778 matches
-
A fost edificată o nouă viziune asupra fenomenelor naturale, dar și asupra celor sociale, asupra raporturilor dintre oameni. Era vorba de acțiuni manufacturiere, inclusiv de înțelegere mecanică a fenomenelor sociale, care nu mai puteau încăpea în gândirea anchilozată a perioadei scolastice. Determinismul mecanic al noului mod de gândire cerea o astfel de perspectivă geometrică. Concepția lui Galilei despre natură nu cuprinde în sine nici un element care să se refere distinct la cunoașterea psihologică. Și cu toate acestea, atunci când Galilei vorbea de
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
antipsihologism. Dar, faptul că această realitate subiectivă a fost detașată geometric reprezintă o contribuție cu însemnătate deosebită pentru dezvoltarea științelor naturii, în particular a psihologiei. Este interesant cum în relevarea acestei noi realități geometrice a fost eliminată condiția credo-ului scolastic. Și aceasta, independent de faptul dacă în acele lucruri și fenomene există sau nu viață. Cu această perspectivă de gândire s-a postulat că la baza schimbării raporturilor dintre corpuri se află doar influențele pe care acestea le suportă, acțiunile
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a sistemului său de gândire este doar aparentă, căci noua perspectivă geometrică de gândire deschide drumul spre o interpretarea mecanică a vieții sufletești, spre cea realizată în termenii reflexelor, ai instinctelor, ai asociațiilor, una diferită de cea impusă de credința scolastică. Această perspectivă a însemnat o contribuție importantă adusă la formularea noului mod de explicare a fenomenelor naturale și a celor sociale. 4. Dualismul cartezian Un fondator distinct al noii filosofii postmedievale a fost René Descartes (1596-1650). Acesta a pus bazele
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se putea compara cu cel al informațiilor deținute asupra circulației sanguine. Puteau fi invocate aici doar condițiile organice comune, pentru că în raport cu influența condițiilor de viață diferențele deveneau insurmontabile. Noul mod de gândire mecanicist contravenea celui aristotelic, convertit în credo-ul scolastic, conform căruia viața sufletească ar influența în mod divin manifestarea vieții. Noul mecanicism a susținut că funcționarea aparatelor, a organismului în sine este suficientă deja pentru a deosebi viul de neviu. Iar dacă funcționarea organismului încetează, aceasta se întâmplă nu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
este vorba de reflectarea luminii pe o suprafață lucioasă. Sistemului său mecanic îi scapă nota în plus informațională, ideea reîntoarcerii "spiritelor vieții" la creier. Din această cauză, reflectarea reflexă la Descartes este ruptă de cunoaștere. O ruptură pe care gândirea scolastică nu i-o putea imputa, pentru că ea era mediată de un credo realizat în viața de după moarte. Ambele, în acest sens, reprezintă pași succesivi spre abordarea vieții psihice, ca domeniu de cunoaștere distinct, care în curând va fi inclus în
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
familie de evrei, Spinoza a cunoscut în întregime, și a împărtășit, gândirea, carteziană a vremii, căreia a încercat să-i corecteze dualismul. Contribuțiile sale au avut darul să facă acest lucru într-un fel care a tulburat profund ordinea ideologică scolastică a vremii, fapt pentru care el a plătit scump, a fost excomunicat, surghiunit, a fost făcut să sufere atât fizic cât și sufletește. După Spinoza, sufletul nu este o esență independentă de corp, ci el rezultă din multitudinea caracterelor corporale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în acord cu legile naturale, când corpul este capabil să cuprindă întreaga natură". Sufletul are propriile sale legi naturale de funcționare. Aceasta este soluția monistă spinoziană pentru relația suflet corp, soluție care a fost considerată un atac la adresa influentei ideologii scolastice, cu accent pe credință, ce conferise sufletului atribute divine, de direcționare voluntară autodeterminată a corpului. Nașterea și susținerea unei asemenea concepții, la Spinoza, își are originea în recunoașterea posibilităților reale ale corpului, în admiterea posibilității că însuși corpul poate să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
omului este dorința Spinoza a eliminat din sistemul său forța independentă a voinței, care la el se confundă cu acțiunea inteligenței. În ceea ce privește voința de libertate, o consideră o simplă iluzie produsă ca rezultat al repetabilității scopurilor. Astfel, în locul voinței spontane scolastice, rezultate din conștiința experienței interne, este așezată dorința, care nu-i altceva decât esența omului. Iar dorința este ceva raportabil la corp, un fenomen psihofiziologic. Astfel, ceea ce-i gândit conștient adică ceea ce-i este dat subiectului introspectiv nu poate fi
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
și despre lucruri. De aceea, în viața prezentă, corpul copiilor trebuie să se transforme în ceva care să fie bun la tot mai multe lucruri, inclusiv la a-și cunoaște sufletul ca parte a corpului. Această viziune, deja, neagă ideologia scolastică. 6. Empirismul asociaționist al lui John Locke Odată cu apariția noilor relații medievale, schimbate de întărirea drepturilor clasei de mijloc a meșteșugarilor, s-au adunat noi forțe sub drapelul empirismului baconian. Spre sfârșitul secolului al XVII-lea, ideologul distinct al acelei
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
unde au loc diverse procese asociative, acestea se află întru totul în raport cu vibrațiile exercitate asupra substratului nervos al vieții psihice. La o analiză mai atentă, și sistemul lui Hartley rămâne învăluit abil într-un imens balast politico-ideologic, conciliant față de ordinea scolastică a vremii și încercările sale generoase de explicare cauzală, empirică a fenomenelor trupești și sufletești. 2. Paralelismul neuropsihologic În teoria lui Hartley, viața psihică este explicată pe baza vibrațiilor corporale, care prin natura lor sunt diferite în funcție de felul acțiunilor senzoriale
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
în urma celorlalte țări europene, cu un interes scăzut pentru progres, pentru cunoașterea științifică, cu puține preocupări îndreptate spre studiul comportării oamenilor. Puținele inițiative de cunoaștere a fenomenelor naturale sau sociale erau subordonate ordinii sociale medievale și filtrate în spiritul ideologiei scolastice a vremii. În acest cadru s-a născut sistemul teoretic al lui Leibniz, expresie a unei admirabile încercări de a cupla spiritualitatea germană cu emulația curentului renascentist al epocii, în măsură să răspundă și exigențelor cauzei iluministe a vremurilor care
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
de restul ființelor. VI. PSIHOLOGIA ÎN ATENȚIA FIZIOLOGIEI DIN SECOLUL AL XIX-LEA 1. Fiziologia nervoasă ia în considerare viața psihică În societatea secolului al XIX-lea se poate spune că a renăscut interesul pentru cunoașterea științifică și că ideologia scolastică a cedat progresiv din încrâncenarea ei în favoarea admiterii existenței unor oameni cu un statut aparte, liberi să gândească și să acționeze în diverse domenii ale științelor naturii și culturii. Pe de altă parte, ca suprastructură socială, instituția bisericii la rândul
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
ale animalelor în procesul de adaptare la mediu. Ceea ce părea să corespundă unei ordini demonstrative coerente și logice va degenera în final în dezvoltarea unei perspective conceptuale eronate, antropomorfiste. S-a ajuns la aceasta grație aplicării unei metodologii de sorginte scolastică, de supralicitare și divinizare a perfecțiunii vieții psihice umane și de avansare a acesteia ca model în care să se identifice și să se regăsească viața psihică a animalelor în întreaga ei diversitate de manifestare în natură. Din această perspectivă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
psihologie posibilă fiind cea umană. Slăvirea supremației omului asupra naturii, asupra relațiilor dintre oameni și-a păstrat valabilitatea până mai în zilele noastre. Ordinea de stat de atunci, a dictaturii proletare, își permitea să reproducă un asemenea raport de sorginte scolastică, în care imaginii sfinților zugrăviți în biserici le era substituit proletarul din uzină în acord cu ideologia ateistă. Pentru obținerea producțiilor materiale din uzine și fabrici nu avea importanță câtă natură era sacrificată, nu avea importanță câți oameni erau sacrificați
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
studenți la secția de psihologie. Vestea în sine a sunat ca o victorie, deoarece din acel moment șansa de subordonare a învățământului universitar psihologic părea să scadă, părea mai puțin probabil să mai cadă în subordinea unor interese de sorginte scolastică, ale ideologiei partidului și statului totalitar. A fost însă doar o victorie trecătoare, deoarece în continuare învățământul universitar bucureștean va deveni ținta unor acțiuni de destrămare dirijate. S-au prins în acest joc de uzură mai mulți colegi universitari, neavizați
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
voi arăta că ea se naște din cultura antică, literatura și limba latină contribuind imens la redeșteptare, simbolizând în fond principalul instrument al comunicării. Urmașii vor lupta cu toții pentru a reda puritatea limbii latine, pentru a o salva de jargonul scolastic și teologal. Latina era limba creației literare și tocmai de aceea reconsiderarea ei avea să genereze o perioadă de erudiție. Lorenzo Valla cu a sa De elegantiis linguae latinae devenise o strălucită pildă pentru Erasmus, ca și pentru urmașii săi
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
avea cum să-l conducă pe Dilthey spre riscurile la care se expune Comte, pentru că el a refuzat cu consecvență ispita unei Mathesis universalis, preferând ceea ce noi am numi valabilitatea unei cunoașteri hic et nunc, ca să parafrazăm o consacrată formulă scolastică. Bineînțeles, pe Dilthey l-a ferit de o atare primejdie și deja evocata idee a discontinuității conținuturilor, deși în această privință există și la el o excepție notabilă ("coapartenența de conținut a sistemelor") la care ne vom referi în cap
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în maniera sa tranșantă și abruptă: "Eu sunt luteran și așa vreau să rămân" (Georg Wilhelm Friedrich Hegel, Vorlesungen über die Geschichte der Philosophie, vol. I, Leipzig, Verlag Philipp Reclam jun., 1971, p. 172). Spranger apreciază în continuare că tradiția scolastică a catolicismului promovase un model de cunoaștere care "aspirase cât se poate de serios spre idealul unei științe totale" (Der Sinn..., p. 22), ideal de care, tot pe linie catolică, nu a fost străin, în mod paradoxal, nici măcar un pozitivist
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
For, unde strălucea Faustus; apoi celelalte, conduse de Coronatus, Cato, Calcidius și Pompeius. Dar școlile cartagineze nu erau doar lăcașe de studiu, ci adevărate ateliere literare. Așa se face că poetul Dracontius elabora materiale didactice pentru auditorium-ul lui Felicianus, iar scolasticul Symphosius compunea culegeri de probleme (enigme). Astfel încât aprecierea dată orașului de poetul Florentinus trebuie să fi fost îndreptățită: Cartago studiis, Cartago ornata! În fine, să consemnăm că barbarii nu au distrus nici viața școlară din provincii. Cărturari de renume s-
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
vol. IV) scria: Sed ex parte desunt mihi... exquisitores eruditionis scolasticae libelli, quos habui in patria per bonzam et devotissimam magistri mei industriam (vel) etiam mei ipsius quaelemcumque sudorem („Dar, pe de o parte, îmi lipsesc cercetătorii cărții de învățătură scolastică, pe care i-am avut în patrie prin buna și dezvoltata strădanie a profesorilor mei sau chiar prin sudoarea mea, oricum ar fi fost aceasta”). Dar călătoriile par să-l fi ajutat mult. Pe când avea 36 de ani (și se
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
scolastică. Impresia a fost accentuată de recomandările metodice ale lui Harris, care considera că tehnici precum recitările și memorările mecanice pot „deschide” și „lărgi” ferestrele sufletului. Mutând accentul pe metode și discipline, Harris abandona direcția psihologizantă anterioară. Rigorismul și magistrocentrismul scolastic au fost resuscitate. Este situația pe care o constata Dewey în 1902 în școlile secundare din Chicago. Caracterul livresc, eminamente informativ, izolat de viață, a fost accentuat de curentul herbartian, care s-a manifestat puternic în SUA la sfârșitul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
că acest proiect nu este pe placul tuturor: „Ceea ce îi tulbură pe conservatori cu privire la multiculturalism este inevitabila lui asociere cu postmodernismul”94. După el, ambele sunt respinse prin „argumente retorice”. Gândirea occidentală a conservat o anumită tradiție retorică de sorginte scolastică pe care Iluminismul nu a putut-o elimina complet. Înțelegerea retorică nu este una obiectivă, ci una pasională 95. Scopul cercetării retorice nu este aflarea adevărului, ci impunerea unei anumite convingeri prin tehnici persuasive. În anii ’70, numeroși intelectuali au
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
concepțiilor retorice. Or, atât multiculturalismul anilor ’70, cât și postmodernismul din anii ’80 au părut „motive de dispută” și au declanșat controversia retorică. Mai ales conservatorii politici s-au năpustit asupra conceptelor de multiculturalism și postmodernism. Ironie a sorții: retorica scolastică, noniluministă, sărea în ajutorul Iluminismului raționalist (ce era zguduit de gândirea postmodernistă, contestatoare a raționalismului iluminist)! La fel s-a întâmplat cu multiculturalismul. Controversele politice și educaționale din jurul acestui concept nu s-au realizat cu argumente raționale; s-a apelat
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
literare clasice. Și, din păcate, unii pedagogi l-au recepționat și comentat în acest fel. S-a pierdut perspectiva hermeneutico-fenomenologică adoptată de Reynolds pe baza sugestiilor lui Ricœur. În realitate, Reynolds nu s-a limitat la o analiză livrescă și scolastică. El a propus ceva cu totul nou și îndrăzneț pentru teoria curriculumului: o arheologie a gândirii curriculare scrise, menită să dezvăluie, dincolo de „molozul” verbal, o lume a subtextelor, susceptibilă să surprindă și să orienteze fenomenistica primară a formării umane autentice
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și o știință independente, autonome, de sine stătătoare. Descartes este cumva și ultimul mare reprezentant al tradiției. Reluarea discuțiilor asupra ideilor din Meditații ascunde grija lui de a nu perturba dogmele teologiei catolice.) Filosofia cartesiană mai păstrează elemente din paradigma scolastică, de pildă revelația divină și preocuparea centrală pentru problema nemuririi sufletului din Meditații.) Apoi Principiile, de o “sublimă profunzime și superbă naivitate”, sunt prezentate sub forma manualelor scolastice, expunerea fiind făcută în paragrafe scurte, nenumerotate și însoțite de un titlu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]