577 matches
-
gând să-i ascundă cadavrul. Pregătise și o stratagemă ce ar fi trebuit să-i pună pe o pistă falsă pe anchetatori. Își propusese să zgârie pe perete, cu un lemn ascuțit, numele lui Mihailovici, făcând să pară că bătrânul scrijelise cu ultimele puteri numele ucigașului. Cu Vlad avea de gând să procedeze altfel. Sub pretextul că vrea să-i arate bestia mai de aproape, acum, că era ținută în siguranță în interiorul containerului, spera să-l poată convinge să vină cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din alte unghiuri drumul pe care mergeam. Dintre toți, cum am mai spus, doar Erjika părea să se simtă bine, de parcă descoperise cheia fericirii. Când râdea, părea și ea un copil. Nu i se mai vedeau liniile adâncite de griji scrijelite pe frunte, iar ochii radiau lumină, o lumină albastră ca apa adâncă a unui lac de munte. Buza inferioară părea să-i cadă ușor, ca un fruct exotic ce se aștepta cules, trimițându-te cu gândul la imaginea unui copil
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
care-l văzusem prăvălit lângă lup. Dintr-o parte, rădăcinile lui îți dădeau impresia că e un om în genunchi care se oprise ca să se roage. Pe partea dinspre nord, de pe sub urme de mușchi înghețat, se ghiceau niște litere inegale scrijelite cu greutate de un cuțit. Am dat la o parte zăpada și mușchiul care mă încurcau să citesc, apoi am buchisit: “În amintirea lui Codruț”. Mai jos fusese scrisă și o dată, dar nu se mai înțelegea decât un unu și-
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
creierul său nu putea procesa informația auzită. Adică de auzit, auzea foarte bine, dar nu înțelegea nimic. Oricât de nebunesc și exagerat ar părea, comunicam prin scris. Casa era plină de carnețele ce păstrau urma conversațiilor noastre. Pe atunci, abia scrijeleam propoziții scurte, cu litere de tipar, referindu-mă la rutina de zi cu zi: „De ce țipi?“. Sau unele rumegări filosofice de genul „De ce m-ai făcut?“. La astfel de întrebări mama se prefăcea că nu-mi înțelege scrisul, ridica din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
un rezultat nu ajungem; eu îți spun că sunt pe moarte și tu spui că este o nimica toată; tu-ți iei responsabilitatea fără să fii atent, fără să judeci, fără să mă urmărești. De ce te învinuiești că mi-ai scrijelit tulpina? Spune dacă-i așa, atunci se schimbă situația, dar eu nu cred că tocmai tu ai făcut așa ceva. -Poate că ai dreptate fagule, în tot ce spui, dar nu înțeleg despre ce este vorba. Te rog frumos spune direct
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
alături două persoane, încăperi boltite sau cu tavanul surpat, contraforturi în care bolovanii au muchiile ascuțite, ca un tăiș de secure. Nu întîlneam nici o statuie. Nu vedeam nici un ornament. Singurul semn de preocupare artistică era desenul cu cei doi lei scrijeliți în piatră, gata să sară, unul asupra celuilalt, la "Poarta leilor". În rest, nimic nu atenua duritatea ruinelor. Acesta a fost, deci, palatul lui Agamemnon? Războiul troian îmi apărea acum despuiat de orice aură; un conflict între regi provinciali și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
este foarte important să îți dezvolți abilitățile, să crești capacitatea de producție a grădinilor suspendate ale dragostei tale, în așteptarea fagurelui suflețelului tău. șase în al treilea loc: visezi că mergi până la dudul-înalt-cu-dude-mari-de-aur, de lângă mijlocul cuibulețului tău curat, unde citești scrijelit pe coaja trunchiului un mare secret. când faci ochi, nici nu te speli pe față, nici nu pui straiele de muncă pe tine, dai fuga și găsești cu adevărat scrisă metoda căutată de tine pentru cultivarea unui material din proteine
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
noi o ploaie cu bulbuci de cuvinte rostite în același timp o trăire de sex feminin, tristă și frumoasă ca o cariatidă care susține acest templu de uimire. nu e complicat, nu e postmodern, dar îmi seamănă ceea ce scriu ce scrijelesc pe acest bob de orez - viață a mea timp al meu, prin care înot la mare adâncime cât mă poate ține respirația antrenată la circ numai cu tine, luo na numai pentru tine, pentru noi, pentru copilul nostru. sosirea acasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Privind cu mai multă atenție, primul secretar particular, observă,în scrijelitură, o culoare care-l făcu să tresară. Brusc, se aplecă,în genunchi.îi descleștă gura, dinții, de aurul volanului, dete acolo cu unghia, mai scoase un briceag ordinar, și scrijeli, cu el, un pic mai sus, un pic mai jos, un pic mai către dreapta, un pic mai către stânga...rosti, apoi, căzând, lat, peste decedat: AUR! Cuprinzând cu ambele mâini, și apăsându-și cu putere, trupul, asupra acelui blestemat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
unde să așeze canapeaua și pianul, și-au cărat înăuntru toate lucrurile și nu s-au oprit nici un moment să se uite la podeaua salonului. Așa spun ei. Apoi, în prima dimineață, când au coborât la parter, era deja acolo, scrijelit în podeaua de stejar alb: PLECAȚI DE-AICI Unii dintre noii proprietari spun că le-o fi făcut-o vreun prieten, în glumă. Alții sunt siguri că e din cauză că nu le-au dat bacșiș muncitorilor care le-au cărat lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
înghesuie în jurul nostru. Ici, colo sunt incrustații aurite și oglinzi. Cu o mână își răsucește prețiosul inel de pe mâna cealaltă. Diamantul este masiv și colțuros. Îl învârte până îi ajunge în palmă, apasă cu palma deschisă pe tăblia șifonierului și scrijelește o săgeată cu vârful îndreptat spre stânga. Sapă o cărare prin istorie. În telefon zice: — Îți mulțumesc din suflet. Îi închide clapeta și-l strecoară la loc în geantă. Mărgelele de la gâtul ei sunt dintr-o piatră verde, intercalate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mea asemenea bijuterii. Își bagă picioarele în pantofi și zice: — Am impresia că de-acum înainte o să am de furcă să vă țin departe de Mona. Își tapează părul roz peste ureche și zice: — Veniți după mine. Cu palma deschisă, scrijelește o săgeată pe tăblia unei mese. O măsuță de joc Sheraton cu incrustații de alamă filigranată, după cum scrie pe etichetă. Acum nu mai e decât un hârb. Mergând înainte, Helen Hoover Boyle zice: — Ar fi fost mai bine dac-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ea. Și răsucește rujul la loc. Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce atinge. În timp ce mă conduce, zice: — V-ați pus vreodată problema de unde vine poemul? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
cumpărat de la moștenitorii autorului. Autorul a decedat fără vreo cauză aparentă acum vreo trei ani. Nu știu dacă asta aduce cartea în domeniul public. Nu am reușit să aflu cine deține drepturile acum. Și Helen Hoover Boyle de oprește din scrijelit, la jumătatea unei oglinzi mari, cu margini șlefuite, și zice: — Eu dețin drepturile. Și știu unde vreți să ajungeți. Am cumpărat drepturile acum trei ani. Am reușit să găsesc, prin angrosiști, vreo trei sute de exemplare din tirajul inițial și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și stâlpișori cotesc la dreapta, apoi la stânga, în dreptul unei vitrine edwardiene pentru colecții, cu panouri din sticlă de Boemia. Și vocea care mă urmărește zice: — Poate reușiți să curățați mediul înconjurător și să transformați lumea într-un paradis. O săgeată scrijelită pe o măsuță de ceai indică o direcție, deci eu o iau în cealaltă. Și vocea zice: Poate reușiți să produceți la nesfârșit energie nepoluantă. Poate reușiți să călătoriți în timp ca să preîntâmpinați tragediile. Ca să învățați. Ca să cunoașteți tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în ochii lui Helen. Zâmbește cu jumătate de gură și zice: — L-ai omorât pe copilul tău adevărat. N-ai decât să mă omori și pe mine. Și apoi, cât ai clipi, Helen îl plesnește peste față cu toată puterea, scrijelindu-i amândoi obrajii cu mănunchiul de chei. O clipă mai târziu, încă un șuvoi de sânge. Încă un parazit sfârtecat. Încă un gândac de bucătărie mutilat. Și privirea lui Helen se ridică de la sângele lui Stridie către sturzii care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
-și petalele fructelor încep să-i cadă frunzele scrise de rugina amintirilor îl caut și-l găsesc atârnat de crengile curiozității în care am crescut deasupra genunii... Tablou de foc... Stau cu ochii cât roțile Carului Mare în liniștea surdă scrijelită de geamătul căldurii prinsă între cărămizile înroșite mintea-mi zdrobită de lanțurile durerii aleargă prin vreme în trecut în prezent despletind amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
întinse întru căutare de himere urmează stația anii patruzeci cu peronul pe partea stângă cocoșii de metal cântă recviemul la ore fixe atenție se închid ușile de piatră instrumentistul își cară în suflet pianul cu coadă lângă șemineu marie nebuna scrijelește cu emfază pe sânii lăsați cuvintele letrismul monocromismul spațialismul arta brută cobra zen 49 dau al set atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și profeții zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
între noi trecutul o noapte și Dumnezeu printre resturi. singurul loc de care moartea nu știe uneori sap în mine și rămân acolo până noaptea târziu caut locul din care am venit știu că există pericolul să se surpe pereții scrijeliți de nesomn și nimeni n-ar cuteza să mă dezgroape iar căutările mele vor fi zădarnice rănit printre resturi ignorat cu tălpile arse de căutări o să aștept în singurul loc de care moartea nu știe știu totuși că în locul acela
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
știe. Cel francez sau cel anglo-american? Că, dacă e vorba de intelectualii de la Paris..., aaa..., nu cred că o să găsim pe cineva dispus să ne asculte!... Nu ne vor crede ei nici dacă am avea însemnele cu secera și ciocanul scrijelite până la os pe trupul nostru!... Dar fie cum zici tu!... Totul e să ne vedem plecați!... 5 Zilele care urmară fură zile de pregătire febrilă. Soții Gutman se folosiră de răgazul dinaintea plecării pentru a dezafecta complet locuința lor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de scenele de perversiuni din holul liceului sau de victimele-tocilari ai echipei de fotbal și al doilea: reușeam să meditez la cele întâmplate. Ca de obicei, scaunul meu era gol, așezat ușor înclinat spre fereastră, în spatele clasei, izolat. Banca era scrijelită, astfel lăsând-o, însă parcă ceva nu era la locul său, însă nu percepeam nimic diferit, străin. M-am așezat și mi-am scos cărțile orei respective. Căștile nu au lipsit de la locul lor. Purtam un hanorac negru, cu un
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aluneca exact pe urmele mele, ca într-un ritual. Îmi plăcea să-i ascult scrâșnetul schiurilor cum zgâriau zăpada în urma mea. Și doar schiurile lui făceau un zgomot aparte, pe care nu l-am mai auzit la nimeni, ca și cum ar scrijeli sau încrusta scoarța zăpezii. Avea un anume stil de a schia, de a mușca zăpada cu canturile. De la distanță îl puteai recunoaște după poziția oblică pe schiuri, mișcarea în cercuri largi, legănată ca un dans. Schiam cu soarele în spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poate că victima a avut vreme să Își compună propriul bocet, fie și În niște semne ambigue, conchise el. — Niște semne? Care? Dante Își Înmuie degetul În cupă, unde mai rămăsese niște drojdie de vin, și trasă pe masă literele scrijelite pe zidul bisericii. Apoi se opri dintr-o dată. Un fragment al viziunii provocate de leacul cel misterios pe care Îl avea de la spițer se suprapusese peste amintirea a ceea ce văzuse În biserică. Un amănunt pe care mintea lui trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
luminoasă a Minervei mi-a limpezit mintea. Ce vrei să spui? Întrebă Teofilo. — Ceea ce acum mi se pare evident - Dante Își purtă iarăși degetele, cu Încetineală, peste urmele lăsate pe masă. Nu vi se pare că Ambrogio ar fi putut scrijeli trei scurte trăsături verticale, urmate de Începutul unui alt cuvânt, pe care n-a mai izbutit să-l ducă până la capăt? Că s-ar fi străduit, așadar, să scrie III COELUM, „al treilea cer“? Din nou tăcerea urmă cuvintelor sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Își trecu degetele ușor peste brazdele din var: cineva cu siguranță tot răzuise peretele cu un vârf de oțel, poate o spadă sau un pumnal. Săltându-se pe vârful picioarelor, izbuti să ajungă până la marginea superioară a inciziei. Cel care scrijelise zidul trebuie să fi fost cam de aceeași Înălțime cu dânsul. Văzuse cândva unul dintre acele semne ale răului pe o carte de farmece sechestrată În casa unui om bănuit de vrăjitorie. Acesta fusese prins În timp ce evoca nălucile morților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]