572 matches
-
două oscioare și trei burtici din piele uscată, îi indică carafa). Prezența dumitale aici, după cum mă temeam, devine din ce în ce mai plăcută. Turnă și băură. Femeia se ridică c-o greu de pronosticat ușurință și scotoci după ceva, într-o arătare de scrin, cu picioarele subțiratice și răsucite. O mobilă sofisticată și jalnică. Se întoarse apoi și dădu drumul pe masă la un pachet de țigări. Doamne, "Virginia"! Marca asta de țigări nu se mai fabrica de peste două decenii! Femeia alese o țigaretă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
decât de diploma și cocarda cu care-l împropietăreau o tagmă de moși. Deasupra fotografiei înrămată și ea, linsă și ea de o limbă lată de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
uita uimită împrejur. Oamenii au sărit să-l ajute la descărcat. Veni Spiridon, veni frizerul, Stere își trimise băiatul de prăvălie. Au desfăcut frânghiile, au strigat la căruțași, împreună cu preoteasa. Fochistul a cărat dulapurile cu spinarea. Multe lucruri avea sfmția-sa: scrinuri grele, oglinzi, lămpi, oale, câte alea, o sobă, pat greu de stejar și șifoniere. Nevastă-sa a pus perdelele la ferestre, a măturat, până seara întinsese preșurile, ștersese praful. Părintele le-a mulțumit. Muierile vorbeau pe la porți: - Ce fel de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
polul, făcea cercuri de lumină. Bătea vântul lui martie, subțire. Pe coana Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe numele ei de botez Elvira, viitoare Eveline, a crescut și, Într-o zi, absolut, dar absolut din Întâmplare, a descoperit documentele pe care Sebastian Corbu, care nu prea dăduse crezare poveștilor Îndrugate de fratele său, le azvârlise neglijent În scrinul negru al familiei. Le-a parcurs cu aviditate și a aflat astfel despre tezaurul de la Rennes-le-Château și despre faptul că el nu e o simplă legendă, o poveste de adormit copiii romanțioși. Respectiv, că există cu adevărat și poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
undeva, într-o cofetărie sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul zăcea în hol de treizeci de ani ― două tablouri: un Goya și un Rembrandt. ― Oho! ― Nu intru în amănunte. De ajuns că amicii se hotărăsc să le comercializeze și să împartă banii. La numai câteva ore, oamenii
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cofetărie sau într-o cutie cu jucării. Cristescu zâmbi. Mai încolo, o femeie plivea buruienile de pe un mormânt. ― Acum câteva luni, reluă, locuia într-o vilă împreună cu alți șase locatari. La un moment dat, găsesc într-un scrin ― simplă întîmplare, scrinul zăcea în hol de treizeci de ani ― două tablouri: un Goya și un Rembrandt. ― Oho! ― Nu intru în amănunte. De ajuns că amicii se hotărăsc să le comercializeze și să împartă banii. La numai câteva ore, oamenii încep să moară
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nu sânt prea politicoasă, căci desigur dumnealui nu înțelege un singur cuvânt din ce pălăvrăgesc eu. Continuă într-o engleză poticnită: ― Mi-ați face o marc plăcere, mister Stanley, dacă ați accepta să luăm ceaiul împreună. Sânt sigură că în scrinul meu se mai găsesc câțiva biscuiți și o felie de cozonac. Domnul Cristescu ne va însoți, fără îndoială. Maiorul începu să râdă. ― Din nefericire, mister Stanley se grăbește. Are avion peste două ore. A dorit însă să vă cunoască. ― Oh
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de vizită, pendula anunța orele de bal sau de primire, în oglindă, îngălbenită acum, se reflectau chipuri gingașe într-o cascadă de bucle, zulufi, pene și flori, umeri goi, coborâți după cum cercau canoanele frumuseților contemporane cu Eugenia de Montijo. În scrinul de cireș lustruit, lenjeria delicată, lucrată în mânăstiri, emana arome dulci, mitenele fine de antilopă albă adăstau alături de dantela scumpă Valenciennes ori mai modestă de Bruxelles... Melania Lupu trase mânerul de bronz și scoase o jumătate de cozonac, un borcan
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta căci este îndeajuns de inteligent ca să înțeleagă că altfel nu are nici o șansă. Hai, fetița mea, ia carnetul unde ți-ai notat numărul lui de telefon. După aceea, te vei simți extrem de ușurată. Și... pot să jur că în scrin mai sânt trei marțipane. Două cu fistic și unul cu migdale. Dar asta nu înainte de a fi vorbit la telefon. Degetele îi tremurau de emoție. Fiecare rotire a discului o apropia de locuința tânărului și Melania își imagina fenomenul plastic
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
domnule maior! N-am avut copii... și de ce să mă ascund după deget, Doru a fost totdeauna slăbiciunea mea. Chiar când fura mâncare din frigiderul Valericăi, închideam ochii, deși mi-era rușine pentru el. Sări în picioare și alergă la scrin. ― Auzi Mirciulică? Prietenul nostru Doru s-a făcut bine! Cotoiul rămase încremenit, ca un sfinx. Melania își strâmbă buzele: ― Mirciulică e puțin ranchiunos, dar foarte puțin, vă asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
am invitat și pe el. Am simțit de la bun început că mă privește cu multă... Cum să vă spun?... Multă îngăduință. ― Nu vă înșelați, râse Cristescu. Vorbește mereu de dumneavoastră... ― Adevărat? Ochii bătrânei se aprinseră brusc. Luă un ziar de pe scrin și improviză la iuțeală un cornet. Deșertă înăuntru coșulețul cu fursecuri și un pumn de migdale și i-l întinse. ― N-o să vă fie prea greu, domnule maior, nu-i așa? Vreau să știe că m-am gândit la el
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Mirciulică! Melania Lupu își izbi palmele consternată. Cotoiul îi înhățase toca și se juca pe divan. ― O pălărie pe pat! Asta aduce ghinion! Mă enervezi îngrozitor. Se repezi s-o ia. Înspăimântat, motanul abandonă bucata de fetru și sări pe scrin. Bătrâna își recuperă pălăria și începu s-o perie ofensată. ― Uite, la asta nu mă așteptam din partea ta. Și încă într-o asemenea zi atât de importantă pentru noi amândoi. Ți-am spus doar că plecăm împreună. În primul rând
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nimerească. Scarlat, pe jumătate orb, trăgea în neștire. Melania Lupu își reprimă strigătul în capul pieptului. " Trebuie să-l oprești! Cu orice preț! Totul e în mâinile tale. Nu uita, ușa se deschide spre interior." Ioniță Dragu se lipise de scrin cu brațele desfăcute. Părea crucificat. Bărbia lungă, moale, i se umpluse de salivă. Doamna Miga căzuse lângă el, în genunchi. Fără să-și dea seama, își înfipse degetele în piciorul profesorului. Stofa veche pârâi și unghiile lungi lăsară dâre însîngerate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
audă. Și acum gîndește-te la o surpriză. Mi-e teamă că nu prea ești în fonduri, însă pentru o ocazie ca aceasta merită să umbli la pușculiță. Ia să vedem ce economii ai! Scoase o cutie veche de bomboane din scrin și cu gesturi furișe, străduindu-se să nu facă zgomot, începu să numere mărunțișul. Când se întoarse la minister, maiorul găsi lista întocmită de Azimioară pe birou. Erau trecute acolo vreo 15 nume cu adresele respective, ocupația și locul de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-evident, după ce ați fotografiat sălile muzeului, câteva tablouri și chiar pe câțiva dintre vizitatori ― aparatul fiind încărcat l-ați declanșat din neatenție, și pelicula a înregistrat o parte din odaia în care ne aflăm. Se văd limpede tabloul cu cale, scrinul și pendulul, și chiar un colț de perdea. Vă dați seama că nu încap confuzii. Mi se pare de asemenea extrem de dificil să găsiți justificarea prezenței acestei imagini în filmul recuperat de la Dascălu. Melania avu un surâs ciudat. " Asta e
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
îl indispunea. Degas era prea dur, Gauguin, un nerușinat... Surîse: "Goya, satirul acela bătrân, era singurul care știa câte ceva despre femei..." Se auzi un ciocănit puternic în ușă. ― Herr Oberst! Pentru Dumnezeu, Herr Oberst! Înfășură pânza și se apropie de scrinul greoi, baroc. Apăsă puternic unul din lambriuri. Stema heraldică alunecă ușor. Pipăi, strecurîndu-și adânc degetele în ascunzătoare. Vânătorul lui Rembrandt era acolo. Puse alături Femeia cu evantai și astupă tainița. În urma colonelului intră menajera. Privi nedumerită rama știrbă, agățată strâmb
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
se suprapuse peste celelalte. Zîmbi: " Nimeni... Pentru totdeauna... A nimănui..." Oamenii deschiseră portiera. Trupul colonelului se prăvăli pe caldarâm. CAPITOLUL I DUPĂ TREIZECI DE ANI Mihai Panaitescu pătrunse în holul întunecos inhalând aerul cald. Se împiedică izbindu-se dureros de scrinul greoi din capătul încăperii. Fusese cândva o piesă elegantă cu linii trufașe. Anii ciuntiseră ciucurii stemei heraldice, așternuseră o crustă groasă de praf în pliurile florilor scobite în lemn. Pe placa de marmură plesnită, stăteau cocoțate două borcane uriașe cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în poală și cu pași mărunți se îndreptă spre oglindă. Își șterse obrazul mic cu un tampon muiat în lapte de castraveți, apoi strânse părul alb, buclat într-un tulpan subțire. Deschise scrinul cu gesturi furișe și scoase dintr-o pungă două bomboane fondante. Ezită o clipă și mai luă una. Se vîrî în așternut, cu un chicotit înfundat. Strânse între picioarele înghețate cărămida fierbinte și stinse lumina. Șopti cu gura încleștată de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe nevastă-sa... Doi fluieră-vînt! Gabardină, mătăsuri și mănâncă ce-a rămas pe fundul lingurii. Reflex, ridică bărbia în dreptul odăii lui Doru Matei. Un escroc! Muieri, vorbe deșucheate... Nopțile sunt un adevărat scandal... Scoase un țipăt ușor. Pe zidul din spatele scrinului, o hartă udă își lățea contururile. Un firicel de apă curgea de sub mobilă înaintînd spre mijlocul odăii. ― Inundație! țipă bătând cu pumnii în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în prima ușă. Ne inundă! Popa deschise prudent rostogolindu-și ochii mici. Părea că adulmecă. ― Ce-i? mârâi iritat, hotărîndu-se în sfârșit să iasă. Prin ușa întredeschisă se vedea patul neatins. ― Ne inundă! repetă Valerica Scurtu. Se repezi apoi la scrin încercînd inutil să-l împingă. ― Ce s-a întîmplat? se interesă Panaitescu. Omul se mișca ușor. Nu-l auzeai niciodată în baie, în bucătărie, când umbla la ușă. Cu nevastă-sa vorbea totdeauna în șoaptă, ca niște conspiratori. Tremura de
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
totală abstracție de ținuta tânărului, iar ochii nu coborau mai jos de bărbia acestuia. Am să închid eu apa la bucătărie. ― Ia dați-vă la o parte! Matei își propti mâna în buclele stemei heraldice, sprijinindu-și umărul de muchia scrinului. Simți că degetele îi alunecă. Lambriul se deplasase descoperind o tainiță. Oamenii se priviră surprinși. ― Extraordinar! suflă Panaitescu. Stau de 20 de ani în casa asta și habar n-am avut. Valerica Scurtu se ridicase pe vârful picioarelor încercînd să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Se luau amprente, se lucra delicat cu penseta și pensula muiată în praf de cărbune, se căutau urme și un "nu se știe ce" de obicei amănunt ciudat, uneori revelator, alteori parazitar, totdeauna plin de întrebări. Arătă cu țigara spre scrinul greoi. Pata de pe zid se întunecase, marginile deveniseră cafenii. ― S-a spart țeava de la apa caldă, explică Melania Lupu, strîngîndu-și jacheta. De aceea e așa de frig. ― Mă întrebam, chiar, tăcu absent maiorul. E neplăcut iarna... ― Trebuie să telefonăm la
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
e bine... Am mai luat astăzi de două ori. Știți, inima. Trebuie să fiu atent... ― Aveți dreptate. Glasul lui Cristescu era limpede, lipsit de orice nuanță: Trebuie să fiți atent. Foarte atent... * Se întîlni în hol cu Azimioară. Locotenentul admira scrinul, mângâind cu buricul degetelor florile sculptate în lemn. ― O piesă admirabilă, șopti. Deștepții ăștia și-au bătut joc de el. ― Ceva nou? întrebă Cristescu. ― Deocamdată nimic. Sinucidere clasică. Întoarse capul. Ușa de la odaia Valericăi Scurtu era întredeschisă. Maiorul ar fi
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
N-am condică, n-am șef, îmi iau concediu când vreau..." Oftă: Toate astea nu par deloc motive de sinucidere. ― Absurd! repetă Matei. Contestați însăși evidența! ― Evidența, surâse Cristescu, sau poate numai aparențele. Azimioară îl aștepta pe un scaun în fața scrinului. ― Ați isprăvit? se interesă maiorul. ― Da. În câteva minute sosește ambulanța să ridice cadavrul. Materialele sânt deja la laborator. ― Perfect! Își privi ceasul: în maximum 20 de minute termin și eu. Ce-a zis medicul legist? Locotenentul ridică din umeri
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]