504 matches
-
se gîndească decît la tot ceea ce a citit, să privească coperta și să zîmbească, cu o urmă de tristețe, pentru că toate personajele îi vor lipsi. O carte bună, Marcus, e una de care îți pare rău că ai terminat-o. Scolastica rwandeză Înzestrată cu un nume à coucher dehors, cum zic francezii, imposibil și ridicol în Vest, dar încredințat cu acel firesc al relațiilor cu natura și cu limba pe care majoritatea africanilor au reușit să-l păstreze, Scholastique Mukasonga, o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a sugera complexitatea vieții, pentru a introduce un anume relativism ontologic, dar și pentru a șoca, a descumpăni auditoriul, unele mai limpezi, altele mai sofisticate, jucînd pe sensurile concret respectiv figurat ale cuvintelor, iar unele chiar aporetice, construite pe modelul scolasticii medievale (de pildă: Dacă astăzi sunt zero grade și mîine va fi de două ori mai cald (sau mai frig!), cîte grade vor fi mîine?"). Crescut în dinamica acestor antinomii ce irigă atît folclorul încă productiv, așa cum spuneam -, cît și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și nu cel mai puțin important, este cel al gîndirii. Universitatea din Paris în secolul al XIII-lea, prin predarea *artelor liberale și a *teologiei, prin punerea la punct a unei metode de studiu și de raționament care se numește *scolastica, se afirmă drept capitală intelectuală a Creștinătății. Ea atrage studenții din tot Occidentul ei sînt de altfel organizați în "națiuni" și profesorii cei mai prestigioși precum germanul Albert cel Mare sau italianul Toma d'Aquino. O politică de prestigiu. Această
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
și adaptat nevoilor acelei lumi noi apărută în urma revoluției globale (Lenin: 1948). Astfel, " Teoria a fost divorțată de pratică și", scriu Kubálková și Cruickshank, "în loc de a descoperi dialectica în ea, dialectica a fost impusă practicii". Astfel, "Interpretarea istoriei a devenit [scolastică] și teoria acțiunii o practică [teroristă], interzicând orice era în dezacord cu principiile sale". Cei doi continuă: Pentru a justifica această schemă dogmatică, care este una pur apriorică, marxismul contemporan (în sensul de leninism, n.m.) confiscă și se atașează materialismului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
chiar dacă grupul "moscovit" fusese convins de contrariu. Mai mult, [...] nici una dintre cele două facțiuni aflate în competiție nu era realmente coezivă, și distincția între "comuniști nativi" și "moscoviți" este mai degrabă o reflectare a necesității de categorizare analitică (sau chiar scolastică) decât luarea în considerare a situației reale, fluide. Lupta pentru putere care a apărut la finalul anilor '40 și începutul anilor '50 a implicat grupări și regrupări de-a lungul unor diviziuni mai degrabă personale decât strict ideologice, pentru a
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
parte a dificult]ții de a evalua filosofia Evului Mediu, și într-o proporție mai mic] pe cea a Renașterii, o constituie faptul c] este ancorat] într-un vocabular teoretic nefamiliar. Aceast lucru este determinat și de leg]tură cu scolastica - tradiția filosofic] dominant] - care a avut o natur] strict tehnic]. O alt] problem] pentru înțelegerea și susținerea argumentului și a concluziilor prezentate de autorii acestor perioade provine din foarte diferitele ipoteze în leg]tur] cu natura universului și situația condiției
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] o cre]m. Deci, pentru a înțelege modelele gândirii etice care s-a dezvoltat de-a lungul perioadei medievale și a Renașterii, este necesar s] începem cu o prezentare a cadrului istoric și filosofic în care a ap]rut scolastica, spre sfârșitul secolului al XI-lea. Urmând că mai apoi s] discut câteva idei și dispute ale perioadei de o șut] de ani care s-a scurs de la mijlocul secolului al XIII-lea, pan] la cel al secolului al XIV
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noua să dezvoltare a generat idei noi și transform]ri ale celor mai vechi. Discuția despre aceast] perioad] va duce la o examinare a principalelor elemente ale etici Renașterii, care poate fi împ]rțit] în dou] tradiții: cea a vechii scolastici, care a elaborat și a sintetizat produsele geniilor n]scute în secolul al XIII-lea, și cea a umaniștilor care au ținut cont de Antichitatea clasic] și au privit înainte înspre un viitor politic de natur] laic]. îi. De la p
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la concluzii cu privire la modul de viat] potrivit ființelor umane, care coincideau cu p]rți ale înv]ț]turii morale creștine. Aceast] coincident] a ajuns mai tarziu o tem] în ap]rărea filosofiei și a studiului scriitorilor p]gani, pe care scolastica o oferea când era acuzat] c] cercet]rile sale primejduiau credință. Descoperirea din filosofia grec] care îi interesa pe P]rinți era cea a gândirii practice (rațio practică) sau a „gândirii corecte” (recta rațio în latin], orthos logos în greac
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de unde el a ajuns s] fie identificat cu atenianul convertit de Sfanțul Pavel. Totuși, ținând cont de dovezi, s-a ajuns la concluzia c] aceste scrieri au fost redactate în jurul anului 500. Înainte de a ne ocupă de perioada central] a scolasticii, este momentul de a prezenta dezvolt]rile istorice relevante care s-au produs în secolele precedente. Aceast] istorie se refer] la c]derea și la reinstaurarea creștinismului, a Imperiului Român. În secolul al V-lea, Imperiul Român de Apus a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
papalit]ții asupra împ]râtului, marcat] de reformele instaurate de Papă Grigorie al VII-lea asupra Bisericii, începute în 1073, si de penitenta împ]râtului Henric al IV-lea în fața Papei, la Canossa în 1077. iii. Epoca de aur a scolasticii În timpul perioadei patristice și a celei de la începutul Evului Mediu, discuțiile erudite despre moral] au fost doar de natur] teologic]. Acestea aveau ca punct central fie întreb]ri normative (ca acelea discutate în partea a patra a acestui volum) referitoare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
logic al conceptelor morale. (Partea a patra a acestui volum este dedicat] metaeticii.) În secolele al XI-lea și al XII-lea s-au înregistrat schimb]ri în aceast] privinț] deoarece a început dezvoltarea metodei scolastice de cercetare. „P]rintele” scolasticii a fost Sfanțul Anselm, arhiepiscopul de Canterbury, cunoscut ca fiind cel care a introdus „dovadă ontologic]” a existenței lui Dumnezeu. În secolul al VI-lea, Boethius a afirmat c] anumite idei, chiar și unele principii morale sunt evidente intuitiv. El
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
auctoritas) sub forma citatelor din scripturi sau din scrierile patristice, a fost preocupat s] o utilizeze că un mijloc de a ajunge la concluzii suplimentare. Aceast] atitudine inovatoare este expus] într-un pasaj ale c]rui cuvinte finale reprezint] mottoul scolasticii. El spune: „Mi se pare o dovad] de neglijent], dac], dup] ce am reusit s] avem Credinț], nu ne d]m silința s] înțelegem ceea ce credem” (Cur Deus Homo, i, 2). În teoria să moral], Anselm este influențat de psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] „el va r]cni așa de puternic în înv]ț]tură să încât va r]sună în toat] lumea”. M]car din perspectiva acestui standard, nu poate exista nici un dubiu c] Toma din Aquino este cel mai mare dintre scolastici și, poate, dintre toți filosofii n]scuti între Aristotel și Descartes. Geniul tomistic rezid] în capacitatea de a vedea modul în care gândirea greac] și doctrina catolic] ar putea fi sintetizate într-o filosofie creștin]. Atâta vreme cât aceast] viziune a implicat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
sustinut c] acea credinț] în omnipotenta absolut] a lui Dumnezeu trebuie s] implice faptul c] ordinea moral] ar putea fi schimbat] numai de c]tre voința lui Dumnezeu de a face astfel (Reportatio, IV, q9). iv. Pluralismul Renașterii și declinul scolasticii Ockham a fost ultimul filosof al epocii de aur a scolasticii medievale. În secolul urm]tor morții sale, lumea intelectual] și politic] a suferit o transformare, odat] cu dezvoltarea științei și cu declinul Bisericii de la Romă. Inc] o dat], Europa
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] implice faptul c] ordinea moral] ar putea fi schimbat] numai de c]tre voința lui Dumnezeu de a face astfel (Reportatio, IV, q9). iv. Pluralismul Renașterii și declinul scolasticii Ockham a fost ultimul filosof al epocii de aur a scolasticii medievale. În secolul urm]tor morții sale, lumea intelectual] și politic] a suferit o transformare, odat] cu dezvoltarea științei și cu declinul Bisericii de la Romă. Inc] o dat], Europa occidental] a devenit subiectul conflictelor politice și religioase, dar, în ceea ce privește cele
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cei care nu au fost educați în tradiția scolastic], inclusiv cei care, precum Hugo Grotius (1583-1645), au fost extrem de ostili asociațiilor religioase specifice, dar care, totuși, deseori f]r] s] știe, au dezvoltat o perspectiv] moral] similar] cu cea a scolasticii catolice. Mult mai apropiat poziției teologice a lui Suárez, dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino”. O serie de factori au contribuit la reacția postmedieval] împotriva scolasticii. În afar] dezvolt]rii științei empirice și fragment]rii Bidericii Universale, a ap]rut o mișcare în cadrul filosofiei împotriva aristotelianismului și în favoarea unei reveniri a doctrinelor platoniciene. A doua tendinț] s-a datorat, în parte, redescoperirii autorilor din Antichitatea clasic
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Florentine. În afar] de introducerea unor noțiuni noi în gândirea Renașterii, aceste texte au încurajat dezvoltarea unei forme diferite, în care s] fie introdus] gândirea moral] și social], si anume, fabule lirice despre epoci de aur trecute și viitoare. În timp ce scolastica Renașterii a c]utat s] extind] metodologia filosofic] din Summa Theologiae, aducând și mai mult material pentru analiză logic] și ulterioară sistematizare, umaniștii Renașterii au revenit la Republică, unde au g]sit modelul perfect pentru expresia literar] a ideilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și pentru structurile puterii, reflectate deopotrivă în imaginarul politic și religios. Celebra criză iconoclastă din Bizanț, depășită în secolul IX, își va spune cuvântul mai târziu în istoria mentalităților și a artei occidentale, imediat după descoperirea scrierilor lui Aristotel de către scolastica medievală în secolul XII. De aceea, când Averroes de Cordoba îl traduce pe Stagirit și îl comentează, atitudinile față de regimul imaginii aveau deja o istorie în care proaspăta filosofie neo-aristotelică se ancorează, provocând astfel decisiva cotitură socio-politică și spirituală a
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
astfel decisiva cotitură socio-politică și spirituală a occidentului înspre renaștere. Cea mai importantă adeziune clericală la raționalismul filosofului grec, a lui Tommaso d'Aquino − care caută să formuleze o summa theologicae cumulând gândirea pre-creștină și "adevărul" credinței −, va provoca adaptarea scolasticii, pentru următoarele două secole, la dinamica socio-economică de la sfârșitul evului mediu, până când renașterea italiană va genera imaginarul civic premodern. Următorul moment major al iconoclasmului este semnat de Galileo Galilei și mai apoi de René Descartes; ei pun pe rând bazele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
limitative și îl așază în cîmpul intersubiectivității integratoare, al dialogului între persoana umană și cea divină. Unul dintre impulsurile care au condus la nașterea modernității, poate cel mai important, a constat în distanțarea față obiectivările divinului așa cum predominau ele în scolastica tîrzie. Pentru aceasta din urmă, ordinea cunoașterii, ordinea universului și ordinea socială constituiau obiectivarea armonioasă pînă la încremenire a ordinii divine ca necesitate, ierarhie, putere. Linia nominalistă a reacționat față de o continuitate devenită opresivă, exacerbînd distanța dintre cele două sfere
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
investigată, modelată. Dacă lumea este, pentru moderni, in(de)finită, ea cere/permite o in(de)finită înaintare a cunoașterii. în termenii lui Hans Blumenberg, modernitatea ar inaugura o atitudine cognitivă cu totul diferită față de cea a Evului Mediu declinant. Scolastica, în ultima ei vîrstă, ar fi avut certitudinea, poate suficientă și orgolioasă, că e necesar să demonstreze și să reformuleze la nesfîrșit un depozit de doctrină dat, care acoperă perfect și integral o realitate perfectă și integrală. Cu o optică
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Mediu a fost, potrivit lui Johan Huizinga, o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe aspectele cele mai plate, mai triviale sau mai scandaloase ale vieții sociale. Minuțios formalizat de scolastică, mediatizat abundent de predicatori 2, versificat la nesfîrșit de poeții curților nobiliare, el ajunsese un inventar de modele sfinte, o recuzită omniprezentă, fastuoasă, dar deseori nerealistă, sub care existența își desfășura pulsiunile, crizele, excesele, căutările dintotdeauna. Reacționînd față de o inadecvare
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
și alte modificări patologice ale organelor. Toddeo Alderotti în Conservarea sănătății, face recomandări de igienă, alimentație judicioasă, program de muncă și de odihnă. Apariția imprimeriei pe litere mobile, spre jumătatea sec. XV, a înlesnit difuzarea ideilor și a învățământului medical. Scolastica oricât de criticată ar fi, a făcut loc dezbaterii de idei pe informații bine memorate și în orizont enciclopedic. Thomas Roger Bacon, liberal în orientare, experimentalist în cunoaștere, fizician, matematician și chimist „doctor admirabil“, ceea ce înseamnă cunoscător în toate, este
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]