1,649 matches
-
lungul străzii aceleia. Undeva mai sus se află cascada Cornet, o cădere de apă de câțiva metri unde se găsesc de obicei păstrăvi. Cei îndemânatici, cum e Klesch al nostru, se pot alege cu patru cinci păstrăviori la o ieșire. Scotocesc cu mâna pe sub pietre și-i prind. Așa s-a întâmplat și atunci, când ne-a însoțit la pescuit Culiță. Cum eu nu prea le aveam cu prinsul peștilor, rămăsesem pe mal, așișderea și Culiță, care-și scosese briceagul și
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
Sigur, îi găsea chipul de neexprimat prin culoare! Dar cu ce era ea vinovată, fusese doar ceasul rău, nu?!... Și tot așa, când tumultul gândurilor îi fu întrerupt de vocea pictorului: « Gata!». Ca trezită din somn, se precipită spre acesta, scotocind după banii cuveniți. Dar, stupoare! Pictorul îi refuză, însoțind portretul-cadou de un zâmbet. Îngăimă insuficiente, după sine, mulțumiri și plecă. Purta portretul ca pe un nimb de aripi de fluture, ca să nu-l încrețească. Poate un fir de lașitate nu
PORTRETUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349372_a_350701]
-
dat-o străbunicul vostru. Vezi și acum zici că este nouă. - Este bunicule, dar nu prea mai are benzină și cum eu nu am fonduri speciale... - Bine, bine, uite ia de aici banii ăștia și fă-i plinul, răspunse bătrânul scotocindu-se prin pormoneu. Îți mai rămâne și pentru tine de o bere. Sau te subvenționează bunică-ta ca de obicei? - Nu știu, bunicule, ce are de gând să facă. Acum după petrecere nici la ai mei nu am curajul să
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
Mitru Fieraru spre stupefacția celor patru tineri care abia se abținură să nu izbucnească în hohote de râs de ignoranța potcovarului. După plecarea acestuia cele două perechi trecură la planuri. - Să aflăm exact unde-i castelul, zise John Artistul. - Îi scotocim toate cotloanele, adăugă Michel Exploratorul. Dacă de sute de ani nimeni n-a călcat pe acolo, este imposibil să nu fi rămas măcar vreo urmă de comoară. - Asta da, afacere! - interveni Giovana Profesoara. - Te cred și eu, îi râse în
V. CĂUTĂTORII DE COMORI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349384_a_350713]
-
imaculați? De ce, oare, noi, românii, ne pricepem atât de bine să îngropăm aurul în noroi, din dorința morbidă de a-i ascunde strălucirea? Indiferent de ce se va mai spune despre el, dat fiind prostul obicei al mediei românești de a scotoci și de a scoate la iveală lucruri care nu ar trebui spuse ori strigate, chiar, în gura mare, SERGIU NICOLAESCU va rămâne același om de geniu, un regizor fabulos, un actor plin de talent, un reper valoros, un model de
A MAI PLECAT ÎNCĂ UN GENIU ROMÂNESC: SERGIU NICOLAESCU de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 736 din 05 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350213_a_351542]
-
50 de kilograme, s-a ușurat. Doar la ieșire, portarul îl măsură aspru, și, cu o expresie de reproș, îi bară drumul spre stradă: Se poate, domnule Ptițâi ? Ce fel de examen ați organizat ? Ptițâi roși... Băgă mâna în valiză, scotoci, scoase o plătică, și o dărui, seniorial, portarului... Acesta luă cu zel poziția de drepți, și, îndatorat veșnic, îl salută obedient.... Ptițâi se șterse de solzi pe gheretă, și privi rugător portarul: Te-aș ruga, totuși, dragule... Se poate ?.. ..nici-o
NIMENI NU ŞTIE NIMIC ÎN MINISTER de JIANU LIVIU în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361844_a_363173]
-
spre țărmuri necunoscute de care întreb, de ce mi-ați pierdut în uitare vedere și gânduri? Pe celălalt mal se varsă fluviul durerii, îmbătrânit de nemângâiere și însingurare. Luate în palme, ceața și frigul lasă anotimpurile în umbră, degeaba le vom scotoci după adevăr, pașii mei se vor pierde în tunelul morții din care nu a mai ieșit niciun drum. Obsesiile noastre au băut lumina, glasul sângelui ne chema într-acolo unde nimeni nu poate să dezlege taina de nemărginire și vise
IZVORUL CĂUTAT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361874_a_363203]
-
ca de obicei, căutau prilej de ceartă. Îi fu recunoscător în gând Almei și ochii i se umeziră de emoție și bucurie. Era îndrăgostit de fată. “Alma nu mă iubește, dar poate cu timpul...” Alma intră în camera ei și scotoci după caietul de istorie. Nu-l găsi prea ușor. Cărți poștale, pixuri, gume, brelocuri, poze îngălbenite de vreme, diverse broșuri și alte mărunțișuri erau înghesuite într-un sertar supraaglomerat, în interiorul său fiind o dezordine de neînchipuit. Nici chiar o furnică
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
urci într-un tramvai numit dorința de a avea un serviciu , să îți iasă în față o femeie frumoasă, tânără, elegantă, cu un teanc de bani în mână. Doriți un împrumut bancar ieftin? Să te intrebe. Și tu să te scotocești prin buzunare, să găsești o hârtie de o pâine, și să i-o pui în mână, alături de celelalte bancnote. În numele Domnului, doamnă! Să fie primit, să îți răspundă cucoana. Și vă mai dau un sfat, Doamnă! Mergeți la Londra! Începe
IDEEA DE FAIR-PLAY de JIANU LIVIU în ediţia nr. 482 din 26 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362056_a_363385]
-
în ansamblul ei. Ca să revin. Statul român nu construiește biserici. Statul român sprijină construirea de biserici acolo unde comunitățile locale au nevoie, într-o logică a parteneriatului stat-culte. - Este deja o practică a tuturor guvernelor ca spre sfârșitul anului să scotocească prin ce-a mai rămas din buget și să împartă cultelor religioase. Guvernul din care faceți parte a făcut la fel. De ce nu se pune capăt acestei practici? Dacă vă uitați pe bugetul Secretariatului de Stat pentru Culte din ultimii
DESPRE VIZIUNEA DOMNULUI VICTOR OPASCHI – SECRETAR DE STAT PENTRU CULTE, CU PRIVIRE LA RAPORTURILOR DINTRE STAT, BISERICĂ ŞI CULTE RELIGIOASE, ÎN ROMÂNIA CONTEMPORANĂ… PARTEA A II [Corola-blog/BlogPost/365923_a_367252]
-
mâniei care l-a cuprins și renunță. Apucă să zărească, de partea cealată, hăt jos, trei siluete în căutare. Gândește că ar putea fi cei trei, de mai dinainte sau alții asemenea lor căci nu par a fi preocupați să scotocească și chiar de-ar fi scotocitori nici că i-ar părea rău, ba parcă chiar s-ar bucura de paguba femeii. Dacă nu ar fi starea în care se află, ar putea constata că întodeauna există oameni preocupați de oameni
XXIV. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365384_a_366713]
-
Acasa > Poeme > Antologie > PĂDUREA Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cântece neauzite răsună prin locuri retrase și săruturi așteptate scotocesc prin memorie, fata cu fața de rubin și ochii migdalați trece prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi peste pădurile defrișate de amintiri. Am să cad în uitarea sortită de vârstă vorbindu-i despre taina ascunsă de șolduri ori
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
decât mărunt. Cine știe, poate iarna A dat de bine la români; Sfarâmă în geruri marna Și scoate aburi din plămâni. Ce să-i dăm ca să se ducă? Dacă nimeni n-o alungă S-o preface iar uitucă Să ne scotocească-n pungă! Când ții ghioceii-n palmă Și minus șapte grade îs, Tu, zâmbind dulce și calmă, Mă faci să cad pe jos de râs! Dar când văd cum ardem gazul, Pentr-o țâră de căldură, Îi arăt iernii obrazul
VREA ŞI PRIMĂVARA MITĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365248_a_366577]
-
arama ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuvița strânsă de o fonta roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar și după atâția ani, aș da de ea printre coperțile vreunei cărți. Parcă mă și văd plimbându-ne duminicile de mână prin Crâng, ținând strâns la subsuoara o carte, ce ... Citește mai mult O iubeam așa de
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
arama ce se desprindeau din copaci. Într-o zi, marea mea iubire de altădată, tăiase din părul ei de abanos o șuvița strânsă de o fonta roșie sub formă de papion pe care mi-a făcut-o cadou. Dacă aș scotoci peste tot, chiar și după atâția ani, aș da de ea printre coperțile vreunei cărți. Parcă mă și văd plimbându-ne duminicile de mână prin Crâng, ținând strâns la subsuoara o carte, ce ... VI. CARTEA CU PRIETENI- INTERVIU REALIZAT DE
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
călit. Urma să fac coca pentru plăcintă. Nu știam unde ține făina. Ce să fac? Se făcuse seară, unchiul Zaharia nu mai vene. Începusem să intru chiar în panică, gândindu-mă că s-a întâmplat ceva cu el. Să-i scotocesc prin cămară nu-mi permiteam, așa că m-am hotărât să-l aștept. Cum stăteam așa, descumpănită, am auzit un tril și am văzut o păsărică ce se așezase pe pervazul ferestrei de la bucătărie, ațintindu-mă cu capul lăsat pe o
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
te trage nici pe tine inima să dăm o fugă pe colț la „Dona”. - Cu tot regretul pentru ciorba de burtă dumnezeiască de acolo, aș prefera să comandăm ceva aici. Nu sunt fanul șosetelor ude. George râse. Se întoarse și scotoci într-unul dintre sertarele biroului său. - Am o jumătate de pungă cu alune. - O ai de peste un an, așa că o poți arunca la gunoi dacă nu cumva vrei să experimentezi la ce folosesc niște boabe râncede. Am o idee mai
ULTIMA PICĂTURĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366098_a_367427]
-
străbate prin timp. El poate să le umple viața. Prin scris, pleci într-o călătorie revelatoare, gândurile se strecoară într-o altă lume, cu oameni de pretutindeni, în vremuri diferite, cu retrăiri în spațiul spiritual de care simți că aparții, scotocești prin diferite paliere ale trăirilor de până acum, dialoghezi cu tine într-o adevarată dedublare, te descoperi pe tine însuți, afli cu uimire despre tine ceea ce până nu demult nu știai sau descoperi gânduri puse la păstrare și care acum
GUVERNATORI AI LITERATURII ROMÂNE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1227 din 11 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350648_a_351977]
-
Nu știam ce să cred și presupun că aveam o mutrișoară deosebit de caraghioasă, dacă ea a izbucnit în râs. - Să scot o oglindă din geantă să te vezi și tu, mi-a zis când s-a liniștit și, adevărat, a scotocit prin geantă. - Privește! A întins mâna. În palmă ținea un bilet de tren și un tichet de accelerat. Am citit uimit. Brașov! - Ale cui sunt? Ce înseamnă asta? - Înseamnă că nu mă mai împac cu felul acela de a trăi
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
câteva imagini din interiorul lui. Pe un ecran mare și rotund erau niște pete colorate în negru, verde, albastru, probabil doctorița a introdus ceva coloranți. Restul cercului era un câmp alb pe care se plimbau două dungi în mișcare. A scotocit, ce a scotocit doctorița pe acolo și după un timp, a stins lumina, mi-a eliberat capul fixat să nu se miște, mi-a spus că totul a fost foarte bine. Am fost scoasă în sală de unde venisem, mi s-
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
interiorul lui. Pe un ecran mare și rotund erau niște pete colorate în negru, verde, albastru, probabil doctorița a introdus ceva coloranți. Restul cercului era un câmp alb pe care se plimbau două dungi în mișcare. A scotocit, ce a scotocit doctorița pe acolo și după un timp, a stins lumina, mi-a eliberat capul fixat să nu se miște, mi-a spus că totul a fost foarte bine. Am fost scoasă în sală de unde venisem, mi s-a oferit o
AM PRIVIT CU UN OCHI ... PE DINĂUNTRU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 707 din 07 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351680_a_353009]
-
amintiri destul de proaspete în timp. Nu dorea să fie văzut aici, dar altă modalitate nu a găsit. Prin depuneri în cont de către altă persoană, a văzut ce se poate întâmpla. Iar Luca a refuzat o întâlnire pe teren neutru. A scotocit prin torpedo până a găsit o țigară și a aprins-o, conștientizând că acest gest a început să devină obișnuință. După două fumuri, a coborât, a filmat cu privirea tot ce se putea vedea din locul în care se afla
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
doar în spectrul multicolor al lumii fizice, așa credeam. Spre ce gonim? Spre ce ne târâm?” (13 iulie). În prefața cărții, Ruxandra Cesereanu afirmă că Eugenia Țarălungă aduce noutăți în lirica românească. Autoarea confirmă observația, cu o notă de autoironie: „scotocisem în căutare de cuvinte și extinsesem granițele/ elastic/ toate granițele până la limita de rupere/ eram obișnuită cu dinamitări de tot felul// mereu industria militară acaparase/ cercetarea de vârf în toate domeniile științifice// numai cuvintele scăpaseră monopolului” (roboteam până ajungeam la
EUGENIA ŢARĂLUNGĂ – ENDO, META, EPI, PARA TEXTE LIRICE de LUCIAN GRUIA în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346591_a_347920]
-
și importanță. Esențialul rămânea lipsa neamurilor, adică, la toată lumea mai venea cineva, chiar de la țară, mai aducea un lăptic, un curcan, o poală de nuci, un cap de porc, un ou, un zaibăr... La noi, nimeni-nimic! Insă, până la urmă, tot scotocind prin arborele ginecologic - cum spune analfabeta de Malaghenia, dădurăm de niște rude și le-am scris pe loc o scrisorică duioasă cum că, deoarece am rămas singuri pe lume, îi poftim pe la noi cu dragă inimă, chiar dacă în momentalul de
NEAMURI DE DECEMBRIE, PROZĂ DE DUMITRU HURUBĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351093_a_352422]
-
nu guițau, mama lor nu grohăia, ca să mă fi lămurit despre ce era vorba. De năduf că tot am irosit o juma de noapte, am aprins lampa-n odaie, am luat felinarul, mi-am închis animalele și am început să scotocesc după uneltele din bătătură, hârleț, cazma, târnăcop și ce-am mai găsit la îndemână. Capu-mi fusese tot timpu la promisiune și la pariu și-mi trăznise prin cap ceva ce m-ar fi scutit de minciună, cum poate-ar
NIŢĂ ALU DÂRĂ (II) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351217_a_352546]