966 matches
-
la fugă spre Ceva. Dar spre ce? Cu fața asta de vîrcolac, n-aș avea nevoie de nici o armă, aș fi În siguranță. Ce se Întîmplă? CE SE ÎNTÎMPLĂ? Am dreptul să știu! Sting țigara În vasul de aluminiu al scrumierei. Nu am cum să ascund faptul că Îmi e frică. Îmi e frică pentru că, dincolo de acest cadru aparent pașnic, prin minte Îmi aleargă imagini În care soldați trag cu pistoalele- mitralieră În oameni. Așa se vorbește. Eu sînt soldat și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
stau de fapt lucrurile. Ultimele zile au fost o nebunie. Într-una din zile l-am cunoscut pe Claudiu, tipul Împușcat În picior, a venit și ne-a cerut o țigară, așa că stăteam trei eroi de război și povesteam la scrumiera de aluminiu din capătul culoarului tot felul de tîmpenii, tipul e chiar simpatic, un pic mai scund ca mine, șaten, are o logoree de neoprit, s-a Împușcat În picior singur, În tranșeu, În noaptea În care a Început nebunia
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
iar celălalt Într-un pantof scîlciat, vestimentații civile șutite, probabil, de la vreun bunic din salonul lui, ce deghizare reușită! Așa că mi-am făcut curaj și am coborît la gineco, unde am găsit o companie selectă de doamne care fumau În jurul scrumierei cu picior, identică cu cea de sus, toate brunete și slăbănoage, În niște capoate sau halate zdrențăroase, ete fată că veni și lunganu’, s-a auzit o voce plină de grație, mă, ai o țîgară? Bineînțeles că aveam, bineînțeles că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o mai cauți, Îmi spune un tip internat tot la Dermato (are În vîrful capului ceva ce seamănă cu o carapace de țestoasă), ești foarte aproape, e-n continuare, aci, pe culoar cu noi. Fenomenal! Îl găsesc pe Rică la scrumiera de pe hol, Încon jurat de cîțiva bolundei care cască ciocul increduli: Rică le execută foarte abil scamatoria cu degetul arătător rupt și dezlipit (de fapt, e degetul mare mascat), strîngînd țigara Între buze. Mă vede pe deasupra capetelor plecate și Îmi
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de colo-colo, aplecându-se și culegând de pe podea articole de lenjerie. Deschise o altă ușă și aruncă un vraf de piese mătăsoase și dantelate, apoi o închise din nou. Pe urmă închise aparatul de radio, goli într-un vas o scrumieră supraâncărcată de mucuri și de scrum și împinse cu piciorul, sub un scaun, un portjartier care mai rămăsese pe jos. În cameră se răspândise un iz de rufărie nespălată. Tom, clipind din ochi, privi prin încăperea care i se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
atunci n-am mai văzut-o. Ce părere ai? — Nu-i bolnavă mintal, e numai foarte timidă, interveni Gabriel. Când a fost cu noi la mare părea perfect normală. Gabriel își aprinse o țigară, apoi o strivi repede într-o scrumieră. — Și eu cred că-i puțin întârziată, spuse Brian. În ziua aia, la mare, n-a scos o vorbă. În orice caz, e foarte ciudată, întări Alex. — Biata fetiță! îi sări Gabriel în apărare. Eu îl condamn pe profesorul Rozanov
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic capul în direcția de unde i s-a adus meniul. Cu mâna stângă împinge mapa spre capul celălalt al mesei, semn că nu-l interesează, în timp ce cu dreapta scutură scrumul în scrumieră și continuă să aștepte. Stancu îi atinge cotul lui Chițu și, pe muțește, arată insistent spre un obiect din apropiere. Chițu întoarce capul într-acolo și zărește aruncată pe speteaza unui scaun, la doi pași de măsuța de serviciu, o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
remedia ușor, vă invit împreună cu soția. Cât despre al doilea, dați-mi voie să-l consider mai curând o calitate decât un defect! Dacă acceptați invitația, sper să am ocazia să vă explic de ce cred asta... Dragoș arunca țigara în scrumiera de pe coridor și se întorcea la ai lui fără să-i fi aflat numele. În suflet avea o amintire proaspătă... Dar asta nu se întâmpla în fiecare an. Dacă s-ar fi întâmplat, ar fi trebuit să le țină pe
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea mai bine de 80% din populație! LA VIE EN ROSE Bună ziua și vă felicităm. Sunteți unul dintre câștigătorii speciali ai concursului promoțional de asigurări. Vă asigurăm că, dacă vă asigurați la noi, veți primi sigur un bonus plus o scrumieră de bronz din plastic care e un bun ce poate fi la rândul său asigurat în caz de incendii fiind inflamabil... Țineți benzină, diluant, ojă, gaz, petrol în casă? Nu. Foarte bine. Pentru spiritul dumneavoastră de prevedere veți beneficia de
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
voluptate. ― Tu nu iei o țigară, drăguțo? Haide, încearcă una. ― Ca să-ți fac pe poftă, drăguțule. I-am aprins-o. Mihaela trase câteva fumuri cu gesturi ștrengărești, se înecă și începu să tușească. Apoi zvârli neîndemînatic țigara, încît sări din scrumieră tocmai în clipa când un pasager trecea printre mese. Acesta vrând să se ferească, lunecă și căzu la picioarele unei bătrâne cu părul alb, care se sperie și slobozi un țipăt. Acum toată lumea din vagon râdea. Râdea și bătrâna, și
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
urîse atît de tare pe vărul său; ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ba mai mult, acum Îi ura pe toți musafirii, care stîrniseră un vacarm nemaipomenit. Să te vedem. Rafael! Acum să te vedem! strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigau și se foiau nerăbdători pe scaune. — Am nevoie de o scrumieră și o pietricică, spuse Julius, scoțînd scrumiera și pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pietricica din buzunarul de la haină. Iată-le. — Fantastic! Fenomenal! strigă scamatorul Și acum, ce scamatorie o să ne prezinți? Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Julius așeză scrumiera și pietricica pe masă și se uită la vărul său Rafael. — Eu pun pietricica aici și o acopăr cu scrumiera. Pe urmă spun cîteva cuvinte magice și fac pariu că scot piatra de dedesubt fără să ating scrumiera. Rafaelito se făcu verde la față și simți c-o să-l urască pînă la moarte. Se uită la spectatori și-i văzu, printre miile de capete care se mișcau cu neastîmpăr, pe taică-su, pe maică-sa, pe mama lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceva, că oricum ți s-a-nfundat.“ Toți cei de față uitaseră că el era sărbătoritul și mai era și copilul stăpînilor casei, n-avu Încotro și trebui să spună: — Nu se poate! — Ba se poate, spuse Julius și puse scrumiera peste pietricică. — Ai văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzut? E aici, dedesubt. Da, văd. Și ce-i cu asta? — Eu voi spu-spune, se bîlbîi Julius uitîndu-se la Cinthia, eu voi spune cîteva cuvinte magice... Să vedem! — Abracadabra, pronunță Julius, Întinzîndu-și mîinile cam la vreo douăzeci de centimetri deasupra scrumierei. Scamatorul, cu fața acoperită cu un strat gros de pudră și partenera lui, machiată și ea din cale-afară, se uitau la Julius parcă implorîndu-l. — Și mai departe? Întrebă furios Rafaelito. — Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
deasupra scrumierei. Scamatorul, cu fața acoperită cu un strat gros de pudră și partenera lui, machiată și ea din cale-afară, se uitau la Julius parcă implorîndu-l. — Și mai departe? Întrebă furios Rafaelito. — Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma Își rosese complet o unghie și acum Începea să-și roadă Încă una și Cinthia scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Eu pot să scot pietricia fără să ating scrumiera. Vilma Își rosese complet o unghie și acum Începea să-și roadă Încă una și Cinthia scoase un oftat de ușurare. — Cum? — Uită-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără să ating scrumiera. La Început nimeni n-a Înțeles bine ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-te și-o să vezi. Rafaelito se repezi la scrumieră și o ridică pentru a vedea dacă pietricia mai era acolo. În clipa aceea, mînuța lui Julius, tremurătoare, cu un gest de robot, scoase pietricica. — Ai văzut? spuse. Fără să ating scrumiera. La Început nimeni n-a Înțeles bine ce se petrecuse, În realitate nici copiii n-au izbucnit imediat În rîs, dar Juan Lastarria a Început să-și smulgă fire din mustață, Susana a simțit că o urăște de moarte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fum colțul ăsta, nu mai fuma, unchiule Juan Lucas, te rog. Dar degeaba, fiindcă, ceilalți bărbați au Început să-și aprindă țigările, luîndu-se după el, din ce În ce mai mulți; fumau cu toții țigară după țigară și măicuțele erau complicele lor, trădătoarele, le aduceau scrumiere și sala de mese se umpluse de fum. Îi rămînea o singură mîngîiere: nici Mary Agnes, nici Mary Trinity nu le-au adus nimic. Copiii nu voiau fum, nici nu voiau să audă de fum, nu voiau decît nori, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de femeia asta. Bătrînelul se Întoarse cu spatele, se Îndreptă spre birou și Începu să caute printre scrumiere pînă găsi o monedă. Veni din nou la fereastră ca să i-o dea și Julius Îi spuse ca se Întoarce Îndată. Porni ca din pușcă și nu se opri pînă la intrare, unde se trezi nas În nas cu Carlos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ele, mai tare! nu se-aude!... Și i-au băgat un par În fund!, Încheie Vlăjganul, ridicînd glasul și făcînd să răsune În tot barul hohotul său formidabil, În timp ce Lester, În față, abia reușea să-și așeze paharul pe o scrumieră, aplecîndu-și ușor capul, lăsîndu-l să se prăbușească Înainte, de parcă ar fi vrut să-și atingă buricul cu nasul; Îl opri corpul elegant și treaz, care era ca o saltea Între el și tejgheaua barului. De data asta nu pătrunse nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dos după ce mi-i scosesem aiurea, și-mi extrăgeam șosetele din cracii lor. „Uite, îți spun direct.“ Dar în loc să-mi spună imediat ce-avea de zis, a lăsat țigara în echilibru pe pervaz și s-a apucat să improvizeze o scrumieră de hârtie dintr-o foaie de caiet, scrisă cu creionul. Când a fost gata, a scrumat în ea până când incandescența pură din vârful țigării s-a degajat complet din învelișul ei de cenușă: „Mi s-a propus să intru în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
lui. Ușa se închise în urmă-i, lăsând să se aștearnă iarăși tăcerea. M-am întors direct în pat. Camera nu prea semăna a cameră de ospăț. Pe masa de la capul patului, se afla un craniu folosit se pare ca scrumieră și câteva cărți. Am aprins lampa și am mers la baie: apa de la robinet era foarte rece. Am făcut un duș și am revenit apoi în cameră. Prin fereastra întredeschisă, se vedea cerul înstelat al nopții, greierii cântau monoton, în
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]