1,949 matches
-
Și acum mă înalță în zbor, în cer, printre stele, în visele mele, zâmbește, lumina-mi privește, chiar dacă eu sunt aici, El e acolo, undeva, în cer, printre stele, icoană, candelă vie, El, veșnic, mereu TATĂL MEU. Omul, doar omul... Sclipiri de raze prin ochiul dintre lumi, papirusuri înscrise în piele și în suflet, la margine de noapte asalt de doruri, animate gânduri, dansezi cu cerul speranțe, regăsiri. Omul visează, omul te visează, Omul întâlnește, omul te-ntâlnește, Omul iubește, omul
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
că omul de artă este o povară a fiindului lor însă tot ei sunt aceia care îi caută, deșteptându-le vocile care îi trag în abisuri întunecate. Cerul se frânge și lumina fulgerului joacă o fracțiune de secundă ca o sclipire a minții, ce caută în neant mitul existențial al fiindului din mine. Mă cutremur la atingerile privirilor profanilor,care mă privesc neînțelegându-mi tăcerea și lumina ochilor mei verzi precum câmpia în strălucirea de dimineață, când zorii zilei cuprind cu
STAFIIZAREA EGOULUI ŞI DEMITIZAREA NEFIINDULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360824_a_362153]
-
am reușit să vă dau mai mult. Personal nu mă pot autodefini, pentru că nu-mi găsesc adevăratele valențe. Din poeziile scrise unii cititori mi-au găsit fațete pe care sincer fiind, eu nu mi le-am descoperit. Să fie aceasta sclipirea diamantului neșlefuit? Singurul regret pe care îl am, este că nu mi-am folosit timpul pe care l-am avut în față. Sfatul pe care îl dau celor ce vor citi scrierile mele, este să se folosească de acea sfântă
DRAGĂ CITITORULE 2001 de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360885_a_362214]
-
frumoșii mei ochi căprui. Și liniștea parfumată pătrunde osmotic prin membrana de sticlă, care mă reflectă pe mine cu buclele arcuite și mânuțele de copil. Apa rece îmi albăstrește palmele, e atât de rece apa curgând în ovalul chiuvetei cu sclipiri de mercur. Frumoșii tăi ochi căprui privesc printre pleoapele mele, fâlfâind ușor din genele cafenii. - Dode, îngerii au aripi de ceață? Copilul purta paltonaș în carouri și căciulița albă. Se plimba, cu bunicul de mână până la capătul satului. Acolo, realitatea
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
demult inscripțiile și comentariile savante despre ele. Cu toate acestea obișnuiesc să vin aici pur și simplu ca să mă încălzesc la razele soarelui stând pe această laviță Simt cerul ca pe un acoperiș albastru-cristalin ce închide în el silueta cu sclipiri de argint a mânăstirii. Cupola lui cuprinde până departe văile și satele, munții și poienile, pădurile cu vietățile din ținutul nobil și sfânt al Bucovinei. Îmi pare că bolta cerului reflectă infinitele glasuri omenești de prin sate și târguri, de
TOAMNĂ LA VORONEŢ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1138 din 11 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364114_a_365443]
-
Știu! Urma să mergem în concediu în Caraibe. Prima zi de vacanță coincidea cu sărbătoarea Sfintei Maria, așadar mi s-a fixat perfect cifra 15. Deci, iată rezultatul efortului meu: 238415. Să nu vă aud că n-am avut o sclipire fenomenală, se complimentă acesta zâmbind. - Bravo, bravo, bravo! îi ținuseră ceilalți hangul. - Dar cum se face, voia polițistul să-și astâmpere curiozitatea, că pictorul nu l-a memorat? Ștefan începu să dezvăluie amănunte culese de la Tudor Cristache, pentru biografie, dar
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
mai mică, dar cum nu mai avusese nicio relație sexuală de câteva luni bune, simțurile lui erotice nu prea țineau cont de diferența de vârstă și de starea lor socială. Emanuela, urmărindu-l discret, nu putu să nu-i observe sclipirile pofticioase din privirile care o străpungeau. Spera ca Brigitté să sosească cât mai repede. Se simțea jenată de situație și un pic de teamă i se cuibări în suflet. Ce-i drept îl plăcea pe Condurache nu numai ca profesor
MEDITATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1049 din 14 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363112_a_364441]
-
Ion C. Duță se dovedește a fi un mare culegător și izvoditor de folclor, pornind de la bucurie (strigătura) și finalizând cu întristarea (doina), în partea a doua a lucrării sale (Închinare) își împărtășește dorul astral-divin, de la care împrumuta - prin vers - sclipirea eternității. (Gheorghe A. STROIA - Membru corespondent ARA) Așteptăm autorii interesați să ne contacteze, pe adresa editurii, sau pe pagina web, la următoarele date de contact: Editură ARMONII CULTURALE, Str. Siret, bloc 28, ap. 30, Adjud, jud. Vrancea, fix: 0374-064.594
A POETULUI GORJEAN ION C. DUŢĂ (NOVACI) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1046 din 11 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363185_a_364514]
-
Bălan, un român care a plecat în străinătate pentru a obține un câștig minim că îngrijitor de bătrâni, dar care prin ambiție a ajuns un artist plastic cunoscut în toată Italia, având comenzi din toate părțile. De la cenușiul României la sclipirea succesului peninsular! Mirela a povestit pentru Jurnalul Național cum a reușit în viață, în ciuda faptului că printre culorile vieții sale predominanțe au fost la un moment dat negrul și griul. A pornit de jos, ajungând la un moment dat, după ce
DIASPORA.ROMANCA MIRELA BALAN CUCERESTE ITALIA CU MAGIA CULORILOR SALE.A AJUNS DE LA INGRIJITOR DE BATRANI, LA PICTOR FOARTE APRECIAT de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1615 din 03 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363243_a_364572]
-
de-ntrebare Eu scriu și tac, arzând în mine dor. Însângerat amurg pe-un țărm de mare Se-nvârte-n gol, stingându-se ușor. ÎN CÂTE AMURGURI În câte-amurguri sărutat-ai marea Pe câte valuri sparte-ai scris „iubire” Câte sclipiri cuprins-ai sub privire Șoptind: „Copilă, îmi auzi chemarea?” În câte-amurguri, așteptând să curgă Spre tine râu de liniște, cuminte, Ai dăltuit pe-o stâncă legăminte Și-ai lăsat visu-n mare să se scurgă? Cu-albastre unde, te-ai iubit
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele sparte, Prin chiparoși valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
XXX. AȘA, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1307 din 30 iulie 2014. În tonurile Absolutului pictează-ți degrabă degetul cel mic, iar inelarul vreau să ți-l vopsești precum Nesfârșirea. Pe mijlociu, culoarea Ideii fă-o să apară, sclipirile Materiei pune-le pe-arătător, iar degetul cel mare irizează-l cu umbrele Adevărului. Așa. Acum cealaltă mână, dreapta. Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii. Monocromia numărului Unu așterne-o peste arătător, în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
pe inelar, iar degetului mic oferă-i o ușoară tentă de Inefabil. Așa. Citește mai mult În tonurile Absolutului pictează-ți degrabădegetul cel mic,iar inelarul vreau să ți-l vopseștiprecum Nesfârșirea.Pe mijlociu, culoarea Ideii fă-o să apară,sclipirile Materiei pune-le pe-arătător,iar degetul cel mare irizează-lcu umbrele Adevărului.Așa.Acum cealaltă mână, dreapta.Pe degetul cel mare vreau culoarea Muzicii.Monocromia numărului Unu așterne-opeste arătător,în nuanțele Nirvanei vopsește-ți mijlociul, apoicu toată tandrețea de care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > SENS (CONTINUES WITH AN ENGLISH VERSION) Autor: Pusă Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1813 din 18 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cine sunt eu, Doamne? Sclipire de soare, scânteie din stea, copilul ales să cresc umbră din lumina Ta... Cine sunt eu, Doamne? Oglindă mi-e roua cu bob diamantin și-n el curcubeul apărător de destin. Cine sunt eu, Doamne? Sunt cel care trece, sunt
SENS (CONTINUES WITH AN ENGLISH VERSION) de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368487_a_369816]
-
lucrările conferinței anuale a Producătorilor de Inutilități Scumpe și Strălucitoare (prescurtat P.I.S.S.). În holul de onoare, uriașul candelabru aruncă pete de aur peste lambriurile de mahon. Cam o sută de oameni se mișcă dezinvolt, salutându-se, strângându-și mâinile cu sclipiri perfide-n ochi, scrâșnind din dinți, sau rânjind prefăcut, așa cum se petrece de fiecare dată la un eveniment cu ștaif. Sunt oameni din acel segment, de regulă ignorat de vulg, care atunci când își încurajează copii să se joace cu cercul
EPIZOOTIA LA OAMENI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367815_a_369144]
-
la ochi și gură, iar Nămețilă azvârli în el un munte de zăpadă, pe care Viscorilă i-o suflă în ochi, de nu mai văzu nimic și nu mai putea face nicio mișcare, îngropat în omăt cum era. Într-o sclipire de luciditate strigă: - Norocel, scoate mantaua, să fugim de-aici! Dar încă o suflare a lui Ger Sticlos îl congelă pe Mărțișor și-l făcu și pe Norocel statuie de zăpadă. Matahalele izbucniră în urale. Victoria era totală. De data
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
PĂMÂNT MONOTON Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1453 din 23 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Loc de sudoare, pământ monoton doar pasărea saltă în zbor, albe iviri sub ochii mei doar încăpățânările mele ajung la zei. Revoluție, evoluție, sclipiri și întuneric se scald aduse de cuvânt generic, pasăre roșie cu fâlfâit de aripi sistem acumulat în suflul baric. O, nesperat luminiș de suflet tabla de șah, nebunul aleargă și ne face mat hățiș sălbatic, aureolă pală doar turnul veghează
PĂMÂNT MONOTON de PETRU JIPA în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367923_a_369252]
-
mantaua, Printre rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci de gheață, Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul ierbii
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
genunchi și-mi spunea povești cu zâne. Pe vremea când eram copil pădurea mă iubea, Păsările mă ridicau în zbor, Iar lumea o priveam de sus. Alergăm printre tufe de salcâm, Mă îmbătam de sălbaticia năvalnica și tinerețea naturii. Ce sclipiri de metal avea soarele! Ce murmur zânatic râul din vale! Ce ochi suavi avea căprioara, prietena-mi! Toate-mi apar în minte acum. Ce căutăm pe poteci neștiute? Câte gânduri zburdau în mintea-mi de copil! Ce bucurii îmi aprindea
NOSTALGIE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368019_a_369348]
-
anii trecuți înspre bine, La o cană cu vin, pentru o cană cu ger. Acum?... Am trecut înspre toamnă eu însumi, În soba aprinsă se ard amintiri, Mii de clipe-și trăiesc bucuria trecută, Răvășindu-ne mintea în mii de sclipiri. Ce simplă e sala, pupitrul, tabloul... Mi-e dor de profesor, timp vechi, ideal, În bănci iarăși toți, la rău și la bine... Savurând melancolici, abur vechi, liceal. foto sursa internet Mugurel Pușcaș ( Liga Scriitorilor din România) (vol " Rug de
LICEALĂ de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1599 din 18 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368059_a_369388]
-
odată jocuri de cuvinte, adesea venite din limba idiș, ele rezonând sugestiv în actualitatea noastră imediată. Umorul este și prin ele evident și, aparent, inofensiv. Ghezinter Toit, ar însemna Mortul Sănătos; Matilda Gurnișt este Matilda Nimic, Kleinergrois - Mititelu-mare. Dar câte sclipiri stilistice sunt încă! Poante și expresii aparte, situații deosebite și sugestii neașteptate, dezgoliri și semne de exclamare ale vieții alături de strâmbăturile ei morale... Nu insist în priviința suculentei tematici a cărții, căci i-aș fura cititorului o parte din plăcerea
„CHEMAŢI DOCTORUL” DE DOREL SCHOOR de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/367421_a_368750]
-
Acasa > Orizont > Portret > MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Sclipirile minții sunt asemenea stelelor luminătoare ale nopții și asemenea florilor împodobitoare ale câmpiei. Cât de mică e lumea ce poate fi știută, a omului! Dar fără lumina inteligenței e încă și mai mică! După cum sănătos nu poate fi decât cine
MARIA BURCĂ. BUNĂTATEA, OMENIE LA CULMEA EI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1845 din 19 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366881_a_368210]
-
întoarse capul și-mi aruncă:Să vii dăsară mă băiete, să vii,auzi? Mă uitam după ei, cu duioșie, două păpuși stricate de timp, precum în poezia lui Minulescu, două relicve reale, ducând cu ei tradiția țăranului român, poate ultima sclipire a unor timpuri ce vă să apună în modernismul actual.Cum priveam în urma lor, nu am băgat de seamă că bunicul meu venise la poarta. S-a așezat greoi pe banca și m-a întrebat: -Ce zicea Roza,băiete, i-
PETRU ŞI ROZA, POVESTIRE DE ION DOREL ENACHE-ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366883_a_368212]
-
întreg pământul, Că s-a-ntors, cuminte, buna primăvară. ESTE PRIMĂVARĂ Timpul s-a oprit o clipă, Este iar ca la-nceput, Iar se-nalță o aripă, Un suspin și un sărut. Brațe-albastre-ntinde marea, Este primăvară iar, Seara-și pâlpâie chemarea Cu sclipiri de chihlimbar. NOAPTE CALMĂ Tremură pe ramuri frunza crudă încă, E o noapte calmă, liniștea-i adâncă, Iarba-abia-ncolțită se ghicește verde, Un suspin de taină pe alei se pierde. Bolta înstelată îl preia discret. Este oare vântul, care suflă-ncet
CANTECE DE PRIMAVARA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367539_a_368868]
-
vibrante, percutante, te fac să te simți bine, lecturând și admirând. Și pictorul, și eseistul te iau lângă ei, cu ei, explicându-ți, vorbind vrăjitorește, arătându-ți că omul poate fi, mai presus de toate OM. Cu înnegurări dramatice, cu sclipiri sugerate, cu puteri ascunse, cu copleșiri inefabile... O gamă largă de imagini și nuanțări imprevizibile dar adevărate, ne învăluie prin zbuciumul filtrat și dedublat cu sinceritate, de către pictorul Liviu Lăzărescu. Omul, în creația sa, în viziunea sa - da !- are trăiri
ŞAMPANIE ÎN CUPE DE CRISTAL: „LIVIU LĂZĂRESCU – O AVENTURĂ PICTURALĂ” DE ZOLTAN TERNER de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367636_a_368965]