4,646 matches
-
de ceva vreme și cred că Olga e persoana ideală pentru mine. Vă mărturisesc numai dumneavoastră, Olga nu știe, am și cumpărat verghetele și dădu să i le arate. - Nu e nevoie, tinere, te cred, e foarte bine... Alex nu schiță nici un gest. În alte ocazii, ar fi fost ofuscat, dar depăși momentul cu o indiferență voită. Mai avea vreun rost să se mire? Acum începeau, tot mai mult, să se limpezească apele în legătură cu modul în care domnișoara Olga își împărțea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
l-ar cunoaște mai bine s-ar putea îndrăgosti de el, dar poate că și el se gândește ce-o fi în mintea ei și, dacă ar cunoaște-o mai bine, ar fi în stare s-o iubească. Nici unul nu schiță vreun gest, doar priveau pe geam pilonii groși. În stație nu coborî nimeni, în schimb urcară un tânăr cu un buchet de trandafiri roșii, strânși în hârtie creponată, și o doamnă grăsuță ducând două plase cu mere. Doamna respira greu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
avut. — Și câtă lașitate. — Acum ce facem? Nu știu, că n-am mai trecut prin asta. Tu? — Nici eu. Cred că ar fi bine să așteptăm să vină și ceilalți. Cum spui tu. Cei doi îl priveau tăcuți, fără să schițeze nici o tresărire, fără să înțeleagă nimic din ceea ce se întâmplase, și nici nu erau siguri că ar fi vrut să înțeleagă ceva, la urma urmei era vorba de viața lui, care acum li se părea că nu fusese decât o
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
De jur împrejur era doar un gol negru, imens. Povestea ei începea și se sfârșea în această cameră. El impusese regulile jocului, pe care ea trebuia să le respecte. Și nu putea să nu-l urască pentru asta. Buzele ei schițară un zâmbet ironic atunci când închise ușa. Își ridică ochii și privi cu atenție degetele tale care dau pagina sau urmăresc rândurile ce curgeau unele după altele fără alineat. Doar tu ești vinovat, pentru că, fără să-ți dai seama, ai declanșat
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ajunge la cunoașterea Întregului fenomen, atât În momentul static, cât și În cel dinamic, trebuie să studiem istoria juridică a Întregii umanități În mod atotcuprinzător «istoria ideală, eternă deasupra căreia se desfășoară În timp istoriile tuturor națiunilor» (Vico)” și să schițăm un cadru, dacă e posibil integral, al vieții dreptului În originea și evoluția sa. Că aceasta este posibil, ne-o dovedește - pe lângă faptul mai sus arătat că nu este existență omenească fără un anumit sistem de drept, - marele număr de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aptitudini, pentru atingerea gradului cel mai Înalt de perfecțiune. Tocmai această voință conștientă și constantă de a Îmbunătăți mereu, constituie, chiar și În cazul celor mai banale lucruri, singura și veritabila noblețe morală. Principiul etic pe care tocmai l-am schițat Într un mod foarte sumar, implică un element despre care deja s-a vorbit, dar care trebuie și mai bine să fie evidențiat: obligația subiectului de a recunoaște subiectivitatea celuilalt. Această obligație constituie o necesitate deontologică, deoarece numai În funcție de această
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau putința de a exista fizicește: criteriul juridic este un criteriu super-existențial. Desfășurarea unei acțiuni dovedește numai că ea e posibilă fizicește, dar lasă neatinsă chestiunea posibilității juridice a acțiunii Înseși. Faptul, În mod logic, este subordonat Dreptului, iar dreptul schițează o ierarhie de valori. Adevărul Dreptului nu depinde deci de realizarea sa, de verificarea sa, În ordinea fenomenelor. Dreptul continuă să existe din punct de vedere logic, chiar și acolo unde este violat”. În raportul dintre Drept și Forță, În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
oboseală: „Indivizii, pierzând protecția guvernului central, caută pe aceeaa persoanelor care dispun de o anumită putere de fapt, ținând de un titlu sau chiar fără nici un titlu; de unde o serie de dependențe, dezgolite de orice caracter de stabilitate. Astfel se schițează, În toată amploarea sa, Criza Statului. Dislocării structurii unitare a organizării juridice Îi corespunde creșterea abundentă a unei multitudini de alte organizații, cu totul inferioare celeilalte, și care, totuși, tind să aibă o viață autonomă proprie sau, cel puțin, o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
noi nu poartă vreo vină. Și Olga scoase din poșetă un covrig, îl frânse în două și-i întinse Inei o jumătate din el. - E ca un fel de pipă a păcii, nu? Ina luă jumătatea de covrig oferită și schiță un zâmbet de bunăvoință. - Să fie și acesta un semn că prietenia noastră nu s-a stins! Ziua aceea și multe altele după, au decurs într-o armonie care-i îndepărta Inei, măcar prin aparență, orice motiv de suspiciune. Dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
soțul meu, ce ți-aș mai putea spune: iubește copiii, dar îi vede atât de rar și când vine, nu are ochi pentru mine. Intră în casă, își dezmiardă odraslele, le îmbie cu dulciuri. Pe mine însă mă ignoră. Nu schițează nici un gest prin care să arate că remarcă prezența mea. Nu știu, nu-mi pot explica ce se întâmplă! Umblă vorbe că și-a găsit o metresă. Să fie sănătos! Toate i le-aș ierta, dacă ar acorda și familiei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
erau înscrise în marele catastif al Celui de Sus. Ina intră, mulțumindu-i fetiței-asistente pentru amabilitate. Cum deschise ușa încăperii, o întâmpină o ființă lividă, stoarsă de viață, umbra unei umbre, cu un zâmbet pe care buzele încercau să l schițeze, dar cu toate eforturile nu reușiră să-l afișeze. Ochii ei, cândva căprui, vii și neastâmpărați, deveniseră inexpresivi, de un galben pal, ca frunzele unei toamne târzii călcate îndelung de pașii nepăsători ai trecătorilor. Văzând-o pe Ina, Olga întinse
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de agende turistice de lux. și au pornit la treabă. Ziua îmbrăcați ca niște turiști autentici, apăreau în localitatea stabilită. Parcau în același loc, mai ochios. Coborau. Se răsfirau. În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului amintit. și porneu, pe ulițe, ori pe străzi, depindea, cât de dezvoltată era localitatea respectivă. În timp ce mergeau, schițând câte ceva, cu ochii trăgeau, la ce era mai de valoare, prin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
În mâna stângă, cu un caet de luat note și de schițat contururi; în dreapta - carioca, de care se folosea, presupusul membru al clubului amintit. și porneu, pe ulițe, ori pe străzi, depindea, cât de dezvoltată era localitatea respectivă. În timp ce mergeau, schițând câte ceva, cu ochii trăgeau, la ce era mai de valoare, prin gospodăriile oamenilor. După amiază, se retrăgeau. După miezul nopții reveneau. Costumați în caguliști. Înarmați cu unelte care să le permită operarea, în fiecare caz în parte. Furau: păsări, vin
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
un 3 („33%”). Un actor britanic specializat În piesele marelui Will, mărturisea că fiecare popor reacționează diferit, la spectacolele sale : japonezii, spre exemplu, sunt un public conștiincios - la Cum vă place n-au scos un sunet, pe parcursul desfășurării spectacolului. Nu schițau măcar un zîmbet, pe față! Trupa era consternată - cum să joci co medie, fără să rîdă publicul?! La final Însă, nu mai puteau fi opriți din aplauze...Spaniolii, dimpotrivă, se plimbau prin sală, vorbeau la telefonul mobil, dar ...dădeau senzația
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
o primesc cu îndreptățire de la dumneavoastră, însă asta e, faptele s-au petrecut. Îmi cer sincer scuze pentru eventualele neplăceri pe care absența mea vi le-a pricinuit." S-a uitat așa, cam dintr-o parte la mine, a oftat, schițând totuși un surâs mic, după care, dând încetișor din cap, a zis: "Mare zăpăcit ești dumneata, domnule Dan C. Mihăilescu, dar acum, poftim, m-ai dezarmat total. Recunosc că în urmă cu câteva zile mă gândeam să-ți trag un
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
care le încredințasem, la plecarea temporară din București, Crinei.) Citesc, în sfârșit, de câteva ori nuvela lui Ivasiuc. Simt tot mai mult că-mi place. Mocnesc. Încerc să renunț la munca asta sisifică, dar ceva, un orgoliu (?!) nu mă lasă. Schițez scenele principale. O citește pe îndelete și doamna Iozefina, apoi scot în câteva zile, prima variantă. I-o dau și ei din nou, să o citească pe îndelete, apoi lucrez din greu la a treia și mai apoi, la a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
la mai marii funcționari care serveau în Olimpul pseudo orășelului. Nu zadarnic apăruse în oraș zicala: N are-atâta bucă Jina / Ca so pupe domnul Sima tovarășul Coriolan Jina fiind primarul orașului. Ce era să zic? Un să trăiți măcar schițat prin înclinarea coloanei vertebrale (ca și cum coloana vertebrală ar fi fost inventată numai pentru așa ceva) și coborârea obedientă a frunții peste propriile-mi priviri supuse, ca un aluat în curs de dospire. Pe Valy nu-l lăsa directorul de-o parte
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
atunci am înțeles, că în sfârșit mintea mea se deblocase și programul durere a fost anulat. Acel moment a fost incredibil, îl simțeam și totuși nu-mi venea să cred. Am plâns mult în brațele soțului meu, care nu a schițat nici măcar un gest, poate nici lui nu-i venea să creadă. El și cu doctorii, care nu credeau ca o să mă fac bine. Trecuse doar o lună și trei săptămâni de când consumam, Gelul De Aloe Vera și durerile mele erau
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Înțelegea desenele lui, erau odihnitoare pentru ochi. — Accept varianta asta, dacă punem un asterisc și scriem În josul paginii că, În cazul apariției manifestărilor neplăcute, puteți să vă adresați direct Lui, a intervenit pastorul protestant. — Am consemnat, a făcut chinezul zîmbăreț, schițând o plecăciune, cu palmele Împreunate. — Paragraful În cauză trebuie să aibă litere mult mai mici, altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
amintiri, dorințe sau tastând indicii și calitățile dorite. Ca un sfetnic priceput, sistemul te ajuta cu sfaturi, sugestii ori cu unele setări prestabilite: „Balcâze timide“, „Dominatoare hipertensive“, „Culturiste inocente“, „Hermeneute fragede“ sau „Intelectuale dezlănțuite“. Din câteva cuvinte, trebuia să-ți schițezi fantezia, iar baza de scenarii era o altă minunăție a geniului uman, care ne-a dăruit, de-a lungul vremii, atâtea capodopere de imaginație, aici regăsindu-se situații precum: „Vernisaj și cină romantică, urmate de biciuire“, „Decan la facultatea de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
se lăfăia pe ceafă, iar din umeri Îi porneau două brațe de excavator, terminate prin cupe care ar fi putut săpa o fundație de bloc În câteva minute. Eram tentat să sar În picioare, strigând „Nu mișcați!“, apoi să le schițez rapid portretul - ar fi ieșit un tablou reușit, cu titlul Natură moartă fără neuroni. M-am lăsat Însă păgubaș, eram prea obosit, așa că am Închis ochii, mizând pe faptul că, la fel ca-n alte dăți, aparițiile erau duhuri ieșite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochii și m-am uitat spre apartamentul lui Kuznețov. Acesta era În balcon, cu o telecomandă În mână și, la rândul lui, privea În direcția mea. Deși nu avea cum să mă vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care Încearcă să se joace
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de ea. Lenutza se Întoarse cîteva momente cu spatele, pentru a-și pregăti peria de păr, spray-ul cu fixativ și celelalte accesorii necesare operațiilor pe care urma să le efectueze. În cele cîteva momente de răgaz, Christina reuși să schițeze liniile generale ale unei strategii care nu avea cum să dea greș. Începutul va consta În Întrebări cu caracter general din domeniul profesional. — Lucrezi de multă vreme aici? Mi se pare că nu te-am mai văzut... — De cîteva săptămîni
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Vic pariase că nimeni nu va Înțelege nimic din emisiunea ei. — Oamenii nu-și văd capul de treburi. CÎnd să se gîndească ei dacă Dumnezeu este sau nu imanent? — Vic, tu nu Înțelegi problemele astea metafizice, recunoaște că te depășesc! schiță Christina un contraatac. Ce știi despre argumentul ontologic? — Oricum, sunt sigur că e ceva foarte amuzant. Și o să mă amuz cu atît mai mult ascultînd două pupeze care fac filosofie. Continuau să se contrazică, să se Înțepe cu ironii mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
nebunie! protestă neputincioasă Agneta. Nu mai sunt nebun, repetă Pablo. Acum știu ce am de făcut. — Te vor prinde și te vor băga la „peretele de aramă“! Așa-zisul perete de aramă consta În tratamentul cu șocuri electro-convulsive. Totuși, Pablo schiță o grimasă de nepăsare. — Trebuie să mă ajuți, trebuie să ajung la femeia aceea!... Tăcu brusc, ascultă. Apoi se Îndepărtă repede, pe vîrful picioarelor, și se sprijini de tocul ușii, așa cum stătea de obicei, fiindcă auzise pe hol pașii unui
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]