876 matches
-
p. 11). O istorie, așadar, bimilenară! Stabilirea anului 513 în. de Hr. ca punctul origo al istoriei poporului român semnifică definitiva ancorare teritorială a originii istorice a românilor, concomitent cu abandonarea originii romane (513 fiind anul expediției regelui Darius împotriva sciților desfășurată pe teritoriul Daciei). Sub vraja naționalismului etnic, împletit cu o filosofie a xenofobiei - concepții care au dobândit un impuls ideologic în ultima parte a secolului al XIX-lea -, trecutul românesc a fost reorganizat ca o dramă istorică în patru
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1937). În plus față de maniera de periodizare folosită de Constantinescu, R. David introduce un capitol suplimentar, istoria românilor fiind conceptualizată ca desfășurându-se într-o înlănțuire de cinci epoci: • epoca formării poporului român (513 î.Hr. [expediția lui Darius I împotriva sciților]-1241 d.Hr. [sfârșitul domniei lui Ioan Asan al II-lea]); • epoca formării statelor române (1241-1386 [începutul domniei lui Mircea cel Bătrân]); • poporul și statele române în epoca creșterii puterii turcești (1386-1711 [fuga lui Dimitrie Cantemir, care semnalează începutul epocii
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
În cele 5 temple au fost descoperite tăblițe cu detalii asupra riturilor și ceremoniilor religioase. Aceste descoperiri au avansat cunoștințele asupra perioadei patriarhilor Bibliei. PERSIA dispersarea ariană la originea puterii persane Indo-iranieni, perșii aparțin marii familii indo-europene; veri cu războinicii sciți și hitiți, ei sunt și rude îndepărtate cu elenii, latinii, slavi, celți și germanii. În cursul mileniului III î.Hr., dispersarea popoarelor indo-europene s-a produs lent, pornind din nordul european. Ramura orientală, căreia îi aparțin indo-europenii, s-a împărțit în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
de către regii Ahemenizi. În anul 653 î.H.,Phraorta a fost învins și ucis de asirieni și Agbatana a fost cucerită. Regatul med a renăscut sub Cyaxare, care i-a învins pe asirieni. Acesta a fost învins în lupta cu sciții, care au ocupat țara. Doar în anul 625 î.Hr., sub comanda lui Cyaxare, mezii i-au gonit pe sciți și au continuat lupta cu asirienii, ocupând Ninive, în alianță cu Babilonul. A urmat o perioadă de decădere a regatului med
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost cucerită. Regatul med a renăscut sub Cyaxare, care i-a învins pe asirieni. Acesta a fost învins în lupta cu sciții, care au ocupat țara. Doar în anul 625 î.Hr., sub comanda lui Cyaxare, mezii i-au gonit pe sciți și au continuat lupta cu asirienii, ocupând Ninive, în alianță cu Babilonul. A urmat o perioadă de decădere a regatului med. Conducătorul perșilor, Cirus, îl învinge pe Astiage, urcându-se pe tron. Asirienii erau conduși de un prinț din familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
fost caracterizată de lupte între clanurile și triburile care doreau să păstreze controlul absolut asupra pășunilor. Nomazii care au intrat în istorie au fost cimerienii (o populație nomadă sedentară de origine tracică, așezată în câmpia Donului), după aceea au urmat sciții (care i-au alungat pe cimerieni până în Anatolia centrală), "bogați în aur", de la care s-au păstrat în Crimeea, Ucraina, Caucaz și Siberia obiecte de artă minunate. * Timp îndelungat, hunii au trăit în estul Donului; a urmat mișcarea lor, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
în estul Carpaților atunci când prințul Dragoș a cucerit regiunea și a întemeiat Moldova? O majoritate a dat identitate locului, cucerind minoritatea. Cum se prezentau slavii din ținuturile de graniță estice ale Imperiului Roman? Erau populații constituite dintr-un amestec de sciți, sarmați și germanici (în unele regiuni din estul Elbei) care au fost părăsite de căpeteniile militare care s-au alăturat armatelor germanice în marșul lor spre capitala Imperiului Roman. Nu existau popoare "în sine", existau ca atare doar armatele germanice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
aflau aici un loc de refugiu și de apărare când Împrejurări amenințătoare se iscau la curțile domnești de la Suceava sau Iași. În perioada antică, În sec. al - V - lea I.H. În zona actualului oraș Cherci sunt amintiți pe lângă greci, sciți cimerieni, și tracii strămoșii românilor. În sec. al - III - lea, În apropiere de Olbia este menționată existența regelui Dromichete și incursiunile geto - dacilor În această zonă. Timp de un secol și jumătate această regiune este stăpănită de geto-daci. În regiunea
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
ROMÂNII DIN TRANSNISTRIA UCRAINEANĂ Teritoriul cuprins Între Nistru și BUG, Transnistria, a fost din cele mai vechi timpuri zonă de confruntări Între seminții migratoare și stăpâniri expansioniste Încât această regiune a cunoscut numeroase schimbări ce pot fi astfel sintetizate: 1. Sciții și getodacii ( sec. VII Î.H.-sec I d.H.) 2. Năvălirea barbarilor ( sec. II d.H) 3. Bolohovinii la Nord și Tătarii la Sud ( sec.XII) 4. Lituanienii (jumătatea sec.II- jumătatea sec.XV) 5. Polonezii și Lituanienii ( jumătatea sec
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
si o identitate caracterizată prin deviația față de această normă, una catolică și gaelica (Irishness). Filozoful englez Herbert Spencer era foarte precis în delimitarea celor două categorii: statul protestant englez reprezenta și impunea valorile civilizației, pe cînd irlandezii, presupuși descendenți ai sciților antici 11, ar fi fost un popor barbar, loial unui sistem tribal și încăpățînat în a-și păstra credință catolică, respingînd în mod de neînțeles practicile evident superioare ale religiei protestante. "După credință sînt cu toții papistași, dar cei mai multi par atît
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
la poalele Munților Mehedinți, orașul a evoluat datorită activității miniere, acum abandonată. Termenul “baie” este sinonim cu “mină”, de aici derivând și numele de “băieși” = mineri. Dovezile arheologice conduc la ideea că exploatările de cupru de aici datează din vremea sciților și dacilor! ...În Munții Apuseni, Întâlnim toponime (nume de localități) miniere ca diminutive, cum ar fi “Băița (Bihorului)”, adică o mină mai mică. ...În județul Maramureș, la poalele Munților Gutâi Întâlnim localitatea minieră Băița, parte a orașului Tăuții-Măgherăuș dar și
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
cei ce vor mai fi rămas vii vor fi scoși afară din temnițe. Și după o vreme rana Vulturului se va vindeca. Dar ultima bătălie împotriva <lupilor îmbrăcați în piei de oaie> (comuniști democrați, n. a.) se va da în Țara Sciților (Basarabia-Ucraina?) și atunci aceștia vor fi înfrânți și va fi vai de tine <om de roșu>. Și după aceasta va porni de pe crestele acestei țări de pe Carpați o acțiune de reîncreștinare a tuturor neamurilor”. Analizând cele spuse de monahul Agatanghel
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Sfântului Apostol Andrei de la Mănăstirea Dervenț, precum și crucile din curtea acestui important obiectiv din comuna Ostrov, județul Constanța, sunt mărturii de netăgăduit a activității sale misionare. Vechimea monahismului românesc coboară până în această perioadă și ea este urmată de prezența ,,călugărilor sciți” din Scythia Minor (Dobrogea de azi), a creștinilor care au realizat bisericile rupestre de la Basarabi-Constanța, Mănăstirile ortodoxe de la Morisena (Cenadul actual, sec.XI), Meseș (sec.XI), Hodoș-Bodrog (1177) Kenez (1192) etc. În paralel cu aceste așezăminte și în apropierea lor
CONTRIBU?IA M?N?STIRILOR ?I SCHITURILOR LA DEZVOLTAREA TURISMULUI RURAL by Ion TALAB? () [Corola-publishinghouse/Science/83110_a_84435]
-
adică de lumină și de "transcendență" (înălțime) și, prin extensie, cu ideea de suveranitate și de creativitate, în sensul său imediat: cosmogonie și paternitate. Cerul (zeul) este prin excelență Tatăl: cf. indianul Dyauspitar, grecul Zeus Pater, illirianul Daipatures, latinul lupiter, scitul Zeus-Papaios, traco-frigianul Zeus-Pappos3. Deoarece hierofaniile celeste și atmosferice joacă un rol capital, e normal ca un anumit număr de zei să fie desemnați prin substantivul tunet: germ. Donar, Thorr, celt. Taranis (Tanaros), balticul Perkunas, protoslavul Perun etc. Probabil că, deja
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Năsatya. La fel, Avesta face distincție între preoți (ăthra. Vari), războinici (luptând în care, rathae-star), crescătorii agricultori (vastryo fsuyanf); cu deosebirea că, în Iran, această diviziune socială nu s-a înăsprit într-un sistem de caste. După Herodot (IV, 5-6), sciții iranieni cunoșteau și ei împărțirea în trei clase și tradiția s-a menținut până în secolul al XlX-lea, la osetinii din Caucaz, descendenți direcți ai sciților. Celții împărțeau societatea în druizi (preoți, juriști), aristocrație militară (flaith, literal, "putere", echivalentul skr
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
socială nu s-a înăsprit într-un sistem de caste. După Herodot (IV, 5-6), sciții iranieni cunoșteau și ei împărțirea în trei clase și tradiția s-a menținut până în secolul al XlX-lea, la osetinii din Caucaz, descendenți direcți ai sciților. Celții împărțeau societatea în druizi (preoți, juriști), aristocrație militară (flaith, literal, "putere", echivalentul skr. Ksatră) și bo airig, oameni liberi (airig) posesori de vaci (bo). După Dumezil, se poate discerne o diviziune asemănătoare în tradițiile mitice, dar puternic istoricizate, ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
în alta până ce ajungeau la Delos. Ar fi în zadar să se caute o eventuală amintire istorică în această tradiție, care, printre altele, plasa în țara hyperboreenilor măslinul, arbore mediteranean, prin excelență. Si totuși regiunile septentrionale - din Tracia și până la sciți și issedoni - aveau un loc important în tradițiile fabuloase legate de Apollon. Unii din discipolii săi legendari (Abaris, Aristeas) erau "hyperboreeni", și Orfeu era mereu pus în legătură cu Tracia. Dar e vorba de un septentrion care, deși treptat descoperit și explorat
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
că el "și-a purtat peste tot pământul celebra sa săgeată, fără să se hrănească", iar după Heraclid (fr. 51 c) se afirma că Abaris zbura pe o săgeată. Or, săgeata, care joacă un anumit rol în mitologia și religia sciților, este prezentă în ceremoniile șamanice siberiene 20; ea este, de asemenea, prin excelență arma lui Appollon. Legende similare - comportând transe extatice susceptibile de a fi confundate cu moartea, bilocație, metamorfoze, coborâri în Infern etc. - Circulau în legătură cu alte personaje fabuloase: Aristeas
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
se întâlnesc doar în texte târzii, putând să reflecte influențe străine (centrasiatice sau derivând din sincretismul elenistic, în special din religiile de Mistere)12. Se poate admite că lui Zarathustra îi erau familiare tehnicile șamanice indo-iraniene (cunoscute de altfel de către sciți și de indienii epocii vedice), și nu vedem de ce s-ar suspecta tradiția explicând extazul prin intermediul cânepei, al lui Vistaspa. Dar extazele și viziunile atestate în găthă și, în altă parte, în Avesta, nu prezintă o structură șamanică. Patosul vizionar
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Profetul putea constitui un model exemplar. Dar confruntarea se va preciza mai târziu, sub Sassanizi. Fenomenul este cunoscut și în alte părți: Prințul Siddharta a devenit Buddha, și soteriologia lui a înlocuit-o pe cea a brahmanilor. 107. Problema Magilor. Sciții Propagându-se spre apus, zoroastrismul s-a lovit de alte tipuri de religie și a suferit influențele lor. Tot astfel mazdeismul ahemenizilor nu a rămas nici el neschimbat. Xerxes, fiul lui Darius, a interzis în tot imperiul său cultul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
au sfârșit prin a fi considerați drept discipoli ai lui Zarathustra; într-adevăr, acesta a fost considerat de unii scriitori greci drept un mag. Tot Herodot ne-a transmis informațiile cele mai prețioase privind iranienii de nord, în primul rând sciții. Regăsim zeul cerului (Papaios), Mithra (Helios-Apollon), "Ares", zeul războiului, zeița Pământului și Afrodita Ourania (IV, 59). Herodot reproduce o legendă națională despre originea triburilor scite și despre puterea regală (IV, 5 sq.). Mitul se explică prin ideologia tripartită a indo-europenilor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și Afrodita Ourania (IV, 59). Herodot reproduce o legendă națională despre originea triburilor scite și despre puterea regală (IV, 5 sq.). Mitul se explică prin ideologia tripartită a indo-europenilor, și supraviețuiește în epopeea populară a ossetinilor din Caucaz, descendenți ai sciților și ai alanilor. Istoricul grec afirmă (IV, 59) că sciții nu aveau nici temple, nici altare, nici statui. Totuși ei sacrificau anual lui Ares cai și oi, și unul din o sută de prizonieri de război; zeul era reprezentat printr-
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
despre originea triburilor scite și despre puterea regală (IV, 5 sq.). Mitul se explică prin ideologia tripartită a indo-europenilor, și supraviețuiește în epopeea populară a ossetinilor din Caucaz, descendenți ai sciților și ai alanilor. Istoricul grec afirmă (IV, 59) că sciții nu aveau nici temple, nici altare, nici statui. Totuși ei sacrificau anual lui Ares cai și oi, și unul din o sută de prizonieri de război; zeul era reprezentat printr-o spadă de fier înfiptă într-o movilă artificială. Sacrificii
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
era reprezentat printr-o spadă de fier înfiptă într-o movilă artificială. Sacrificii umane (una din concubine, numeroși servitori) și de cai însoțeau înmormântarea regilor (IV, 71 sq.). În fine, e important de observat caracterul "șamanic" al unui asemenea rit: sciții aruncau semințe de cânepă pe pietre înroșite în foc și, adaugă Herodot - care n-a înțeles că era vorba de un act 38 Widengren consideră totuși că Mithra se bucura deja în Persia de un cult important, în vremea lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
grecilor, n-a încetat, în același timp, să creeze noi valori religioase. Desigur, frenezia provocata de posesia divină - "nebunia" - a intrigat pe numeroși autori, și de multe ori a provocat deriziunea și ironia. Herodot (IV, 78-80) relatează întâmplarea unui rege scit, Skylas, care, la Olbia, pe Borysthene (Nipru), se "inițiase în riturile lui Dionysos Baccheios". În timpul ceremoniei (te le te), posedat de către zeu, ci se prefăcea/drept "bacchant și nebun". Era, foarte probabil, o procesiune în care inițiații, "sub puterea zeului
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]