lövendal a continuat să profeseze în noua sa patrie, inițal ca scenograf la teatrul din Chișinău. În 1928, la Cernăuți, George Lӧwendal a fondat primul teatru cult de păpuși și marionete din România. George Lovendal a creat la București "Academia liberă de arte plastice" (1938), fiind totodată unul dintre membrii fondatori ai
George Lövendal () [Corola-website/Science/317346_a_318675]
-
architectonic al locului. Biserica cu hramul Sfântului Nicolae a fost sfințită pentru prima dată în ianuarie 1912. Pictura în ulei din interiorul bisericii este opera renumitului pictor Dimitrie Cabadaeff. Absolvent al Academiei Belle-Arte din Venetia(1903) acesta a fost pictor ,scenograf la Teatrul Național din Craiova și profesor de desen și limbi străine la Institutul Urziceanu din Craiova.Foarte bun pictor de biserici, mai cunoscut în Ardeal,Cabadaeff a fost și un talentat portretist.Odată cu pictura bisericii el a realizat portretul
Balota, Vâlcea () [Corola-website/Science/301977_a_303306]
-
2010 la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București (UNATC) A lucrat ca scenografa la Studiourile de Film Buftea între 1981-1984. Din 1984 este angajată că scenografa a Operei Naționale din București. Lucrează și că scenograf la Operă comică pentru copii din București. Este profesor asociat UNATC și la Universitatea Națională de Arte București (UNARTE). „Trestia gânditoare”, regia Silviu Purcărete T.Mic. „Exilații”J.Joice, regia Ivan Helmer- Anglia TNB. “Regele moare” Inesco, regia D. Dembinski
Viorica Petrovici () [Corola-website/Science/321383_a_322712]
-
lui Ovidiu Lipan. Episodul al patrulea („Phoenix, însă... Nicolae Covaci”, difuzat pe 12 octombrie) este centrat pe perioada anilor 90. Pe lângă filmări private sau din arhiva TVR și interviurile cu membrii formației, în emisiune se mai destăinuie și Dan Chișu (scenograf al ultimelor puneri în scenă ale Cantafabulelor în anii '70 și artizanul proiectelor Phoenix în primii ani '90), Dorian Ciubuc, cel care i-a adus pentru prima dată în România în anii '90, după mai multe încercări nereușite ale altora
Phoenix (formație) () [Corola-website/Science/299249_a_300578]
-
1970, 1971, respectiv în 1947, la Ankara. A fost o artistă binecunoscută pentru lucrările sale originale de tapiserie și activitatea folcloristică; a fost de asemenea scenografă a teatrului de păpuși și unul dintre fondatorii teatrului Țăndărică. În 1945, lucrează ca scenograf la Teatrul Țăndarică din București, împreună cu Elena Pătrășcanu, intrând astfel în cercul ministrului de justiție comunist, Lucrețiu Pătrășcanu, ceea ce duce la arestarea și condamnarea ei la 12 ani de închisoare. Harry Brauner a fost și el condamnat la 15 ani
Lena Constante () [Corola-website/Science/299206_a_300535]