704 matches
-
Jung Hwan, jucător la Perugia.) Spre finalul campionatului mesajele lui Serghei au fost mai lungi, mai reflexive și cu mai puține greșeli. O română destul de corectă, în orice caz mai inteligibilă decât cea vorbită (cum o fi arătând oare cea scrisă?) de premierul Vasile Tarlev sau de Eugenia Ostapciuc, Președinta Parlamentului. Recunoșteam sintagme preluate de la comentatorii sportivi români sau de la invitații „Clubului Cupei Mondiale”. Cine face antijoc pleacă acasă. Nu poți să amăgești fotbalul mult timp. Și Portugalia și Italia au
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
cum o făcuse romanul anterior. După o tăcere de doisprezece ani, D. revine cu o istorioară de dragoste, Taina stolnicesei (1958), a cărei acțiune, plasată în epoca lui Caragea Vodă, constituie pentru autor pretextul de a crea un cadru pitoresc. Scrisă dezinvolt, cu o anume ironie, dar și cu un umor deseori facil, cartea face concesii evidente unui gust îndoielnic. În Tase cel Mare (1964), este abordată una dintre temele de largă circulație la noi: soarta îmbogățiților de război. Eroul, Tase
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286675_a_288004]
-
la ediția Slavici din Colecția Opere fundamentale publicată în 2001 la Editura Universul Enciclopedic. Redăm un fragment elocvent, credem, în acest sens: ,, Impresia pe care o ai, când îl citești narațiunile sufocate de atâtea determinări, este că el se căznește... Scrisa nu-i iese ușor, își compune în chinuri ca și Creangă fraza, cu deosebirea că la Creangă fraza iese bine, rotunjită, aproape savantă prin numărul mare de propoziții subiective și atributive strânse ca boabele de strugure într-un ciorchine, în timp ce
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
alăturată; rolul părinților a fost Însă preluat de moașă. În mitul autohton al urselor au intervenit influențe străine, livrești, referitoare la structura ursirii În etape, citirea ursitei dintr-o Carte a vieții și a morții sau citirea În șoaptă a scrisei dintr-o Carte a ursitelor etc. R. Vulcănescu diferențiază soarta individuală de cea a comunității etnice. Studiile contemporane, apărute În ultimele decenii, dar mai ales după 1990, au o structură erudită și se bazează pe un material faptic mai bogat
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
rostește pățirile noului-născut; iar cea de-a treia, Moartea, rupe ața, și acolo va muri noul născut. Rostirile lor uneori se completează sau se contrazic rămânând În vigoare menirea celei din urmă. Aceea se scrie apoi În cartea vieței și scrisa ei (anticul fatum) rămâne neclintită. Nici sfinții, ba uneori nici chiar Dumnezeu nu poate schimba hotărârea fatală. În afara prezențelor umane care sunt implicate În conturarea devenirii omului la momentul nașterii lui, există bine marcat rolul ursitoarelor. Dacă divinitatea are o
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
apotropaică și cea augurală, de menire rituală a unui viitor bun. Practica rituală masa ursitoarelor se bazează pe principiul analogiei: obiectele simbolice care se pun vor transfera copilului calitățile: sănătate, frumusețe, noroc. Iată că norocul este doar o părticică din scrisa sau data copilului, lucru care apare mai clar În basme, unde norocul și mintea sunt puse În cumpănă dreaptă. Prin țara Hațegului, moașa, singura care poate apăra pe copil de toate lohoanele și boglodatele (dihăniile spurcate), aude cum ursesc ursonile
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Norocul primilor doi băieți a fost găsit repede. După ce a cutreierat lumea, fiul cel mic ajunge la ținta sa. Tânărul ajuns În vârful copacului, Își recuperează săgeata. Coboară, socotind că este sec de noroc, Întrucât nu-și aflase acolo pe scrisa lui. Pornește la drum cu o bufniță agățată de spinarea lui, urmată de un alai. Flăcăul se trezește lângă o zână frumoasă, Însoțită de șase roabe, alături de șapte piei de bufniță. Toți nuntașii sunt uimiți de frumusețea miresei fiului cel
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
se ducă acasă să dea la confecționat o cămașă, În care să intre toți trei frații; după ce se vor Îmbrăca cu ea toți deodată, să dea cu sulițele În sus și În locul În care vor ajunge sulițele, acolo se află scrisele fraților. Frații mai mari au nimerit În două curți boierești, iar cel mic, la marginea unui lac. Fratele cel mic merge din nou la vrăjitoare și află că scrisa lui este fata Împăratului din scursul apelor, În coadele mărilor. Cei
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
sus și În locul În care vor ajunge sulițele, acolo se află scrisele fraților. Frații mai mari au nimerit În două curți boierești, iar cel mic, la marginea unui lac. Fratele cel mic merge din nou la vrăjitoare și află că scrisa lui este fata Împăratului din scursul apelor, În coadele mărilor. Cei trei frați merg Împreună să aducă fata. În povestea Broasca și ghemuI [Niculiță Voronca], cel de-al treilea fiu a tras cu arcul Într-o broască. Noaptea, broasca se
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
savante e o practică dintre cele mai curente. Într-un fel de ars poetica cititorul e prevenit că nu poate învăța din culegeri de versuri cum să trăiască: „ar fi ca și cum ne-am prepara meniuri/ după o carte de bucate/ scrisă de Marylin Monroe”, ca și cum am călători „după mersul trenurilor/ de Bacovia” sau am vorbi „cu cartea de telefon/ compusă de neamțul cel surd”. Manierismul se declară și prin imagini nu rareori excentrice, produse prin alăturări insolite: „Ninge cu litere de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
cititorul hotărăște că ar fi scopul ultim al textului: narativ, declamativ, persuasiv, informativ, argumentativ ș.a.m.d. 1.4. Istorie - text - narație În următoarele capitole ne vom îndrepta atenția asupra celor mai influente discuții lingvistice despre narațiunea ca artă verbală: scrisă sau orală, tradițională și colectivă, inovativă și individuală. Aceste capitole readuc în discuție ceea ce s-a sugerat pînă acum despre poetica narațiunii. Prin aceasta, ne referim la comentariul relativ abstract și teoretic asupra aspectelor mai sistematice și recurente ale istoriilor
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
tensiune o continuă și pătimașă căutare a lirismului, căruia încearcă, utopic, să-i circumscrie teritoriul. Uneori ajunge la tulburi și tulburătoare presimțiri ale inefabilului și realizează o tăietură disociativă între poet și om: adevărata poezie ar fi aceea trăită; cea scrisă devine doar expresia amânată și esențializată a trăirii, care își cere dreptul la zăbavă pentru a se decanta și obiectiva: „În seara asta am atâta spirit în clocot/ Că nu mai încape în poem, în pagini;/[...] Mâine, ce-a spumegat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
funcții de conducere. Mai publică sporadic versuri în „Limite”, „Caete de dor” și în „Argo” (Bonn), iar după 1989 alte scrieri îi apar în „România literară”, „Vatra”, „Jurnalul literar”, „Apostrof”. Romanul Ferestrele zidite (1993) e o carte cu destin ciudat: scrisă de V. pe parcursul a trei săptămâni în 1947, a circulat în manuscris la Paris, unde s-a bucurat de aprecierea lui Paul Celan, Mircea Eliade, a Monicăi Lovinescu, a lui Roger Caillois, Alain Robbe-Grillet și Brice Parain, dar nu și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
paralela a modului de gândire și a construcției gramaticale este, la rândul ei, legată de creșterea nivelului cultural și de asimilare a unor modele. La vremea lui, Eminescu afirmase just ca „Limba, alegerea și cursivitatea expresiunii în expunerea vorbita sau scrisa e un element esențial, ba chiar un criteriu al culturii” și ca „Limba și legile ei dezvoltă gândirea”.3 2 Mioara Avram, „Gramatica pentru toți”, Editura Academiei R.S.R., Bucurerești, 1936, p.10. 3 apud. Mioara Avram, op.citata, p.10
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
aflat în centrul universului liric. Versurile devin eliptice, se constituie din lungi enumerații din care adesea verbele lipsesc, astfel încât devine dificil de lămurit dacă poetul respinge cu toată ființa poezia anterioară ("Nu trebuie/ Să-ți spui gândurile/ Dacă regreți/ Trecute scrisele rânduri", Sine die, "Cafeneaua/ Cu visători damnați./ Trecut-au ani,/ Simbolism,/ Curentul decadent./ Broșuri,/ Bijuterii rare/ Paradoxe/ Bizarul,/ Seri./ Nopți,/ Efuzii de parfume/ Și nuanțe./ Orașul damnat.", De artă). Alteori latura socială a noilor versuri este explicită. Nu e, totuși
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
neîmblânzită și mai nerecunoscătoare decât orice știință așa-zis exactă și n-am fi de părere ca nimeni s-o înceapă în tinerețe până când nu e îndrăgostit de ea în general (nu numai de-a lui, nu numai de cea scrisă de el) și până când în suflet nu i s-au topit toate posibilitățile poetice ale vieții, formându-i de tot convingerea că-i va rămâne credincios pentru totdeauna"195. Se desprinde de aici și orgoliul creatorului, dar și refuzul poeziei
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
afaziilor: 1) Afazie expresivă - se regăsește în două moduri: a) orală, bolnavul știe ce vrea să spună, dar este incoerent sau incapabil să se exprime, aude și înțelege limbajul vorbit, dar nu poate să reproducă ceea ce aude sau citește; b) scrisă, se manifestă prin agrafie, incapacitatea de a scrie cuvinte sau de a aranja în cuvinte literele de tipar. 2) Afazie receptivă - incapacitatea de a înțelege limbajul verbal sau scris. În forma vizuală, deși nu prezintă tulburări vizuale, pacientul nu înțelege
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
maturitate, ce se suprapune peste studiile liceale și cele universitare, a decurs temporal într-o epocă a schimbărilor rapide. Am resimțit, la cel mai profund nivel, "bombardamentul" informațional, care nu se regăsea doar sub aspectul dezvoltării presei (în special cea scrisă, care includea deopotrivă ziare militante civic și politic, dar și publicații cu tentă pornografică, aflate pe toate tarabele), ci și la acela al accesului la valorile simbolice ale lumii occidentale: filme, muzică și cărți. Pe acestea din urmă le-am
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
redactor, apoi redactor-șef la „Revue roumaine” (1952-1963). În 1946 a alcătuit antologia Poezia muncii și a libertății, care marchează debutul său editorial. A recurs și la pseudonime (Eliza Balaban, Maria Ranteș, Alexandru Salbă). Până la plonjările în lozincărie din publicistica scrisă după 1944, unde nu contenește să își manifeste recunoștința față de „înțelepciunea partidului”, de „ideile călăuzitoare” ale noii ideologii, în anii săi de început Ș. păruse un ins rezonabil. Mulțumind celor care i-au arătat calea, el se leapădă hotărât de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
și pe fila a doua a raportului. Iată mostrele: „Resortul cultural: conferința tov. av. M. Abramovici ținută în ziua de 30 Mai 1948 despre: URSS și problema palestiniană”. Asta a fost partea pozitivă, dar, iat-o și pe cea negativă scrisă în câteva cuvinte de către autorul raportului: „ Resortul nu execută întocmai instrucțiunile Comitetului Central. Muncă slabă”. Despre „resortul financiar” nu a scris decât că „...își duce munca greu din lipsă de fonduri financiare”. Până aici nu a fost nimic sau aproape
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
sau un poet și-ar alcătui cuvintele sau poemile sale, căci vor fi departe de a săvîrși isprava cea dorită, dacă nu vor fi citite sau de dînșii sau de cititorii lor cu expresia cea chiară și potrivită duhului celor scrise. Declamația sau citirea cea bună trebuie să facă în duhul ascultătorului aceeași întipărire și ispravă care muzica o săvîrșaște în inima lui. În zadar un preot s-ar sui pe amvon să predice moralul Evangheliei, dacă citirea sau glasul său
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
și să înceapă de aici unul dintre domeniile preferate ale activităii sale, istoria științei românești. Și nu este întâmplător nici faptul că, vieții și activității magistrului său, Profesorul M. I. CONSTANTINEANU, i-a dedicat cele mai multe articole, șapte din cele 60 scrise în acest domeniu. Criticând numeroasele aspecte negative ale organizării și desfășurării învățământului preuniversitar actual și a calității sale în general, Prof. GH. MUSTAȚĂ regretă că nu mai există în prezent o astfel de instituție de pregătire și perfecționare continuă a
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
două milenii de persecuții, umilințe, expulzări și pogromuri ; două milenii de resemnare și autocompătimire, În care chiar și călăii și-au manifestat adesea surprinderea față de pasivitatea victimelor. „Dar eu am dat din umeri și-am răbdat,/ Căci a răbda e scrisa lui Israel”, declară cămătarul evreu Shylock (W. Shakespeare, Neguțătorul din Veneția, act I, scena 3). „Evreul suportă toate În tăcere” ; el stă „cu capul În pământ”, rezumă resemnarea două proverbe evreiești <endnote id="(300)"/>. Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, economistul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
simple, economice, pe un vocabular primar, sărac, nenuanțat, sunt dependente de context (receptorul trebuie să facă multe asumpții contextuale pentru a înțelege semnificația). Vorbitorul își exprimă ambiguu intențiile comunicative, apelând frecvent la elemente nonverbale. Deborah Tannen (1980) vorbește despre culturi scrise vs culturi orale. Conform autoarei, în culturile scrise semnificația se află exprimată literal în text; cunoașterea se bazează pe fapte, pe documente, pe mărturii atestate în scris; gândirea este analitică, secvențială, liniară; în formularea concluziilor primează argumentația coerentă, bazată pe
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și evidențierea unui trecut cât mai românesc al orașului, tocmai datorită greutății de a accepta elementele atât de puternice, autentice, ale trecutului unguresc al acestuia. Iar această greutate de a accepta trecutul se datorează unei istorii reale, dar și uneia scrise, care a subliniat mereu, În mod obsesiv, faptul că românii și maghiarii au fost inamici de-a lungul secolelor, că „noi” suntem cei care am avut Întotdeauna dreptate, În timp ce „celălalt” a greșit sau ne-a nedreptățit de fiecare dată. Universitarii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]