1,662 matches
-
am amintit ca prin vis, abia a doua zi dimineața. Dar nu-mi mai puteam aduce aminte ce anume am socotit atât de important să notez și ce anume scrisesem în legătură cu acest fapt, și nici nu am reușit, deși am scotocit prin cameră cu minuțiozitate, să găsesc hârtia. O atmosferă de extremă și crucială emoție învăluia acel „lucru“. Dar, cu toate că îmi scormoneam întruna mintea, nu puteam discerne ce anume fusese. Cât despre hârtie, nici urmă. Poate că visasem întreaga întâmplare. Desigur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acum se cam îngrășase și își ieșise din formă, în timp ce eu eram agil și ager. Teatrul îți solicită păstrarea însușirilor fizice, iar eu răspunsesem întotdeauna acestei solicitări cu scrupuloasa îndârjire a unui atlet. În vederea eventualei „legitime apărări“ am început să scotocesc prin toata casa pentru a găsi un instrument greu, bont. În fond, în orice moment aș fi putut primi o vizită, și nu din partea lui Hartley, ci a lui Ben. Ideea de a-l ucide pe Ben nu-mi părăsise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
fel de daltă, și numai un ciocan mic „pentru domnișoare“. Acum, în amurgul târziu, scormoneam de zor, la lumina unei lumânări, într-un spațiu pe care-l descoperisem în spatele chiuvetei și care părea să fie o ascunzătoare pentru felurite obiecte. Scotocind prin lemnăria umedă și putredă și printr-o colonie de păduchi la lemn, am descoperit o pisă grea, din metal gros, care s-a dovedit a fi capul unui ciocan. Coada sau mânerul, sau cum s-o mai fi chemând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lui James, privind investițiile. Nu exista nici o dovadă că James a folosit vreun avocat. Testamentul fusese scris de mâna lui. Martorii păreau a fi doi oameni lipsiți de cultură. Un timp, am căutat, stupid, vreo scrisoare ascunsă, adresată mie. Am scotocit până și prin crăpăturile din zid. Aseară, la o petrecere dată de Gilbert și Lizzie am aflat că Peregrine a realizat o treabă frumoasă cu teatrul lui din Londonderry și că a devenit un faimos luptător pentru pace în Irlanda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ei: Eu nu mă trag din moșieri ca să am de valoare ceva în casă. O am de valoare pe nevastă-mea. Aia-i valoarea mea - încolo, egal cu zero. Ei ce o fi gândit nu știu... Și după ce termină de scotocit în orice, no, zice către mine: Vă pregătiți că o să veniți cu noi până la Baia Mare pentru o zi două, să dați ceva declarații, și o să veniți înapoi. La Baia Mare v-au bătut în anchetă? Mă bătea’ patru, și nu știam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
și arunca în găleata de pe masă, o sumă foarte mare de bani (pe care după festivitate, o lua de obicei înapoi) și electriza astfel adunarea. După fiecare anunțare cu glas tare, orchestra intona melodia „mulți ani trăiască”, iar mesenii, se scotoceau prin buzunare ca să mai adauge ceva la plicul cu bani destinați ca dar de nuntă, și care urma să fie anunțat cu glas tare, cu suma și numele donatorului. Trebuiau să evite de a intra în gura lumii ca zgârciți
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
un cuvânt, deșeuri. Natura le pusese bine la dos, la dospire, astfel Încât ajunseseră un fel de mâzgă, sapropel În devenire, sub un strat gros de apă sărată. Dar... Norii deși, ce nu prevesteau nimic bun, m’au determinat să scotocesc repede după câteva midii și oleacă de apă, care nu mi-a oferit prin analiză decât certitudinea că nimic nu era Încă anormal. După furtuna care a ținut trei zile, și a amestecat-o cu mâzga de pe fund, apa a
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cantități/capacități, la care recipientul nu era nici mare, nici mic, mai mult, Își schimba proprietarul odată cu marfa: pielea oii care conținea carnea vie a animalului, amfora cu ulei ori cu vin... Desigur, a drămălui marfa, pentru vânzător, a se scotoci după un loc În care să Încapă, pentru cumpărător, era un timp pierdut. Motiv pentru care s’a urmărit, de devreme chiar, (pre)ambalarea. Prototipul era chiar vechea amforă, la care se mai adăuga burduful... Dar adevărata epocă a ambalării
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
transformat din negru, Într’un pisoi de zăpadă. Iar acum, la căldura - la propriu și la figurat - din cabină, de pe blăniță Îmi picură aghiazmă. Chiar așa, căci asta e topitura omătului, zice Cristi prin hârtiuțele lui. O fi blasfemie a scotoci sacrul pentru a i dibui secretele, nu pentru mine, pisoi nedus la biserică, și nici pentru prietenul meu, lămurit de mine demult. Mieunam Înainte de Anul Nou - à propos: La mulți ani! - precum că omătul e un fel de cărăuș pentru
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
cu cât trăiți/sunteți mai mult/mulți. Poate că, În fața lipsei de discernământ În folosirea rezultatelor iscodirii voastre, aveți nevoie de o nouă dogmă, o nouă interdicție, precum aceea valabilă În creștinismul primitiv până ce Renașterea a abolit-o, de a scotoci prin disecție În trupul făcut - zice-se - de dumnezeu. Căci ce-a făcut abdicarea de la acea interdicție? A lungit doar viața omului, adesea una vegetativă, dar i-a majorat populația. Și, cum Natura n’ascultă de dumnezeu, reacționează inventând: ciumă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
câine extras din oraș lasă loc altuia, venit de aiurea: În fond, același lucru e valabil și la bipezi. Trec și peste faptul că ambii vagabonzi: câine și om trăiesc În același mod și din aceleași expediente. Adică În stradă, scotocind prin gunoaie și cerșind. Dar chiar ați uitat solidaritatea de specie, care vă obligă să dirijați un surplus, de fapt o bucățică ruptă de la gură, spre ajutorarea semenilor iar nu a intrușilor străini de specie? Miroase a sinucidere, câtă vreme
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Îngreuna. Fierul are densitatea de aproape 8; cuprul de aproape 9, dar e scump; plumbul de 11, dar e și scump și moale; mercurul de peste 13, dar curge! Bașca scumpetea care l’a făcut „valută forte” prin România post„revoluționară“. Scotocesc prin chimie și dau de niște densități duble, numai bune pentru un glonte capabil să străpungă blindajul unui transportor; valori ale densității de 19 până la peste 22 caracterizează aurul, platina, iridiul, osmiul. Dar aflu de la bursă că sunt cumplit de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
dimineața, dacă mai vezi ici-colo câte o grămăjoară. Numai până la ora nouă însă. La a cincea dispariție, s-au sesizat toate organele și strada s-a umplut de polițiști, ziariști și obișnuiții amatori de borduri la mâna a doua. Au scotocit prin case, dar bordurile s-au evaporat. Ici-colo, câte o gospodină care ține pe ele oala cu ciorbă la răcit sau câte o privată cu borduri în loc de tron. Primarul e scandalizat, poliția ridică din umeri, fabricantul de borduri pune muncitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
despre arheologie și viață și, între noi, purtam discuții nu tocmai ortodoxe pentru acele vremuri. La mare preț erau bancurile politice pe care ni le împărtășeam cu bucuria unei libertăți nestânjenite. Auzisem că securitatea își bagă nasul peste tot și scotocește în hârtii tocmai când nu te aștepți, dar nouă ni se întâmpla nimic, de parcă am fi avut un înger păzitor. Logic că tot ce discutam între noi era cunoscut de securitate. Între colegi aveam doi informatori depistați: un provocator și
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
apuca să le țină în întregimea lor. Din cele douăzeci și nouă de prelegeri anunțate la început de an, preda vreo opt-nouă. La examene, pe studenți îi apuca groaza când nea Fane nu mai apărea. Băieții făceau atunci echipe care scotoceau prin cârciumi. Acolo unde îl găseau, îl arestau și-l aduceau la catedră. Ajuns aici, împărțea note mari cu dărnicie. E adevărat, era o plăcere să înveți după cursurile lui concise, dar bogate în exemple. În „căpșorul lui îmbibat cu
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
se ocupa de noi, familia Butu se uita cu interes și cu admirație la tot ce făceam. La un moment dat, probabil dintr-un motiv similar cu cel avut de sora mea când a apelat la mama a început să scotocească prin "cămara" lor de alimente. Ceea ce ne-a atras în mod deosebit atenția a fost un butoiaș sau mai degrabă o putinică. Recipientul respectiv avea aproximativ trei căldări, adică vreo treizeci de litri. Era făcut din scândură, sub formă tronconică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vergele, pe peretele de scândură al vagonului spre dușumea. Un miros acrișor-dulceag s-a făcut simțit în imediata noastră apropiere. Nu-i nimic, Mircea, nu-i nimic. Lasă, nu fi supărat. Nu e vina ta, nu se putea altfel. A scotocit în sacoșă, unde a mai găsit niște resturi de ziare, pe care le-a folosit pentru a îndepărta urmele reziduale inoportune. Acuma, te rog, Mircea, toarnă-mi puțină apă să mă spăl pe mâini. Cu plăcere, mama, poftim. Gata. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
este singurul caz în care, până atunci, o decorație acordată de Ceaușescu a fost refuzată public. Memoriul universitarului ieșean a stârnit valuri, urmate de un adevărat tsunami de note, informări, decizii, "minute", astăzi complet uitate. (Le-au găsit și publicat, scotocind arhivele MAI, SRI, MAN, cercetătorii Gh. Buzatu și Mircea Chirițoiu, Ed. "Paideia", colecția "Documenta", f.a.) Cum de regulă se proceda, au fost cerute caracterizări atât la organele locale de partid, cât și forurilor științifice Academia RPR, Universitatea "Al. I. Cuza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mână, cronicărește, spectacol după spectacol, închegând fără să-și propună cea mai completă și exactă istorie a unei lungi perioade din existența celei mai vechi scene românești. Profesoara Sorina Bălănescu, de la Academia de arte Iași, a avut răbdarea dârză să scotocească sumedenie de colecții gălbejite, scoțând la lumină printr-un demers ținând de arheologia culturală cronici teatrale la fel de uitate ca și reprezentațiile cărora le-au fost dedicate. Cartea înmănunchează 124 de cronici, alături de interviuri, portrete ale unor mari actori, sinteze privind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
prin Târgu' Ieșului", de C. Ostap și I. Maftei. Cei doi autori, cărora li se adaugă și C. Mitican, alcătuiesc o adevărată (și productivă!) instituție de cercetare a istoriei Iașului: scormonesc arhive, solicită mărturii, identifică documente, adună vechi material iconografic, scotocesc uitate cotloane ale târgului, participă la simpozioane, editează cărți într-un cuvânt, gestionează istoria Iașului, deși cu totul alta le este profesia și pregătirea. Fac parte din stirpea funcționarului N.A. Bogdan, cel care, între 1904 și 1912, a publicat, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ales faptul că le ține în geanta de școală; de obicei se țin în portofel sau într-un buzunar interior. A trebuit să fiu de acord că miroase a neglijență, căci nu-i nicio noutate că Petter are obiceiul să scotocească prin gențile fraților lui. M. avansează ideea că Johan a cumpărat prezervativele numai ca să-și impresioneze colegii de școală. (Mai demult am povestit că eu însumi făcusem chestia asta odată când eram în armată.) Nu sunt deloc sigur că Johan
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
suflete se adună în jurul nostru. Lepăd cojocul și șalul uriaș în care înfruntasem gerul și vîntul usturător al deșertului și ne așezăm pe două taburete micuțe. Ganjur, Sandan și bărbații familiei se lasă la pămînt, în jurul sobei încinse. Tînăra femeie scotocește prin cotloane și scoate la iveală două castroane, unul din faianță colorată și celălalt din lemn lăcuit. Le cercetează cu atenție, ca nu cumva, din nebăgare de seamă, vasele să fi suferit vreo stricăciune, ceea ce ar fi făcut să dispară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
a se lumina, am primit matinala vizită a unui maior-procuror regal și a câtorva agenți și comisari, casa fiind în acest timp înconjurată de un pluton întreg de jandarmi cu baioneta la armă. După o percheziție inutilă, dar destul de amănunțită, scotocind și dormitoarele, maiorul m-a condus la Prefectura Poliției. Împotriva tuturor așteptărilor, am fost primit cât se poate de cuviincios, interogatoriul fiind mai degrabă o convorbire plăcută cu noul prefect al Poliției (un general al cărui nume nu l-am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau toate transpirațiile prin desișul ăsta de cărnuri, Însă probabil că alta mai de Doamne-ajută n-ar fi stat de vorbă cu mine cât ea. — Asta e, domnu’ Golea. Io mai mult de-atât nu pot să vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
și Andrei, la trei’ș’cinci-trei’șase, nu ne-am mai aștepta la mare lucru de-acum Încolo. Iarăși trebuia să-mi aduc aminte că epuizasem tot felul de metode prin care să mă mențin pe linia de plutire, că scotocisem și devastasem În neștire toate subteranele memoriei, pe câtă vreme văr-miu abia se dumirește pe ce lume s-a pomenit și Încotro s-o ia. Mi se pare pe deplin Îndreptățit părințelu’ ca să nu stea În loc de Laur, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]