1,587 matches
-
să taie bureții, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-am așezat iar la pândă, așteptând să-și reia ursul jocul. Isprava noastră a sfârșit în ceva bestial. Bureții s-au rupt sub labele ursului, acesta s-a prăbușit și scroafa și-a înfipt colții în burta lui, umplând iarba de sânge. Dar abia acum mă îngrozește scena. De altfel, uitasem de ea. ― Poate, compasiunea se învață. ― Nu sunt deloc sigur. Am trecut odată printr-o localitate unde doctorul fusese găsit
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
-ți spun, nu stărui. Mulțumește-te cu ceea ce m-a luat gura pe dinainte. După câteva zile, Rotari, întorcându-se de la Gaila, s-a repezit la mine: - Așa știi tu să păstrezi un secret? De ce i-ai spus unde zace scroafa aia de Romilde? M-am apărat cât am putut, spunând că nu i-am zis altceva decât că trupul ei întreg era îngropat, fără să precizez locul, făcând asta doar ca să-i alin sufletul. - Ai pus o nouă piatră la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a moaca pentru agricultura montană. Clătină din cap cu un aer complice, Își goli paharul dintr-o Înghițitură, mai ceru unul. Își dăduse Întâlnire cu Michel la singura cafenea din sat, La Gilou. Cu ilustratele lui porcoase, cu pozele de scroafe Înrămate și cu afișul asociației jucătorilor de bile (comitetul său director avea nu mai puțin de paisprezece membri), locul evoca perfect o ambianță „Vânătoare - Pescuit - Natură - Tradiție”, la antipodul mișcării neo-woodstockiene Înfierate de Bruno. Cu grijă, acesta scoase din portofel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
acest organ, șoarecii nu se mai acuplează. La vertebrate, acest feromon ar corespunde unei familii de compuși chimici (Amoore et al., 1977), în principal moscul la animal, iar la om androstenolul și androstenonul (gr. andros = „bărbat”); astfel, se știe că scroafa refuză să se acupleze, dacă nu simte acest miros. O serie de mirosuri sexuale se află în urină și în transpirație, iar o altă categorie în mosc. Anumite animale (popândăul, balena) secretă printr-o glandă specială o mare cantitate dintr-
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
un ied la frigare. Nici vorbă nu putea fi de așa ceva. Turmele, foarte departe de sat, erau ale boierilor, oamenii aveau câte o capră, două pentru lapte, mai mult nu. Însă Ioanide, care auzise grohăituri și guițări și zărise câteva scroafe scurmând cu râtul pe lângă garduri, dori un purcel. Gazda zâmbi, cu oscilări din cap. Nu aveau oamenii porci mulți, fiindcă nu găseau ce să le dea de mâncare. Cartofii sunt greu de prășit pe rostogolitura dealului. La oraș se cresc
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
totuși bine învelit cu scoarțe și încărcat cu un monticul de perne curate. La o oră nehotărâtă din noapte fu zguduit de un cutremur. O forță fizică se izbea în casa de drugi și o clătina. Ioanide bănui a fi scroafa, poate vreo vacă. Sentimentul de singurătate pe care îl încerca la oraș când pașii tardivi se auzeau pe trotuar îl pierdu aci, mai ales când auzi frecvente accese de tuse. Spre ziuă, în crepusculul matinal, percepu o bâzâitură colectivă și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu pojghița uscată a mămăligii. Fata cea mare, cu un enorm tambur de scoarță pe cap, se pregătea să meargă la moara din vale, la măcinat porumb. Purceii guițau într-un loc ascuns și izbeau o piedică de lemn, în vreme ce scroafa, târând un lanț greu de gât, scurma prin fața casei. Altă fată veni încărcată cu verdețuri. Ioanide își dădu seama că toată această muncă dură n-are alt scop decât a pregăti mâncarea purceilor și, poate, mămăliga oamenilor. Sărăcia, reaua concepție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
manuscris afară de un bărbat și o femeie, deci de un ansamblu cât se poate de firesc, care se apropie de scriitor cu încetineală. Aproape silabisind, sau în tot cazul în sensul ăsta, deci teatral, bărbatul vorbește: Tu ești deja o scroafă, nu faci altceva decât să sugi, să sugi, să sugi... Asta le faci tuturor, îi sugi. FEMEIA: Fugi de aici, nu vorbi așa de tare, nu trebuie să audă toată lumea. BĂRBATUL: Ia nu-i mai linge pe toți și pe
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
decât pe Lydia. ERNA: Dar Herrmann de ce trebuie să-mi scrie asemenea vederi că vrea să oprească orice legătură și c-o să-și taie strângătoare-le de sămânță? GRETE: Ei, ei, Hannelore, fiică-mea, nu mai e acum decât o scroafă bătrână, că acuși face patruzeci. Dar și ea s-a purtat așa bătător la ochi, aproape ca și Herrmann. Și Hannelore a uitat deseori că nu-i dintr-o familie de pripas. Și de câte ori nu s-a purtat ca și cum nu
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
obrajii goi și, pe urmă, fără să clipească a înfulecat cioburile și în timpul ăsta a râs din rărunchi, în timp ce-și tăia pielea de pe față și sâni. Și când îi spuneam: Ei, Lore, acum, cel puțin, arăți ca o scroafă proaspăt tranșată, acu' or să se dea bărbații în vânt după tine; atunci se liniștea ca prin minune, își punea degetul mare în gură și dormea câte treizeci de ore. ERNA: Da, așa-i viața omenească, încearcă omul o viață
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trebuie mai întâi să agațe peste oglindă un prosop. Din când în când, la ras, își taie câte-o juma' de față, pentru că nu vrea să-și cumpere nici o oglindă, pentru că o oglindă ca asta nu ar fi decât o scroafă murdară, cum zice el dar pe stradă vitrinele reflectă, și Herrmann îl vede pe Herrmann. Atunci, dacă nu-i beat, trebuie numaidecât să scuipe. Și eu trebuie să ascult lucruri din astea în fiecare zi, cu fiecare cuvânt, cu fiecare
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
mănuși de cauciuc, pentru că ei știu să se poarte frumos și au avut parte de o educație aleasă. Dar Mariedl zice NU, pentru că Doamne-Doamne a făcut întreaga lume, așa că tot el a făcut și balega. ERNA: Dumnezeule, Mariedl, ești o scroafă veritabilă, iartă-mă, dar te rog să termini. E și așa destul de rău că omul trebuie să facă mereu o grămăjoară și că deseori are remușcări. Chiar m-am întrebat deseori de ce îi trebuie omului un fund. Nu-i deloc
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o să-l nimicească cu un NU! Da' ce prostuț poți să fii, zice Grete, și îl mângâie prin părul lui de aur. Păi, eu o să-ți zic DA, spune Grete. Și numai ce sare în sus ca mușcat de o scroafă turbată și sughite și uhuie, așa de bucurie. Uite că mă ia, uite că mă ia, jubilează el, și e deja pe scenă. Toți camarazii săi muzicali îl felicită pentru chipeșa Grete, și Freddy cântă la tubă, așa că sparge tuba
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o să plătească, așa că intră toți trei în sala de festivități, în fața sălii stă un deckel legat, care se cheamă Lydia, și care primește numaidecât de la femeie, un picior cu așa furie că rămâne lungit la pământ. GRETE: Aaahaaaa, cine-i scroafa, care curvă e în stare de una ca asta? (Erna ascultă interesată și îi face semn lui Grete să tacă. Grete sughite în tăcere mai departe.) ERNA: Povestește mai departe, Mariedl. MARIEDL (se lasă pe spătarul scaunului și închide ochii
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
așezat din nou. Machiajul i s-a scurs pe față, e total dată peste cap.) Dați-vă deoparte, strigă el, trebuie să merg la mama și la măcelarul ei, trebuie să cercetez, să văd dacă a prelucrat deja sau nu scroafa. Erna rămâne locului ca lovită de trăsnet, și Wottila privește pierdut, ca și cum ar avea din nou o viziune. Hermann se lasă să cadă bufnind pe scaun și strigă: Ospătar... o bere, că trebuie să șifonez ultimele bucăți de pâine sfințită
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu mai are aer, că prea mulții curioși se înghesuie în jur. Dar Erna mai are atâta putere cât să-l scuipe pe Herrmann în obraz. Dar pe Herrmann îl apucă râsul. Ce poate să iasă din faptul că o scroafă scuipă pe alta în obraz, zice el. Apoi se ridică liniștit, își aranjează frizura și apucă capetele Ernei și al lui Wottila de ceafă și le lovește unul de altul până când sângele dă pe dinafară și sufletele le pleacă în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
să dea drumul înăuntru unuia ca tine. Și numai pentru că domnul Proprietar ți-a cumpărat odată un tablou pentru camera copiilor, nu ești deja un pictor oficial, care are în buzunar un bilet de călătorie prin lume. HERRMANN: Ești o scroafă bătrână și mizerabilă, care vrea să mă rupă cu totul de lume. Dar va veni odată și ziua în care se vor vedea siliți să descopere că pictorul Herrmann Wurm a văzut lumina zilei în Graz și că a zugrăvit
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
suspină) Toți oamenii l-au avut pe sfântul părinte ca exemplu, iar nenorociții ăștia de negri fac să stea pe loc globul pământesc. (Suspină, îngenunchează în fața patului și începe să se roage plângând...) HERRMANN (Râde parșiv): Acum ești din nou scroafa mică și bătrână care plânge pentru că pentru prima oară a trebuit să vadă cât de bine funcționează un aparat de ucis la abator. Acum ești din nou o salvatoare alpină căreia i s-a furat muntele. Ești din nou acolo
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
tău de străini, dumneata, un fugit de-acolo? Ar trebui să bagi mai bine de seamă la intențiile tale zgomotoase, ca să n-o mai pocnești pe nevastă-ta toată noaptea cu capul de perete, când îți regulezi atât de zbuciumat scroafa... bumm, bumm... o jumătate de noapte! DOAMNA WURM (tare): Herrmann, tacă-ți gura aia spurcată! DOMNUL KOVACIC: Eu... eu sunt de două generații împământenit ca austriac german. Sunt sănătos și curat, și pe deasupra și funcționar. Îi sugrum eu acum zilele
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
florile, îl trântește demonstrativ la podea și se ascunde în dulapul de haine) Actul al doilea Sufrageria familiei Kovacic. Domnul Kovacic este nervos la culme. Soția sa încearcă să-l liniștească. Fetele lor joacă "Nu te supăra, frate!" DOMNUL KOVACIC: Scroafa împuțită, baba asta!... pizdă-nnămolită, putreziciunea naibii! Viermii i-au halit de mult născătoarea... și acum își cască botul în stârpiciunea ei... DOAMNA KOVACIC: Vai, Rudi... în fața copiilor să folosești asemenea expresii... și copii noștri sunt fete care nu suportă ușor
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ăsta de a vorbi. (Îi pune un prosop umed pe frunte, care însă îi cade numaidecât pe brațe) DOMNUL KOVACIC: De când sunt nu mi-a împroșcat nimeni în așa hal cu rahat obrazul meu cel cinstit, cum a făcut azi scroafa asta împuțită de Grollfeuer. În întreg mediul profesional sunt apreciat pentru seriozitatea mea și se spune: Iar și-a îndeplinit în mod excepțional sarcinile date de întreprindere, acest Kovacic, acest Kovacic își înțelege cum trebuie treaba". Câteodată umerii mei se
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un adevărat as, și unul ca el urcă mereu, poate chiar în întreprindere. Un as poate fi un om de încredere sau chiar un indiscutabil șef de sindicat, dacă o să rămână și mai departe tot așa de încredere". Și pentru scroafa asta cu nasul pe sus, de colo de jos, eu n-aș fi bun nici măcar de acar. Muierii ăsteia ar trebui să i se vâre prin gaură o grenadă în hoit și bumm... DOAMNA KOVACIC: Ajunge cu expresiile astea nelalocul
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
suntem de-un leat... Dumnezeu și Herrmann, suntem niște porci de câini care trebuie să spălăm putina. DOAMNA WURM: (Nu-l bagă în seamă pe Herrmann) Eu sunt o biată femeie lovită de soartă, doamnă Grollfeuer, dar nu sunt o scroafă murdară din născare, iar Dumnezeu e bineînțeles harnic și prietenos. Iar dumneata cam bei prea mult alcool dăunător, doamnă Grollfeuer. DOAMNA GROLLFEUER: Știi ce, doamnă Gargară-de-viermi (Herrmann râde tare), e bineînțeles caraghios că vă numesc așa, dar așa am chef
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
îi făcusem de petrecanie maică-mi. Și într-adevăr nu putusem să fiu dovedit, deși până atunci fusesem pentru orice lucru tras la răspundere. Dar acum stau pe colacul WC-ului ca un bărbat în toată firea, iar maică-mea, scroafa, e toată sfârtecată (Doamna Wurm se ridică și îl pălmuiește pe Herrmann, acesta vorbește netulburat mai departe) Acum mă ridic de pe colacul WC-ului ca un om mare și cu picioare sănătoase și îmi șterg singur fundul, pe care până
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Trebuie să convingem mereu rațiunea cu o mare cantitate de știință, ca să apară în permanență. Poate că rațiunea este deja printre noi sub forma norocului. KARLI: Norocul e o târfă, care rămâne mereu afară, unde are ea liniștea ei. O scroafă lașă e norocul ăsta. CÂRCIUMAREASA: Un animal de așa joasă speță ca tine din întreaga natură nu merită ca să fie căutat de un noroc ca ăsta. Păi când unul ca tine e tot timpul băgat la pușcărie pentru violență corporală
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]