580 matches
-
vechi și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef și scobea gardul iute-iute. Sandu îi ședea în cârcă și omul băgă de seamă. Aruncă repede: - Vă dau patru sute. Îi luați? Hoții râseră ușurați. - Al nostru ești! zise codoșul, bătîndu-l pe umeri. Ce te-apucașeși să spui vorbele alea urâte... Schimbul se făcu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
picioare, drept în brațele știrbului. Până să bage cineva de seamă, băieții fugeau. Prada o împărțeau sub un gard. Ene tăia boșarii cu șișul lui, felii-felii. Ălora mai mici le dădea ce rămînea: coji mușcate până la margini, semințele și fruntea scobită cu bricegele. Acasă tocmai noaptea ajungeau, mai luau câte o palmă, nu se cunoștea, a doua zi erau la gârlă de dimineață. Unii rămâneau fără haine, că veneau sergenții și le strângeau țoalele, trecea vara fără să știe cum, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lui și nici dinii nu mai lătrau în mahala când începea. Se suia pe schele dimineața cu oamenii lui, negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cât omul, cu petale de marmură. Jos, ucenicii lui înveleau stâlpii și bolțile cu plăci subțiri, lipindu-le cu ipsos, ușor de nici nu se vedea lucrătura. La firide, în margini, unde geamgiii puseseră sticle colorate, să îndulcească lumina, talianu scobea figuri de sfinți. Lucra cântând cu vocea lui puternică, și fetele zidarilor se luaseră de gânduri. Oftau lângă cratițe, mai ieșeau afară să privească. Așa tablou de bărbat nu mai pomeniseră. A stăpânit meșterul peste Cuțarida. Trei luni cât a
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
e. Presarul rămase cu un coltuc de pâine în mână și își curăță briceagul de miezul lui pufos și alb. Îl vîrî apoi în buzunarul pantalonilor. Luă un chibrit, O ciupi cu dinții la un cap, îl ascuți și se scobi în măsele. Mestecă resturile gânditor. Se mai uită pe geam, sugîndu-și limba, să mai adune sucurile rămase, și întrebă leneș: - Când ați plecat? Nu-i mai privi. Se apropie de geam. Aici era mai greu. Vorbi tot Gheorghe: - Păi să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
perdelei. N-a trecut o săptămână și luase foc mahalaua. Asta de la copii s-a tras. Ieșiseră cu felinarele de pepeni. Nu era băiat în cartier să nu fi găurit coaja unui cantalup de miez și să n-o fi scobit, găurele-găurele, cu coada unei penițe. Se adunau în capătul străzii, lângă Filantropia, cu luminări aprinse în boșarii goi, acoperindu-i cu palmele, să nu se stingă lumina. Bătea un vânt rece și șui, și băieții se strânseră cu pepenii la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vacă și pentru porc, celălalt pentru ei și pentru musafiri. Intrând În casă, Îi vedem pe membrii familiei, unsprezece la număr, luând cina: tatăl stă În capul, mama În partea opusă, iar copiii pe laturile unei mari Scânduri de stejar, scobită În mijloc ca o troacă, recipient al conținutului Oalei lor de Cartofi. La distanțe egale, sunt niște scobitori mici pentru Sare; pe masă se mai află un castron cu lapte, carne, pâine, cuțite și farfurii; ei nu mai au nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
fost, ar fi vorbit clar și la obiect despre trădarea cedării de teritorii și așa mai departe. Ar fi încercat să scrie un text care să-i mobilizeze pe oamenii lui. Ăsta e prea... făcu o pauză în care se scobi între dinți, încercând să găsescă cuvântul potrivit... enigmatic pentru așa ceva. Nu, cred că e exact ce se spune că ar fi: o scrisoare de la un bărbat disperat să-mi spună ceva. Sarcina noastră acum e să ne asigurăm că nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
culci... MACABEUS (Furios pe trompetă.): Am să-ți sparg trompeta aia! Am să ți-o fac uite-așa! Rupe un băț de chibrit în două.) PARASCHIV (Neașteptat de violent, aruncă în MACABEUS cu trompeta.): Na! Sparge-o! (Pauză; MACABEUS se scobește între dinți cu o jumătate de chibrit.) MACABEUS: Mai bine fă ceva de mâncare. PARASCHIV (Începe să clatine din cap.) MACABEUS: Auzi?... Îmi ghiorăie mațele. PARASCHIV (Clatină tot mai puternic din cap.) MACABEUS: Curăță niște cartofi! PARASCHIV (În transă nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de troleibuz, și o bucățică de tifon cu vată murdară. O bancă circulară Înconjura un trunchi gros de stejar ca să vadă cine stă pe partea cealaltă și descoperea acolo un bătrân trist citind un ziar Într-o limbă străină și scobindu-se În nas. Tufele veșnic verzi cu frunze lucioase care Împrejmuiau o peluză cu iarbă, unde copilul nostru a descoperit pentru prima oară o broască vie, pătrundeau Într-un labirint de gard viu, artistic tuns, și tu ai spus că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Raul Ionescu râse. ― O cameră secretă trebuie să fie secretă pentru toată lumea, inclusiv inginerii. Dar dacă ai obosit... Ridică din umeri continuîndu-și lucrul. Brusc, simți sângele năvălindu-i în obraji. Degetele i se împiedicaseră într-o adâncitură cât o nucă, scobită în suprafața lustruită a lemnului. Apăsă din toate puterile și peretele de cărți începu să alunece. Cârnul fluieră subțire. Raul Ionescu, obosit, râdea nervos sprijinit de zid. Era o încăpere uluitoare, neașteptată, o adevărată surpriză pentru cel mai blazat dintre
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu gogoșari, legături de leuștean și pătrunjel erau puse la uscat. Cutia cu otravă pentru gândaci emana un miros pătrunzător. Panaitescu strivi între dinți o înjurătură și intră
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
lume colorată și nebună. Reușea să te facă s-o vezi prin ochii lui. Da, da... Vedeai cu adevărat giuvaierurile acelea grele, cu pietre mari albastre, roșii și verzi, pipăiai șaluri în care ardeau flăcările curcubeului, încercai dinții pieptenilor înalți, scobiți în fildeș și tăișul lamelor flexibile, de Toledo. Darurile lui! Pun rămășag că n-ați văzut în viața voastră așa ceva! Zei mici de os, la care nu se închina nimeni, amfore ciudate de aramă, cutiuțe căptușite cu oglinzi, fructe de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote nu-n opinci, Că cine-n lume se-nnalță Cisme roșie încalță, Cu fețe alese, Cu mânici sumese, Scobiți în măsele. Am vrea să descălecăm, Dară jos pe ce ne dăm, Nu sunt cioban de la oi Să descalec în noroi, Nici niscaiva morari beți Să descălecăm în scaeți, Ci suntem de viță mare, De boieri de lângă mare Unde soarele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-i dau ca bir tot al zecilea din copiii supușilor mei. Și azi vine ca să-și iee birul. Când sună miază-noaptea fețele mesenilor se posomorâră; căci pe miază-noapte călare, cu aripi vântoase, cu fața sbîrcită ca o stâncă buhavă și scobită de părae, c-o pădure-n loc de păr, urla prin aerul cernit mama pădurilor cea nebună. Ochii ei două nopți turburi, gura ei un hău căscat, dinții ei șiruri de pietre de mori. Cum venea vuind, Făt-Frumos o apucă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vestimentare îmi scapă acum, dar nu mă interesa atât îmbrăcămintea lui, cât să-i cercetez chipul larg și fălcos, ochii neobișnuit de rotunzi, puțin bulbucați, și configurația curioasă a dinților de sus, care se desfăceau în evantai, ca ai căpățânilor scobite din bostani, cu mici spații între ei. Am decis că era un omuleț straniu cu capul ca un dovleac, un filfizon cu mâini fără păr, și numai vocea baritonală, caldă și rezonantă, contrabalansa scliviseala generală pe care o afișa. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
corbi albi. Poate există! În privința misterului marilor descoperiri, lucrurile sunt totuși clare. Nu contează mărul, ci capul peste care cade. Subconștientul este mina de aur a misterelor. Universul e în degetul cel mic al filosofilor. Deget cu care mulți se scobesc în nas. Un grăunte de nebunie există și in cea mai echilibrată minte creatoare. Tragedia omului este că nici țelurile terestre nu îi sunt toate accesibile. Mascota filosofiei este semnul mirării. Și dacă planeta noastră nu este decât un lazaret
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la vale și ne pierde urma! șopti bătrănul; A ieșit luna. Au pătruns în inima pădurii, ca la o zi de mers, cu ocolișuri, urcând și coborând dâmburi și poteci încâlcite în liniștea și pustietatea pădurii. Adânc, sub ei se scobea găvanul unei văi cu pereți prăpăstioși înecați de pădure. Totul mirosea frumos, a mintă sălbatică și a iarbă verde crudă. Ceva îi spunea bătrânului că acolo este esențialul... Îl simțea în nervi și în mușchii încordați până la plesnire, ca el
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fracțiune de secundă se întrebă: oare de ce, acea pată de culoare, pe peretele camerei? Se ridică în picioare. Oare de ce? - se reîntrebă, după care, și mai curios, puse un taburet pe birou , scoase un briceag din buzunar și începu a scobi în locul amintit. Apoi, contactă studioul de televiziune Gălăgia Română: Alo! Veniți repede! Am depistat, la Consiliul Popular Județean, un cuib de spionaj. Dacă e periculos? E foarte periculos. și dacă suntem siguri că e? Foarte siguri. Hai! Veniți! și-o să
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
dracu le-o fi pus pe aici? și de ce? N-am de unde să știu. Tocmai de asta am venit la tine. Să studiem, să analizăm, să comparăm, poate, cine știe, vom ajunge la vreun rezultat pozitiv. Adă briceagul. Na l! Scobește. A scobit, același rezultat, ca și dincolo. Ce facem, s-au întrebat, aproape în același glas. Mergem la bâlbâit. Mergem. Bâlbâitul era președintele consiliului popular județean. Era ușa încuiată. Lăsăm pe mâine.Bine. Pe mâine. Când s-au dus,în
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o fi pus pe aici? și de ce? N-am de unde să știu. Tocmai de asta am venit la tine. Să studiem, să analizăm, să comparăm, poate, cine știe, vom ajunge la vreun rezultat pozitiv. Adă briceagul. Na l! Scobește. A scobit, același rezultat, ca și dincolo. Ce facem, s-au întrebat, aproape în același glas. Mergem la bâlbâit. Mergem. Bâlbâitul era președintele consiliului popular județean. Era ușa încuiată. Lăsăm pe mâine.Bine. Pe mâine. Când s-au dus,în dimineața următoare
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
bătrîne pînă le culcă testele pe mese. Nașa, În rochia ei purpurie, asudată toată de parcă și-ar fi strivit două roșii la subțiori, e urcată pe acoperișul haznalei În aplauzele și răcnetele generale. CÎțiva copii de pripas stau pe margine scobindu-se În nas și se holbează la micii aburinzi, Înșirați pe frunzele late de bostan. Spre seară, cînd lumina se opacizează și vocile se istovesc În răgușeală, o briză molcomă trezește rumoarea tufișurilor din jur. Micile viețuitoare Încep să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fixez bine gândul, am scos degetul din pahar și am dus paharul la gură. Hârtiile mi se rostogoliră peste buze într-un ghemotoc poros, câteva găsindu-și drumul spre dinții și limba mea, gâdilându-mă. Am deschis ochii, m-am scobit între dinți și le-am scuipat una câte una, am răsucit-o pe ultima într-o mingiuță ușor păstoasă și-am aruncat-o cât colo. M-am uitat o vreme în pahar. Fâșiuțele de hârtie stăteau încâlcite, fiecare cu cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
care dăduse; În cele din urmă, descoperi un creion și un carnet. Și acum, spune-mi te rog cam cînd ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
N-aș spune chiar asta, răspunse domnul Prentice, Îngîndurat. Viața poate fi uneori ciudată, foarte ciudată. Ar fi bine să citești mai multe cărți de istorie. Știi dumneata că viermii de mătase au fost aduși din China Într-un baston scobit pe dinăuntru? Contrabandiștii ascund diamantele În locuri de rușine, care nici nu pot fi pomenite. Eu Însumi sînt În căutarea unui obiect care nu este, poate, mult mai mare decît un diamant... Un cozonac, spui?... Și de ce nu, mă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]