587 matches
-
de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii, parbrizul, ghiozdanul școlarului, cerul dintr-odată trezit și viu se rotesc în privirea lui mare. Scrâșnetul frânei, țipete, Salvarea. Nor alburiu, suspect, grăbite bătăi de aripă, gata să se înalțe : explozia clipei confuze. În jur, nerăbdarea bărbaților la ora de prânz. În seria de autor „Norman Manea“ au apărut: Întoarcerea huliganului Sertarele exilului. Dialog cu Leon
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
unor popoare nu le-a adresat nimeni nici o vorbă bună. Numai popoarele imature își cosmetizează istoria. Până acum istoria a însemnat mai mult istorie, decât luciditate. Istoria trăiește din ecarisajul arhivelor. Totuși prea multe totalitarisme au țâșnit din Europa. De scrâșnetele istoriei ne mai poate salva doar homo ironicus. Eroii sunt cariatidele istoriei. Ca popor mic, am depins mereu de tot soiul de istambuluri. Popoarele mici situate în coasta coloșilor par niște copii înfășați în sârmă ghimpată. În unele epoci istorice
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
stă sărăcimea. Să te uiți mai departe! Peste puțin, trecură pe niște străduțe mărginite de șiruri drepte de căsuțe de lemn, nu prea arătoase, însă curate și mai încăpătoare decât bordeiele. Aici se auzeau lovituri de ciocane, gemete de fierăstraie, scrâșnet de sticlă sau de piatră frecată și se amesteca mireasma lemnului proaspăt cu duhoarea pieilor crude, a vopselelor, a cleiului fiert. Mai departe, toate aceste străduțe locuite de meșteșugari se adunau într-un maidan plin de gunoaie după care se
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
mare de sinucideri și de depresii. La iei depresia ien funcție de anotimp. Uită-te la tipul ăla Ted Moult care a făcut Everest Double Glazing. Ieșim de pe șosea și intrăm pe drumul pietruit care duce la fermă. Hector a auzit scrâșnetul Volvo-ului pe pietriș și a ieșit să ne Întâmpine la fel de călduros și viguros ca de obicei. E tipul clasic de fermier parazit: Îndesat, rubicond, păr alb și barbă, jachetă de tweed, catifea reiată și ghete. — Bună Bruce. — Hector. Ochii i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
fii obișnuită cu treburi de genuăsta Claire, dacă iești din Aberdeen. Tresă fii taren meseria ta să le faci concurență tuturor oilor depacolo. Tresă fii tare. Ai priceput? Nimeni nu pricepe, iar rahatu de Range Rover se oprește cu un scrâșnet, Înțepenindu-se În noroi. Mă uit la ceas, iar mașina bârâie În gol, cu roțile Învârtindu-i-se de pomană și nereușind să facă priză. Hector se răsucește În scaun. — Îmi pare rău Bruce, da avem puțin nevoie de mușchii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
că de-abia a învățat de la un actor original cele mai vulgare manifestări ale mâniei și că știe să le imite cu fidelitate (anume, mersul năvalnic, bătăile din picioare, vocea asurzitoare, când ascuțită, când estompată; mișcările din sprâncene, buzele tremurânde, scrâșnetul dinților etc.); să mai presupunem, spusei eu, că imită bine numai aceste semne, care pot fi imitate oricând; ei bine! Numai prin asta, și sufletul său va simți un vag sentiment de mânie, care va acționa la rândul lui asupra
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
pachețel micuț de pe jos. Cred că e al tău, spuse, și îi puse pe birou un alt Tampax. Era de-a dreptul mirată că el n-o auzea scrâșnind din dinți, în timp ce-l privea cum se urcă în lift. Acest scrâșnet era un obicei mai vechi al ei, și i se întâmpla mai ales când dormea; de fapt, poate că încă îl mai avea, cu toate că de mult nu îi mai spusese nimeni nimic. Trase fermoarul la geantă, închise monitorul și își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
miroase a viață stătută o îmbâcsire cotidiană așezată ca un giulgiu peste conștiința searbădă acesta nu poate fi decât drumul cel mai scurt către propria minimalizare 6 iulie 2011 Starea națiunii O menghină de timp, rugina ca o plagă, Doar scrâșnetele vieții subzistă, furibund, Ca să primești o moarte îți trebuie o șpagă Reintrodusă, zilnic, în buzunar imund. Dansează disperarea, rânjește neputința, Netrebnicia însăși te rupe în bucăți, Te-nghit de viu orgoliul și nerecunoștința, Iar tu jertfești tristeții valori sau judecăți
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Eu am rămas pe verandă, surprins să văd cât de slab era înăuntrul său cel mai dur gagiu pe care-l cunoscusem vreodată. L-am auzit pornind motocicleta și peste câteva secunde a demarat și a virat la dreapta în scrâșnet de roți. Fără îndoială, se îndrepta spre Mulholland, pornit într-o cursă infernală. Kay se întoarse când zgomotul motocicletei se stinse în depărtare. I-am luat mâinile într-ale mele și i-am spus: — O să-i treacă. Îl cunoștea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Vogel suflând din greu în urma mea. Linda / Lorna fugea ca o antilopă, strângând la piept o geantă încăpătoare. Am sprintat și am micșorat distanța dintre noi. Fata ajunse pe o stradă laterală aglomerată și țâșni în trafic. Mașinile virară cu scrâșnet de frâne, încercând s-o evite. Ea se uită înapoi peste umăr. Am fentat un camion cu bere și un motociclist, care erau cât pe ce să mă facă afiș, am tras aer în piept și am accelerat. Fata se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Doi bărbați în costume sclipitoare frecau menta sub un felinar. De cum m-au zărit, au început să-și târâie picioarele, cu privirile pironite în pământ, de parcă murdăria de pe jos ar fi devenit dintr-odată fascinantă. Am rupt-o la fugă. Scrâșnetul pietrișului din urma mea îmi spunea că ăia doi alergau după mine mâncând pământul. Aleea dădea în intersecția dintre strada ce ducea în cartierul felinarelor roșii și un drum de țară ca vai de el, ce dădea spre plajă. Alergam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
dar, cum nu se Întâmplă acest lucru, se ridică furioasă, se Îmbracă și iese trântind un cuvânt nou În relațiile dintre noi: mârșav; mă opresc din lectură, simt că roata ce ne târa Întâmplător Împreună s-a blocat cu un scrâșnet sec de fierărie veche ce se freacă de altă fierărie veche; las cartea lui Melville, mă ridic, ies, mă plimb Încordat pe sub teii Încărcați de mirosul acesta neverosimil. (luni) Azi, În fața anticariatului, mi-am Încrucișat ochii În vitrina (mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Donuts când avea nevoie? — și își înnodă mai strâns fularul la gât. Tocmai se pregătea să intre în holul clădirii lui Russell când o auzi pe Emmy strigând-o din urmă. Se întoarse și văzu un taxi care opri cu scrâșnet de roți la un stop și o Emmy bronzată, dar agitată, care scoase capul pe geamul din spate al mașinii. Leigh se opri și o aștepta calmă în ușă, uitându-se la prietena ei care îi dădu șoferului trei bancnote
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
entuziasmul și teroarea. Eram sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
căruia urlau lupii. Șoferul taxiului spuse: —Ce naiba! O să stăm așa toată noaptea? Apoi apăsă pedala, trecu pe roșu și, parcă vrând să se despăgubească, pe el și pe Fima, pentru timpul pierdut, țâșni sălbatic, goni pe străzile pustii, luă cu scrâșnet de frâne cotiturile. Fima spuse: —Ce-i asta? Războiul de șase minute? Iar șoferul răspunse: Așa să fie. Amin. Mâine, decise, chiar mâine-dimineață, mă scol și Îl iau la analize, la spital. Cu forța, dacă va fi nevoie. Șuierăturile astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
neimportantă. Yael și el folosiseră foarte rar cuvântul „iubire“. Poate doar În perioada excursiei În Grecia, când nici el, nici cele trei fete nu erau prea preocupați de alegerea cuvintelor. Se rotesc cocorii. Și se duc. Traversând strada auzi un scrâșnet ascuțit de frâne. Șoferul unei camionete Îl Înjură pe Fima și țipă: —Ești În toate mințile? Fima medită o clipă la asta, se cutremură cu Întârziere și mormăi prostește: —Scuze. Îmi pare rău. Iartă-mă. Șoferul strigă: Idiot afurisit, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Curt scoase fornăitul lui tipic, amuzat și disprețuitor totodată, ca atunci, în hotelul montan, unde nu ne-am mai dus niciodată împreună de când fuseseră rostite aceste fraze. Beton - acest gri lejer, amestecat ca o cocă în cuvă, și imprimând un scrâșnet special motorului și roților dințate care se-mbucă între ele, o bătaie ritmică de pietricele lovite de peretele de tablă, învârtindu-se continuu în malaxor, până ce masa curge leneșă prin deschizătură, se ridică în cupă, înaintează lin, atârnată în văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ultra“, pe care nu trebuia să-l iei în serios, chiar dacă - și mama știa asta mai bine decât toți - el era singurul din această societate nocturnă care stăpânea cu adevărat impecabil regulile unei conversații. Se auzi un zgomot ca un scrâșnet când piatra a fost pusă pe gheață, pe urmă W. a mai alunecat preț de-o clipă în spatele pietrei, cu pantoful stâng ca punct de sprijin, cu genunchiul drept pe gheață. Părea că plutește, cu un braț îndoit, cu celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Făcând pe detectivul, m-am dus să inspectez și m-am aventurat câțiva pași În ambianța din vecinătate, foarte hotărât, e drept, să-mi iau tălpășița la cel mai mic zgomot. Din stradă urcau urletul claxoanelor, reclamele vânzătorului de ziare, scrâșnetul frânelor care Îl salvează pe trecător, dar jur-Împrejurul meu domnea o mare liniște. Am traversat un soi de laborator sau partea din spate a unei farmacii, dotată cu instrumente și flacoane. Stimulat de ideea de a ajunge la toaletă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fumului. Auzi șuieratul stingătoarelor. Unde era extinctorul lui? Probabil că-l lăsase În Cilindrul E. Orbecăi cu mâinile pe perete după un altul, tușind din cauza fumului. Ochii și plămânii Îi ardeau, cu toate că purta masca de gaze. Și deodată, cu un scrâșnet metalic Înfiorător, Începură izbiturile. Habitatul se legăna sub loviturile calmarului care se Întorsese. O auzi pe Fletcher prin intercom, dar vocea Îi era stridentă și neclară. Zgomotul teribil al izbiturilor și al metalului deformat continua. Iar Norman Își zise: „Vom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i uriașe, pline de ventuze, se Încolăciseră În jurul bazei habitatului. Unul din tentaculele sale lungi plesni peste hublou și o clipă Îi văzu, ventuzele deformate prin sticlă. SUNT AICI. — Harryyy! țipă Beth. O zdruncinătură, provocată de strânsoarea brațelor calmarului. Apoi scrâșnetul lent, agonizant al metalului. Harry intră alergând În cameră. — Ce este? Știi prea bine ce este, Harry! strigă Beth. Nu, nu, ce este? — Este calmarul, Harry! — O, Dumnezeule, nu! gemu Harry. Habitatul se zgâlțâi puternic. Luminile din Încăpere licăriră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sânge În vârful acului. Ce faceți? strigă Harry, dar deja privirea Îi devenise sticloasă și absentă. La impactul următor, se Împletici și căzu amețit În genunchi. — Nu! mai spuse el Încet. Nu... Apoi se prăbuși cu fața pe covor. Imediat, scrâșnetul metalului Încetă, odată cu alarma. Totul deveni terifiant de liniștit, cu excepția gâlgâitului ușor al apei, care se auzea de undeva din interiorul habitatului. Beth se mișca rapid, studiind un ecran după altul. — Interioarele - zero. Perifericele - zero. Totul e liniștit. Perfect! Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
anunța că Harry presuriza sasul. Trapa submarinului se deschise, iar Harry pătrunse Înăuntru. — Dumnezeule, un minut și patruzeci de secunde, spuse Harry. Știi cum se pilotează chestia asta? — Da. Norman se așeză În fotoliu și Începu să acționeze comenzile. Auziră scrâșnetul ancorelor și simțiră trepidațiile. Aparatul se legănă și părăsi fundul oceanului. — Un minut și treizeci de secunde. Cât spuneai că facem până la suprafață? — Două minute și jumătate, spuse Norman cu mâna pe maneta de reglare a vitezei de ascensiune. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
pe cei ce se agită în jurul meu. Crivățul inimii mele nu reușește să se potolească sub căldura afecțiunii lor. V. tînăr, incolor. Sînt împresurat de ființe transparente, de minotauri și inorogi tăiați dintr-un abur sticlos, forfotind în jur cu scrîșnete de copite, dezmierdîndu-se cu capul sau luptîndu-se. V. scriitorul față cu moartea. S-a trezit cu ea alături și era să dispere că există. Apoi, a început să urle, să nască istorie după istorie, interpunându-și copiii între el și
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
doi colorați - unul adormit pe un pat pliant, altul sforăind pe o saltea. Jack intră. Sirene de poliție urlau foarte aproape. Puștiul de pe saltea tresări. Jack Îl făcu și Îl năuci și pe celălalt Înainte să apuce să se miște. Scrîșnet de cauciucuri, sirene amuțite... Jack văzu pe comodă o cutie. Cartușe de pușcă. Remington, calibrul 12, de tip „două nule“. O cutie de cincizeci de bucăți, cele mai multe lipsă. CAPITOLUL 19 Ed răsfoia raportul lui Jack Vincennes. Thad Greeen se uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]