1,875 matches
-
iese apoi la fel de repede. Când ceva se încordează, se spune că se încordează ca un arc, dar Sophie își încordează corpul așa cum nici un arc nu‑i în stare s‑o facă, ci numai ea, Sophie. Un ac de siguranță deschis, sclipitor, înfipt într‑o piele de plastic. Fără să lase în urmă vreo înțepătură. Sophie lasă urme doar în inima lui Rainer și în creierul Annei, fiindcă e imponderabilă și numai calul ei îi cunoaște adevărata greutate, pentru că e nevoit adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Sfântul Augustin, Luther - sunt cel mai probabil de origine nevrotică. — Chiar așa? — O, da. Ce crede doctorul Kindermann? Oh, Kindermann are niște teorii foarte puțin obișnuite. Nu sunt sigur că îi înțeleg opera, dar e un om de o inteligență sclipitoare. Doctorul, un elvețian, purta un costum din trei piese făcut din tweed, un jabou cât o molie imensă, plus ochelari și o barbă lungă și albă ca a unui om sfânt din India. Mi-a împins în sus mâneca de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceea ce-i preocupă pe oamenii împotmoliți în eroare: polemicile verbale, revendicarea nobleții, căutarea cu orice preț a onorurilor, patima înavuțirii, tot atâtea rătăciri vinovate deoarece te îndepărtează de adevărata plăcere. Ce rost au interioarele burgheze pline de obiecte inutile și sclipitoare, costisitoare și ridicole - ca, de exemplu, sculpturile reprezentând efebi purtători de torțe? Pentru ce să faci muzicieni lâncezind lângă țiterele lor sub plafoane cu despărțituri? Care-i utilitatea stofelor prețioase, a țesăturilor brodate cu purpură? Niște deșertăciuni... Deșertăciunea comediei umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Privesc spre stele și le fac cu mâna, Zâmbesc când unele-mi răspund Iar altele îmi pare că se-ascund Și-atunci în suflet parcă simt furtună. Voi cine sunteți stele sclipitoare, În drumul vieții ne-om fi întâlnit, Voi m-ați urât sau poate m-ați iubit ? Răspundeți-mi va rog la întrebare. Cu ce menire-ați colindat prin lume Scăldate-n fericire sau poate în dureri, Din înălțimea voastră găsiți
POVEŞTI NEŞTIUTE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364477_a_365806]
-
el căută cu privirea pe tânărul care-l însoțise. Alergă încoace și încolo ca să-l găsească! Dar, în zadar! Ajungând la ușa de la intrare, zări dincolo de poartă silueta unui bătrânel, îmbrăcat în haină de arhiereu, ce se depărta prin neaua sclipitoare. Avea în mână un toiag mare, cu o cruce în vârf, iar fața îi strălucea ca soarele. Era chipul din icoana pe care o păstra în camera din față. Abia atunci, cu lacrimi mari în ochi, bătrânelul realiză: „Era El
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
în: Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Am văzut pe cer o stea, De-o culoare cam ciudată, Răsărind pe firmament In rochița-i dantelată. Am văzut-o deseori, Nimfă a iubirii mele, Adorabilă cometă Printre sclipitoare stele. Orbitoare strălucire Pe obrazul ei adună, Eclipsând, în constelații, Stelele din lumea bună. Când cu mersu-i de regină, Uneori, se plimbă-agale, Blonzi luceferi se înclină, Respirând cu încântare. Aspră, dânsa îi privește, In mândria sa, semeață. Luna, martor, definește
ACROSTIH (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364587_a_365916]
-
în textele lui totdeauna o undă de durere când se raportează la prezent și o înflăcărare când își amintește de marii bărbați ai istoriei noastre: Mircea cel Bătrân, Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul. Uimit de vastitatea unei minți atât de sclipitoare, Nicolae Iorga scria în anul 1934: "Mihai Eminescu stăpânea cu desăvârșire cunoștința trecutului românesc și era perfect inițiat în istoria universală, nimeni din generația lui n-a avut în acest grad instinctul adevăratului înțeles al istoriei, la nimeni până la el
DESPRE MIHAI EMINESCU, CREDINŢA CREŞTINĂ ŞI BISERICA ORTODOXĂ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361274_a_362603]
-
început o nouă melodie, m-am dus direct la ea și am rugat-o să patinăm împreună. Simplu și curajos. Ea a acceptat bucuroasă. Patina ușor, ca un fulg. Mă urmărea cu privirea ei atât de caldă, cu ochii ei sclipitori și frumoși. Ah, de ce pierdusem atâta timp în seara aceea? De ce n-am văzut-o până acum pe fata asta frumoasă ca un înger? Nici nu știu când s-a terminat melodia. - Mă cheamă Katy! zise ea. Atât am reținut
POVESTIRE SF de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363793_a_365122]
-
se îndepărtau tot mai mult, devenind sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Norii acopereau întregul cer. Nici o stea nu reușea să se strecoare prin perdeaua întunecoasă și prevestitoare de furtună. Speram ca luna palidă să-și facă apariția firavă pe bolta întunecată, prevestitoare de evenimente rele, să ne călăuzească pe direcția bună
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363857_a_365186]
-
într-a timpului risipă? Aud fiecare secundă cum bate a... clopotului clipă. O luptă încrâncenată are loc adânc în mine. Durerea ce nu iartă, o simt acum cum vine. Văd o fântână cu fluturi mari albaștri Văd Cerul luminos cu sclipitorii aștri! Este Realitate ceea ce simt acum? Sau sunt deja acolo...la sfârșit de Drum? Un cal alb, minunat, galopează-n grabă... Se-nclină și-l încalec, îmbrăcată-n mantie albă. Uniți ca-ntr-un gând ascuns, zburăm pe acel drum
CALUL ALB... de DOINA THEISS în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364034_a_365363]
-
Bucovu Publicat în: Ediția nr. 905 din 23 iunie 2013 Toate Articolele Autorului Moto: Eu nu știu ce-i cu Cincinat! E talentat sau e șiret? Poeții spun că-i magistrat, Iar magistrații că-i poet! Destinul lui Cincinat pare o farsă sclipitoare cu un sfârșit amar. Cu o mare celebritate în timpul vieții, astăzi a rămas doar un epigramist uitat prin colbul bibliotecilor. Publică poezii încă din clasa a-V-a, fiind una din celebritățile Liceului Sf. Sava. Ca student în drept se
CINCINAT PAVELESCU-EPIGRAMIST de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 905 din 23 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364031_a_365360]
-
cresc ale munților creste Marea strălucind în amurg 2 Îmi scăldam privirea din zorii zilei și adeseori nu-mi permiteam să adorm când peste întinderile nemărginite se lăsa covorul negru al nopții.Stlele și luna îți luminau șălile ondulate,liniștite ,sclipitoare. Tu,îți vedeai de drum ,fără a te tulbura cerul albăstrui,fără a te emoționa scânteierile astrelor și fără a te supăra pe numeroasele voci pe lângă cre treceai agale. Erau pe maluri nu numai tineri veseli,bine dispuși ,îmbătați de
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
venite tocmai din depărtări ,tu Rinule te retrăgeai ,iar vasul urca pe valurile tale pline de blândețe scăpându-i de nenorocire ,de pieire. Când m-am trezit ,la orele răsăritului de soare ,păreai blând ,calm ! De unde ai luat strălucirile acelea sclipitoare?! Atunci,câte un cârd de tupiliciîși ridicau căpșoarele și cu o mișcare pe cât de lină pe atât de elegantă le înălțau spre puntea vasului. Salutul lor grațios,ți-l adresau ție ! Cu privirea le înconjuram pe micile vietăți care uneori
RINUL de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362918_a_364247]
-
și sări rapid în cârca lui nenea Mărțișor. - Pe ei, nenicule, fă-i zob! șuieră la urechea lui Mărțișor, care scoase iute caseta cu nisip și-l aruncă pe el. Dintr-o dată îmbrăcămintea lui se acoperi cu o peliculă gri-argintie, sclipitoare, dar moale la pipăit și elastică. Își puse și piatra albastră pe cap, care se transformă într-o cască ce-i acoperea capul până la umeri. Un văl alburiu îi căzu pe tot trupul făcându-l invizibil. Apoi, scoase cornul sunând
MĂRŢIŞOR-14 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363014_a_364343]
-
atunci cum s-ar mai strecura unii pe lângă alții cu gesturi delicate, ca și cum ar executa un menuet, pentru că o apropiere mai vijelioasă, s-ar putea asemăna cu încălcarea brutală a teritoriului personal și ar declanșa automat, dezvelirea caninilor. Mari, tăioși, sclipitori! Nici nu s-ar mai ajunge la tonurile acute ale certurilor aprige, ce zgârie timpanele vecinilor; un mârâit în surdină ar fi semnalul mai mult decât suficient, pentru a opri la timp orice acțiune neinspirată, care aidoma unei buturugi mici
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Viața unor oameni privită din afară pare frumoasă și ai impresia datorită faptului că unii păstrează aparențele să crezi că acei oameni sunt și fericiți, și cum ar putea să fie altfel dacă îi vezi sclipitori în societate, împliniți în dimensiunea materială a vieții. Însă unii din acești oameni poartă în adâncul ființei lor dureri adânci neștiute de cei din jurul lor și uneori nici chiar de cei apropiați lor. Un astfel de om era și Tănase
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
afișa atitudini de oameni unși cu toate alifiile. Fapt pentru care praful acesta s-a putut așeza și lipi pe alifii, ca un strat izolator față de adeziunea electoratului. Iar alegătorul a preferat mai degrabă unul care se părea mai puțin sclipitor și mai precaut, tocmai pentru că nu era uns cu asemenea alifii. Mi-e jenă să caracterizez recentul eșec electoral cu vulgarul termen de „respingerea alifiilor”, dar flerul electoratului de a le simți mirosul sordid, nu se poate să nu mă
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
de fluturi, Un bondar a vin duhnind, Trecea aghezmuind. Vreo trei rate dolofoane Învârteau la patefoane; Cinci gânsaci gălăgioși Îi serveau cu caltaboși. Mare nuntă , cu mult sârg, Haideți, măi copii, în crâng! Mirele e de rang mare Cu fireturi sclipitoare. A venit de peste-ocean, La volanul de Mertan, Venit chiar din Rio Bravo Un gândac de Colorado. Cel mai curat motănel Vă spun drept, nu mint defel, Cel mai curat motănel Stă chiar pe străduța noastră; Îl văd zilnic pe
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
GUST INFINITUL, M-ASCUND Ș-APOI MOR... Autor: Daniela Tiger Publicat în: Ediția nr. 1314 din 06 august 2014 Toate Articolele Autorului Mă alung printre stele pierdute în ritm de vals osândit la grele încercări care-mi comandă: ”Du-te!” Sclipitoare iluzii, freamăt de timp în scurgeri de soare semnează speranțe, adie-un vis, soarbe trecutul, mușcă și doare. Trist! Capul înclin la tot ce e scris. Albe himere adună culori din aripi de fluturi, seamănă dor, oceane de flori peste
GUST INFINITUL, M-ASCUND Ş-APOI MOR... de DANIELA TIGER în ediţia nr. 1314 din 06 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/361089_a_362418]
-
Chiar și statura sa era uriașă, fiind înalt, după cum s-a remarcat, mult mai înalt decât contemporanii săi. Natura avusese grijă să-l înzestreze și statuar; în plus avea o frunte largă, impresionant de largă, ca și ochii impresionant de sclipitori, fulgerători, prinzând în pupilele lor lumina zilelor de sărbătoare și înțelepciunea zeilor atenieni. Toată frământarea interioară a geniului își făcuse lăcașul în blândețea scăpărătoare a privirilor, acumulând rigiditatea științei și puterea tuturor pasiunilor, înfrânat de disciplina lăuntrică a idealului ce
OMUL POLITIC de GIGI STANCIU în ediţia nr. 144 din 24 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361161_a_362490]
-
pe credincioși la Înviere. Vocea impunătoare a preotului care poartă în mână sfeștnicul împărătesc îi invită la el pe creștinii ortodocși, să ia Lumina. Se ocolește din nou biserica. O mare de lumânări mișcătoare urmează pe preotul înveșmântat în odăjdiile sclipitoare de Paște. Este mirific, o atmosferă de basm, de o frumusețe pură, asemănătoare scenelor din Eden. Se spune, în dreapta și în stânga, „Christos a înviat!”, „Adevărat a înviat!”, se ciocnesc primele ouă. Apoi marea de lumânări pornește spre cimitir, unde fiecare
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
Și glas măiastru-n piept și gât Uns cu nectar și miere Să țină lumii de urât La ceasuri de durere. Iar zâna Iarnă i-a țesut Strai alb cu pietre rare Și un brâu roșu i-a cusut Cu perle sclipitoare. Pe cât creștea de frumușel, Înalt și lat în spate, Și straiele creșteau pe el Ca neaua de curate. Și peste ani din an în an, Frumos flăcău crescuse, Înalt ca trunchiul de castan Și mândru se făcuse. Cu ochii verzi
POEM DUPĂ PROZA SCURTĂ LEGENDA LUI DRAGOBETE DE FLOAREA CĂRBUNE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364083_a_365412]
-
un dușman la nivel înalt, frumoaso ! Îi cuprinse umerii, amical. Femeia îl privi imperturbabila. A văzut în ochii ei personalitatea puternică, hotărârea, calități pentru care o iubea și admira. Făptura aceea gingașa, zvelta era o explozie de entuziasm și inteligența sclipitoare. - Credeam că te bucuri pentru mine, Jake, clipi des. O strânse în brațe, sărutănd-o pe obraz: - Bineînțeles că mă bucur, de aceea am o surpriză pentru tine. Tânără ridică ușor din sprânceană: - Mi-ai pus gând rău cu o cină
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
pustiul. Nisipul începe să aibă miros de vânt. Din gură-mi cad cuvintele cu teamă, plecasem pe un drum pe care mă las mereu surprins de tot ce se întâmplă. În râul de care mă despart am văzut urcând pești sclipitori spre munții care se îndepărtează. Un praf mai fin ca nisipul se ridică de pe drumul tot mai îngust, marginile-s de-acum invizibile încât nu mai pot desluși punctul cardinal spre care mă îndrept, totu-i pierdut și-s rătăcit
UNDE-I FEMEIA... de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364257_a_365586]
-
Autor: Petru Jipa Publicat în: Ediția nr. 1334 din 26 august 2014 Toate Articolele Autorului Cerul cu alchimia lui, povață, cu luna ce se cațără pe steag, cu soarele ce crapă-o dimineață cu Dumnezeu ascuns în prag. Cu imensitatea sclipitoare ce mă transformă, farmec, zeu, în tresărirea mișcătoare pământ și mare până-n cer. Dacă apune cerul și a lui lume atunci... și a mea iubire sigur, ea apune! Referință Bibliografică: Cerul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1334
CERUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368366_a_369695]