582 matches
-
a unei madone dintr-o icoană a primei etape renascentiste, nedorind să accepte miracolul - sau coșmarul - ieșit din pântecele său. O străbătu doar o dată o emoție, când păru să mă vadă limpede pentru prima oară, și un rictus bizar îi schimonosi partea dreaptă a feței, de parcă i-ar fi fost tras nervul cu o ață. Își dădea ea oare seama că sângele ce-mi acoperea fața și pieptul era al soțului ei? Mașinile noastre erau înconjurate de un cerc de spectatori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
deplasarea centrului de greutate al omului în sfera anorganicului” (recte a mecanicului, dar nu numai - v. Sedlmayr, op. cit., p. 148). Mimesis-ul tradițional este în general abolit, fără a pierde totuși contactul cu „realul”, pe care imaginația îl parazitează și îl schimonosește polemic. Numai că, dată afară pe ușă, dimensiunea gravă, existențială sau simbolică se întoarce adeseori pe fereastră, autorii neputînd sări cu adevărat nici peste propria lor umbră, nici peste propria cultură „clasică”, de care încearcă să se rupă... În unele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mistica hasidică proprie tîrgurilor evreiești din Galiția: „Nu este o întîmplare că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat atît pe Kafka, s-a distins prin astfel de înclinații spontane, umplînd scena cu chipuri schimonosite de suferințe și de spaime atavice, cu personaje pocite de beteșuguri și transfigurate de exaltare mistică” (Crohmălniceanu, Literatura română și expresionismul, ed. cit., p. 136.) Un comentariu din Integral nr. 8 despre succesul de la Teatrul Central cu piesa Căsătoria, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și o gândire limpede. Și-abia după aceea treci la treabă! Omul (aidoma celorlalte făpturi) este o ființă temătoare! Teama cea mai cumplită e teama omului față de...om! Se spune că viața bate filmul! Dar filmul, la rându-i, uneori, schimonosește și infectează viața! Nu există păcat mic sau păcat mare, păcatul e... păcat! Păcatul e ca un stigmat, o amprentă monstruoasă umbrind sufletul celui care a comis abominabila faptă! Sunt păcate care se iartă dar cicatricele rușinii rămân! Clipa-scânteia, momentul
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
sirena bacului, anunțînd iminenta plecare. Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părerea cu privire la data plecării o făcea să simtă o mînie rece. El Începu să se Înfurie. - Doar am prevăzut că plecăm Împreună la Plymouth! - Și că Gildas va fi asasinat, și asta am prevăzut? Văzînd cum chipul lui Christian se schimonosește, Marie se simți Înciudată de lovitura asta sub centură, pe care nici măcar o mînie puternică n-o putea scuza. El nu-i dădu timp să-și găsească vorbele potrivite pentru a se face iertată. - Mă Îngrijorezi, Marie, declară el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aceia se puteau dovedi necesari, dacă voia să o oprească pe dansatoare și să se asigure că nici unul dintre ceilalți nu-și va lua zborul. Se pregătea să dea ordinele, dar simți mâna omului Înșfăcându-l de braț, cu fața schimonosită Într-o strâmbătură Înfricoșată. — Am nevoie de domnia ta, messer Alighieri, mai bine zis de autoritatea Comunei. Familiile Cerchi și Donati se Înfruntă lângă Ponte Vecchio, Încălcând exilul și legile. Eu dau fuga Într-acolo cu oamenii mei, dar e indispensabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
așa o clipă și, în sfârșit, se așeză pe patul lui. Terminase cu toate treburile și cu toate pregătirile. Acum nu mai avea încotro, trebuia să-l privească pe prizonier. Îl privi, așadar, încercând să și-l închipuie cu fața schimonosită de furie. Dar nu izbutea. Nu vedea decât o privire întunecată și strălucitoare și o gură animalică. - De ce l-ai omorât? spuse, cu o voce atât de dușmănoasă, încât fu uimit el însuși când se auzi. Arabul privi în lături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
s-ar fi cerut să ghicești ce spusese Dawn, judecând după reacția facială a lui Vivian, ai fi presupus că îi aruncase în față o insultă gravă. Vivian nu i-a răspuns nimic lui Dawn, însă fața i s-a schimonosit de parc-ar fi miros niște carne putrezită. Tăcerea tensionată domnea în continuare. Dawn se uita numai la carnețelul din fața ei. — Așa după cum probabil c-ați auzit, a spus, în sfârșit, Vivian, rumegând fiecare cuvânt, încet și cu atenție, înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
invizibilă. — E așa de plăcut, Claire, să întâlnesc o tânără care să aibă părerea asta. Mai ales una de care fiul meu pare vrăjit. Poate că n-ar trebui să-ți spun asta, dar ultima lui prietenă, Coral - s-a schimonosit ca să înțeleg exact care era poziția ei față de Coral - era atât de focalizată pe carieră. De fapt, ea numai despre asta putea să vorbească. Nu c-ar fi ceva rău ca o femeie să-și dorească o carieră, numai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Monte Cristo și încă cîtorva care făceau pe șefii, ia trageți-vă voi așa mai la o parte, i-a dirijat spre partea stîngă, la capătul autobuzului răsturnat, și uitați-vă pe cine avem noi aici, a nceput să se schimonosească făcînd semne obscene în direcția cordoanelor aflate la Inter, milițieni, pompieri, Armată, Securitate. Erau ca mielușeii, dom’ Roja, stăteau și ei acolo cu frica-n sîn ca niște marionete, neștiind ce să facă. Uite-așa l-au fraierit pe Pitic
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Greta! L-am strâns și mai tare în brațe. — Șșt! Asta a fost acum paisprezece ani, tati! E mult de-atunci. Bătrânul încercă să mă împingă. L-am îmbrâncit către balustrada pridvorului și l-am țintuit acolo. Buzele i se schimonosiră, gata să mă bălăcărească, apoi fața îi deveni inexpresivă și mi-am dat seama că nu-și amintește cuvintele. Am închis ochii și am vorbit eu în locul lui: Știi ce-am pățit din cauza ta, nenorocitule? M-aș fi putut înscrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
și roti șoldurile. Imaginea deveni neclară, apoi, după o întrerupere scurtă, se văzu iar Lorna, în prim-plan, perpelindu-se într-un extaz simulat. Chiar și un copil de doi ani și-ar fi dat seama că de fapt se schimonosea de durere. Betty se ivi din nou în cadru, așezată între coapsele Lornei. Ea se uită spre aparatul de filmat, murmurând fără să fie auzită „Te rog, nu!“ Apoi capul îi fu împins în jos și ea începu să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mult, îi zise calm Russ. Te-ai cazat cu prostituata la Biltmore, corect? — Corect. Tata a obținut o reducere, pentru că-l cunoștea pe detectivul hotelului — Și la Biltmore te-ai întâlnit și cu Liz Short, corect? Chipul lui Johnny se schimonosi. Clipi nervos. Buzele îi tresăriră, iar venele de pe frunte erau gata să-i pocnească. Îmi amintea de un boxer groggy, care încearcă să se ridice de la pământ. — Ăăă... da, corect. Cine v-a făcut cunoștință? — Cum o cheamă...? Currrva. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
kilturi soldățești și muschete de jucărie, Georgie ținând piept nemților, tu dând bir cu fugiții, ca un nenorocit laș... Emmett se făcu roșu ca racul și încercă să schițeze un zâmbet superior, dar îi ieșise unul chinuit. Gura i se schimonosi și-i zvâcni spasmodic. — Lașule! am urlat și i-am tras una cât am putut de tare. Scoțianul mare și tare începu să bocească de ziceai că-i un copil. Madeleine ieși din baie cu machiajul refăcut și haine curate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Iar acum eu o să duc la îndeplinire profeția. O să fac așa cum spune Iosif, pentru că a lui este inima mea. Iacob a vorbit cu o pasiune pe care n-o mai pusese niciodată în vorbele lui. Fața lui Levi s-a schimonosit de furie când a auzit hotărârea lui Iacob, dar Simon i-a pus o mână pe umăr și l-a tras deoparte în noapte, departe de lumina lămpilor și de urechile celorlalți frați. A doua oară, Hamor a venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
am întrebat-o veselă când am ajuns în dreptul ei. Când și-a întors fața către mine, am văzut chipul Rahelei așa cum trebuie să fi fost în anii lungi de dinainte de venirea pe lume a lui Iosif. Fața femei s-a schimonosit de durere și disperare. - O, draga mea, am zis, rușinată. Am vorbit înainte să știu ce înseamnă asta pentru tine. Nu te teme, micuță mamă. Acest băiat va fi bine. Ochii i s-au mărit de frică și speranță, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
testament în sensul acesta, că întreaga glorie ți se cuvine. Dar dacă pierzi, să nu mai îndrăznești niciodată să vorbești ca acum. Glasul îi devenise amenințător. Mi-a aruncat o privire tăioasă și a zâmbit strâmb. Un zâmbet care îi schimonosea figura. — Vrei? Accepți? Am fost pe punctul să mă ridic și să zic „nu”. Dar am intuit că n-aveam să mai ajung în camera mea. Așa că m-am stăpânit și am zis cu întregul calm de care eram în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Marele Preot nu-i ceru să i-l citească. Îl luă și depărtîndu-l de ochi citi singur. Auta îl urmărea cu sufletul la gură. Bătrânul citi întîi liniștit, apoi surâse și deodată chipul lui atât de stăpânit și senin se schimonosi ca de la o năvalnică îngrijorare. Auta îl privi cu spaimă. Scrisoarea era scurtă. Marele Preot înfășură sulul și, strîngîndu-l cu o mână nervoasă, urmări o vreme mișcarea frunzelor din arborii de lângă fereastră. Auta stătea în picioare, înțepenit. După multe clipe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
măgari. Ai să vezi! Ușa se închise. Mai-Baka văzu uimit o roată de văpaie vâjâind deasupra și când luntrea, pe care el o socotise întîi butoi și apoi căruță, începu să se urce lin în văzduh, drept în sus, arcașul schimonosit de groază se trânti cu fața la pământ și începu să se roage zeilor puternici și buni care i-l aduseseră pe Auta. Apoi deodată îl fulgeră un gînd: dacă și Auta e zeu și numai s-a prefăcut în om negru
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
moale și capișonul de pluș, ba în rochițe de casă cu panglici și șiretlîcuri, în halate bălțate din crep înflorat, cu agrafe și piepteni botoși, zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
boltă de peste patruzeci de metri, blatul mesei de la care a fost iscat. Jetul de urină străbătând terasa de vară a Uniunii Scriitorilor. Zidurile Palatului Monteoru. Spațiile verzi. 34 DANIEL BĂNULESCU Dintr-o dată, pielea de căprioară de pe trupul meu - mărturisi, schimonosindu-se, Gabi - se schimbă într-una din coniac. Chipul lui terchea-berchea se îmbăie într-o lumină de coniac. Praful de pe obiecte, linia castanilor, carcasa de gândac putrezit a Operei, luna, toate deveniră păhărele de coniac. Chiar și aerul părea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ne ținu câteva clipe sub tirul mirosului său pestilențial. Apoi, nedând nici un semn că ne înregistrase prezența, se retrase, aplicându- și vicleana strategie a căror victime vom cădea nu peste multe minute. Să vă explic amănunțit cum au procedat, se schimonosi Norocosul. - Nu-ți prăjim, bre Bruță (se auzi vocea tot mai îndepărtată a celui în raglan putrezit), se roagă de tine îngerii, din copaci, de la Universitate. Nu băgăm și cîte-un metraj de cîrnați?! Să te curețe pe gâtlej și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
anecdote răsuflate despre ziua când el și Luca adormiseră în tren și se treziseră, din greșeală, tocmai în Cornwall. Însă nimeni nu-l mai asculta. Alison vedea cum o femeie cu părul șaten înainta nederanjată în încăpere. Fața femeii era schimonosită din cauza furiei. Pe măsură ce aceasta se apropia, iar trăsăturile îi deveneau mai limpezi, Alison a simțit cum un fior de gheață începe să-i urce prin antebrațe. Nu era sigură, fiindcă nu văzuse decât o singură fotografie, dar... —Luca? a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
diamant, cum se numea în termeni medicali. Oricum, după părerea lui Alison, desuurile gândite ca să instige cuplurile la o partidă de sex torid erau rareori și practice. Spălându-se pe dinți, s-a aplecat înspre oglindă, după care s-a schimonosit nițel ca să-și inspecteze gingiile. Voia să vadă dacă exista vreun semn de degenerare. Totul era însă în regulă. De fapt, în ciuda câtorva cusururi, Alison trebuia să admită că arăta destul de bine pentru o femeie de treizeci și șase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]