4,125 matches
-
fragilității, seminarul Jacques Le Rider, este singurul în care discuția cu membrii Fundației A Treia Europă ocupă mai puțin spațiu decât partea de eseuri și articole, și întregul nu reușește să dea impresia de unitate specifică celorlalte volume. în plus, scriitura academică a lui Le Rider recomandă textele sale mai curând specialiștilor; jurnalul din România abundă de informații și considerații, însă datele istorice și culturale primează asupra impresiilor de călătorie, asupra realității cu care intră în contact (se poate citi spre
Visând la Europa Centrală by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15932_a_17257]
-
care citește Al. Cistelecan reabilitează ideea că poezia trebuie revelată prin intermedierea critică așa cum e în structurile ei cele mai intime, urmărită în dinamica ei cea mai subtilă care conduce către misterele transcendenței, exprimînd deopotrivă realitatea, existența. Legătura posibilă între scriitură și viață sau incompatibilitatea lor constituie pentru foiletonist o preocupare constantă, accentele tari, puse pe viziunea poetică, pe căutarea iluminărilor, pe "pathos"-ul ce stă în temeiul poeticii", pe hieratism, dar și pe "condiția senzuală a creației", pe sintaxa expresivă
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
exagera însă, fiindcă subiectivitatea are și chiar trebuie să aibă locul și farmecul ei. Infailibilitatea e imposibilă și inumană, dar gustul sigur și diagnosticul exact sînt mană cerească pentru critic, iar Al. Cistelecan le probează cu succes pe amîndouă. Prețuind scriitura poeților, criticul o cultivă și pe a sa, construind o sintaxă deopotrivă caligrafiată și semnificativă, ale cărei mărci stilistice îl fac ușor de recunoscut, datorită unui lexic prețios, lucrat desăvîrșit. Dacă nu ar fi și un exercițiu al inteligenței, virtuozitatea
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
orfevrerie a cuvintelor rare, mai ales din registrul neologistic (cum făcea, memorabil, G. Călinescu și cum reușesc și astăzi cîțiva critici, extrem de puțini, cei ce pot să-și rafineze discursul, astfel încît să ilustreze realmente critica expresivă), iubind, cum spuneam, scriitura poeților, Al. Cistelecan trebuie să recunoască de multe ori (așa cum i se pare a se întîmpla și în poezia lui Romulus Bucur) o prezență insidioasă a ceva ce se poate numi "deziluzia discursivă, neputința versului de a scutura inerțiile realului
Aproape totul despre "recenzioară" by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15939_a_17264]
-
rămîne fără un răspuns adecvat", eu sînt convins că răspunsul este chiar acela de mai sus și pe care dl. Nemoianu însuși l-a dat. Mai există un răspuns, de asemenea prezent în eseul d-lui Nemoianu: "Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, supradeterminare, multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii derivate din idealul de frumusețe." Dacă lucrurile stau așa, și stau, atunci nu doar regimurile rigid ideologice și monologice
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
conținute în transluciditatea îmbătătoarelor aparențe: "Un duh al răcorii renăștea din sevă; prealesne/ Rîul își mîna greutatea trunchiului în cer./ Copii ai anotimpurilor aspiram la moștenirea curcubeului./ Năluca unei promisiuni și în cele din urmă/ Desfăcută palma norului, fără nimic./ Scriitura meteoriților deasupra mării zăbovea neînțeleasă" (Fruntariile inocenței). Inaugurala imagine apare ciuruită de "ispite", de o "arsură", de "gustul înștiințării", slujind, inclementă, la configurarea "sorții", descoperind fără zăbavă mecanismul pedepsei fără pricină, oribila gratuitate a suferinței universale: "Tăinuit se înfiripa vina
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
din instabilitatea figurilor lui Chagall, un fel de impuls antigravitațional. Nu se poate găsi o unitate în toate aceste fragmente, în aceste tablete capricioase care nu sînt nici jurnalistică, nici literatură. Deși nu duc lipsă de farmec, sînt oarecum contrariante. Scriitura lor are ceva din absurdul personajului sub zodia căruia au fost create. Ba-i Prepeleac, ba nu-i el... Constantin Țoiu, Răvașe din Kamceatka, Prepeleac cinci, Editura Allfa, 2000, 258p, fp.
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
se mai știe exact cînd vorbește el, și cînd vorbește ea, pentru că nici unul nu e explicit victimă sau vinovat. Dar nu în demitizarea iubirii - temă curentă în literatura contemporană - stă profunzimea sau frumusețea prozei lui Ivan Klima. Ci dimpotrivă, în scriitura lui Klima, cu succesiunea rapidă de replici, exprimînd o comunicare uneori disperată și exasperată, alteori insistent încrezătoare, plină de speranță și naivitate. Cuplurile lui nu ostenesc să vorbească, indiferent dacă o fac ca să se lovească sau să se aline, iar
Ridicole iubiri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16006_a_17331]
-
sistematic, didactico-enciclopedic (și ca rezultat à la longue, descurajarea reală a unor astfel de eforturi, acolo unde ele mai există); lenea intelectuală programatică, trîndăvia boemă deliberată ca stare de grație întru așteptarea nu știu căror divinus influxibus ex alto, imprecizia scriiturii sau excesul de expresivitate chiar și în acele zone ale discursului teoretic unde se impune mai cu seamă evitarea lor..." Or, Maiorescu, crede autorul nostru, a fost primul care a oferit suportul - alibi teoretic care justifică și încurajează astfel de
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
o dă reluarea temei din varii perspective. Dar mereu în jurul aceleiași preocupări. Pînă acum, în 1937, precedentele sale cărți nu se asemănau, în dispunerea materiei, de celelalte care îi vor cuceri extraordinara celebritate. Repet, numai Lacrimi și sfinți vestește modalitatea scriiturii vestitelor sale cărți franțuzești din 1949 încoace. Cît despre carte, ea demonstrează net detașarea critică a autorului de dimensiunea religioasă. Începe prin a declara că încercînd să înțeleagă de unde vin lacrimile pe care le varsă, rugîndu-se, ființele religioase, a ajuns
Cioran în 1937 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16014_a_17339]
-
și atunci îl analizăm amănunțit fără să discutăm prea mult valabilitatea lui, rezistența lui. Ca să nu mai vorbim că nici un autor mare nu mai suportă o astfel de analiză ca la școală. Nu mai e de ajuns să observi rafinamentul scriiturii, narațiunea complexă etc. Geo Vasile ordonează scriitorii comentați în ordine alfabetică și obține astfel un soi de dicționar. Foarte mulți anonimi apar tratați ca mari scriitori. Astfel, 'Paul Eugen Banciu își confirmă reputația de narator pe spații ample'... Și noi
Critica insuficientă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15603_a_16928]
-
puțin pînă acum, la o tradiție de filosofie feministă, fără a simți deci nevoia îmbrăcării unei uniforme ideologice ajutătoare. Produsele literare ale unei asemenea atitudini se anunță cel puțin interesante. Una dintre cele mai marcante trăsături ale acestui tip de scriitură este un biografism soft, tipic feminin, o pălăvrăgeală savuroasă despre rude, mătuși și prietene, despre propriile vîrste trecute, despre vacanțe (una dintre cele mai bune proze pe care le-am auzit citite în cenaclul Litere de acum cîțiva ani se
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
într-un cuvînt, eroică. Sigur, acesta nu este un eroism hard, de deținut politic sau de dizident - ci unul printre rînduri, oarecum perfid, estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
estet și soft, o replică civilizată și burgheză la "adevăratul eroism", cel tare. Totuși, un eroism - al scriiturii și al personajului, deopotrivă. Eroism de tip romanțios, în cazul lui Breban - și doar romantic (personajul este un fel de titan, iar scriitura, ușor exaltată) în celelalte cazuri. Efectul imediat și imediat vizibil al acestei forme moi de eroism este misoginismul - cvasiscandalos în scrierile lui Breban și oarecum întîmplător, de plan secund, în rest. Dacă eroismul tare se manifestă strict în relația cu
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
ajuns a ne despărți, precum Eugen Simion, Valeriu Cristea, Mircea Iorgulescu) și de la Al. Cistelecan, Ion Bogdan Lefter, Cornel Moraru, Octavian Soviany pînă la Laszlo Alexandru, Radu Voinescu, Luminița Marcu cultivă o critică ,,tradițională", de recepție estetică și cu o scriitură ,,stilistică", fără a expulza metafora, efectul cuvîntului exact în calofilia sa semnificantă. Nu e o critică aservită, într-o manieră indignă, scriitorilor, așa cum s-a pretins cu o rea voință patentă (e la mijloc un delir al ,,impersonalizării", al ,,obiectivității
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
negație politică, și virtualitățile autocontestării sale, sub chipul unor ,,anti": ,,este deja evident că aversiunea și teama față de formalismul estetic derivă (...) din aversiunea și teama de complexitate. Marele inamic al celor care persecută formalismul estetic este antireducționismul (...). Prin natura sa, scriitura estetică încorporează complexitate și multiplicitate, "supradeterminare", multidimensionalitate, o dialectică a armoniei și a contradictoriului, coexistența aversiunii față de frumusețe și a plăcerii, derivate din idealul de frumusețe. Integralitatea monolitică, logica rigidă, consecvența absolută, omogenitatea, și toate celelalte de acest gen, nu
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]
-
sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria conform căreia insistențele lui Ibrăileanu și mai ales ale lui Lovinescu ar fi întors "la 180 de grade" scriitura autoarei este un mit. Nu există de fapt o ruptură între prozele de mai mici dimensiuni și romanele ulterioare, și nici sfaturile celor doi critici literari importanți ai perioadei nu s-au aflat într-un atît de drastic conflict cu
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
au fugit, și asta din prima zi. O mulțime de amănunte comice și triste în același timp dinamitează mitul fericirii furate. Ioan Groșan e surprinzător de lipsit de prejudecăți pentru un autor român, iar precizia stilului și rafinamentul incredibil al scriiturii nu cred că au fost suficient semnalate, mai ales în critica bucureșteană. O povestire pe care autorul o consideră cea mai slabă și care a fost scrisă cumva la comanda cenzurii e O.Z.N. Povestirea a fost tradusă în mai multe
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
în întregime sprijinit pe umerii unei echipe de tineri cântăreți, aflați la început de drum. Un spectacol Rossini nu este deloc ușor nici vocal nici scenic, dar trebuie să pară ușor. Tot ceea ce bel-canto-ul rossinian cere glasului se regăsește în scriitura vocală a ,,Italiencei": rulade, triluri, cascade de ornamente, note filate, debit precipitat specific operei buffe, ansambluri dinamice (celebrele crescendo-uri) dar și arii lirice linii largi cantabile. Nici scenic nu este mai la îndemână să menții ritmul trepidant, râsul ușor
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
trece, cu ușurința celui căruia sunetele i se nasc din memorie sau invenție proaspătă, la o altfel de confesiune. Cele Trei piese pentru pian sunt din ultimul an al existenței lui Schubert. Mihaela Ursuleasa le aude "împreună". Amploarea, complicațiile de scriitură atestă faptul că omul inspirației, al ideii imediate, evita modelele lirismului său spontan. Ceea ce era cândva instinct muzical, la mica pianistă nu și-a temperat ritmul de regenerare (în fond, acesta este problema devenirii copiilor-minune). Pianistica ei este atât de
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
cuvinte: cum privim din punct de vedere estetic trilogia lui Bujor Nedelcovici și în ce măsură ne mai interesează problematica ei. Cele două componente nu pot fi separate cu ușurință. Pe de-o parte pentru că Nedelcovici nu e dintre aceia a căror scriitură să fie atît de respingătoare încît orice discuție să se poată opri la nivelul formei. Pe de altă parte, pentru că unui asemenea roman, problematizant, filosofic, dostoievskian, nu i se pot aplica exigențe îngust estetice. Ar fi simplu, de fapt simplist
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
farmec cînd urmează să spună ceva epocal), e imposibil să nu te enerveze dialogurile neverosimile, artificiale sau să nu observi lipitura fragmentelor de ziar care nu reușesc în ruptul capului să construiască atmosfera dorită. Și totuși, nu forma și nici scriitura nu sînt de amendat în primul rînd în cazul acestei trilogii. Cum, necum, lectura te prinde și se întîmplă chiar să descoperi fragmente de o poezie rafinată, momente memorabile, imagini de film de artă. Mai ales în ultimul volum, Grădina
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
Ne aflăm, aproape permanent, la margini de pădure și civilizații. Chiar și atunci cînd își angajează o călăuză, omul este, mai mereu, lipsit de ghid, de hartă, de busolă. Și așteaptă, fără încetare, un miracol. Poate că pe acela al scriiturii. Naratorul e, în plus, terorizat, de relatări și amintiri, cu privire la călători ce s-au pierdut în munți, recent sau în vechime. Iminența morții este o constantă. Cvasicertitudinea (fiindcă oricînd rămîne o speranță) că ai cancer și/sau tentația de sinucidere
Urcușul muntelui spre sine by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15775_a_17100]
-
atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care nu decorul contează, nu ornamentele, fie ele de atmosferă sau de scriitură, ci adevărul simplu și miraculos al unei întîmplări speciale: "Obiectul prozatorului este , suferința ruperii de împărăția nevăzută, căutînd veriga pierdută din lanțul de aur, rupt odată." Dar atunci ce caută în aceste povești care se vor simple "ca Euripide, ca
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
apoi, rămas în exil, a devenit bună prietenă și convorbitor la ascultata ei emisiune �Teze și antiteze la Paris�. Îi evocă, apoi, pe sinucigașii Stere Popescu, Paul Celan, Gherasim Luca. Să transcriu un paragraf demn de toată stima pentru calitatea scriiturii: �Atroce mi s-a părut, în schimb, gestul lui Celan de a se arunca în Sena și m-am dezbărat cu greu de el, deși nu-l cunoscusem pe poet decît o singură dată, în treacăt. Mai zdruncinată am fost
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]