1,460 matches
-
avut loc Revoluția. La Vidra, la Câmpeni, Roșia Montană, Detunata, Abrud sau Bucium, Iancu refuză de asemenea întîlnirea cu monarhul. 1855, toamna. Pe Câmpia Liber tății de la Blaj, cu creștetul descoperit, „ca în fața unui altar”, Craiul Munților, cu ochii înlăcrimați scrutează depărtările... „ Eu nu-s Iancu. Eu sînt umbra lui Iancu, Iancu e mort!” 1872. Țara Zarandului... „ Câtă lume am umblat eu, țară mai bună, mai dulce, mai bogată, cu oameni mai primitori ca Țara Zărandului, n-am aflat. Dacă voi
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
-și continue drumul? În cel obișnuit sau în cel neobișnuit? Apariția ei parcă ar fi o insulă descoperită peste noapte, în imensitatea apelor. Își pune jos bățul de pescuit și se uită către mal. Peste două ore tot malul îl scrutează din priviri. Observă, că bățul e tras de pești, nu-i pasă. Din partea lui să-l tragă și în apă, dacă asta e intenția lor. Totul se desfășoară automatizat, nu mai e nevoie de coordonarea lui. Plasa se umple cu
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
peste apa liniștită, dar nu strigă, n-o reține, nu sare după ea în apa adâncă... În fiecare dimineață își pregătește barca și ustensilele de pescuit tot așa, ca și până acum de mulți ani. Visând în golful său obișnuit scrutează văzduhul după un punct mișcător. Își lasă barba în pălmi și se concentrează, oare nu se aude râsul plăcut al femeii? Ar dori ca din când în când să înoate ea în apropiere, să-i zărească silueta, să-i audă
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
morții”, probabil acel Abaddon (ori Apollion) din Apocalipsa 9, 11: “Cadavrele umflate stau rânduite/ În cuierul timpului mâncat de viermi...Trecutul devine-un viitor sinistru...”. Dezastrul comunitar se repercutează asupra individului pios, contemplativ, care se roagă, se întreabă, așteaptă, își scrutează rostul și identitatea. “Bujorul” (termen dominant) este simbolul însuși al istoriilor, și al istoriei, însângerate: Bujorul - floarea ofilită, cu sângele petalelor rescrie istoria. Ca o culme a deznădăjduirii și a destrămării de sine, poetul ne zugrăvește căutarea propriului chip și
BLAGOIE CIOBOTIN de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341886_a_343215]
-
deux piece” maroniu închis, dansau, parcă, atunci când râsul îmi mai scăpa de sub control la glumele lui și atrăgeau, desigur, atenția. Acum însă, ochii tuturor, la fel de surprinși ca și ai mei, priveau direct spre el. Ochii aceia, tot timpul blânzi, mă scrutau acum „părintește”, ca la un interogatoriu patern. Am înțeles că sosise momentul adevărului și că de răspunsul meu depindea viitorul nostru. Dar nici că puteam răspunde... După un timp de lungă tăcere, încercă tot el să continue, dar, privind în
ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI ! de MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 801 din 11 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342260_a_343589]
-
al școlarului ce cutreera harta lumii s-a poticnit în ditamai “ghildăul” și măsura nerăbdător și parcă pe furiș adâncurile în care plonjase, mai întâi din precauție cu picioarele, “pășind” apoi fidel unui clișeu biblic, pe ape, precum Învățătorul lumii, scrutând tumultul valurilor înspumate, necuprinderea și hăul terorizându-l deopotrivă și mai că se abandonase unei neliniști metafizice pe care n-o mai încercase vreodată. Îl copleșiseră gândurile la dimensiunile lui la scară planetară, adâncimile insondabile, complexitatea vieții faunistice și vegetale
ÎNTÂLNIRE CU OCEANUL PACIFIC LA SAN FRANCISCO! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341734_a_343063]
-
pe care am cunoscut-o destul de îndeaproape și despre sute de femei, probabil, pe care nu le-am cunoscut. O femeie care... Se opri descumpănit, simțind că nu mai este ascultat. Vru să se ridice cu furie și să plece, scrutând-o mustrător cu privirea pe Arina. În ochii ei însă mijeau lacrimi, semn că înțelesese totul înainte ca el să fie explicit; ori, poate că era una din cele peste o sută de femei... Furia se transformă în tristețe, auzind
I. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2011 din 03 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340523_a_341852]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > PASTEL ÎNGHEȚAT Autor: Sorin Olariu Publicat în: Ediția nr. 391 din 26 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului doar păsările morții scrutează bolta noastră se scutură ninsoarea din pomii ce se rup au înghețat și geamul și florile din glastră iar câinii-și latră frigul cu urlete de lup e iarna deznădejdii cu ochi mărunți de vrăbii cu dinți ieșind din soare
PASTEL ÎNGHEŢAT de SORIN OLARIU în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340652_a_341981]
-
scânteile din ochi. - Ești sigură că referințele tale sunt reale? Ești foarte îndrăzneață. M.Joseph se postă în față ei și deși nu ridică vocea, maxilarul lui era încordat. Îi fixă privirea și avea impresia că ochii lui adânci îi scrutau mintea. - My lord, am să va comunic totuși părerea mea. - Chiar dacă nu sunt dispus să ascult sau nu mă interesează? - Poate nu sunteți dispus să-mi auziți vorbele însă cu siguranță vă vor interesa! - Ultima șansă! își încrucișă mâinile la
MY LORD (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2037 din 29 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341183_a_342512]
-
Annie și Marge. Lumea stătea în cerc și mijlocul sălii era acum liber. Annie simțea prin ce trece Alma. O bătu ușor pe umăr, în semn că totul va decurge bine. Alma stătea cu degetele încrucișate în poală. Lordul o scruta cu privirea. Femeia avea un aer de o eleganță prea rafinată pentru o guvernantă. Îl intriga. Leon își aranjă fracul și luă loc la pian. Eduard așeză vioara pe umăr. Beth luă poziția unei dansatoare, grațioasă ca o lebădă. Leon
MY LORD (4) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341186_a_342515]
-
telefon, cu nimeritul scrumierei și ținutul volanului drept, toate în același timp, uit să dau prioritate pietonilor care tocmai puseseră vârful picioarelor pe una dintre zebre. Intuiți ce urmează?... Intuiți corect. Doi domni polițiști lângă Polo-ul lor cel nou scrutau orizontul cu priviri de vultur pentru depistarea viteziștilor din cursa cu obstacole a activităților zilnice. Unul dintre ei ridică mâna cu degetul întins spre mine. Îi citesc pe buze: - Trageți pe dreapta. Trag pe dreapta, jumătate pe trotuar jumătate pe
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
mine. Îi citesc pe buze: - Trageți pe dreapta. Trag pe dreapta, jumătate pe trotuar jumătate pe banda 1, numai bun de înjurat și de pietoni, și de șoferi. Vine la mine, se prezintă. Colegul lui rămâne pe stânca lui la scrutat de oriziont în continuare. Îl menționez pentru că va deveni important mai târziu în povestea noastră. - Agent „Hemanuche Piperas”, actele dumneavostră. Știți deja de ce v-am oprit. - Știu, spun și înghit în sec. Rămân instantaneu fără salivă. N-aș fi stors
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
Am înțeles că urmează să dați examenul de specialitate. - Da. Marțea viitoare. - O să fiți un medic bun. După toracocenteză, a respirat mult mai bine. Venise cu dispnee în repaus, într-o stare sever alterată; cu toate acestea, era liniștită și scruta salonul cu ochii ei albaștri. Am pus-o în șezut, aplecată mult în față. Doctorul a șters spatele cu betadină, a injectat anestezic strat cu strat, a schimbat seringa cu una mare de 20 de mililitri, a extras un lichid
Inima doamnei Maria () [Corola-blog/BlogPost/337792_a_339121]
-
Dimpotrivă. Se ridică ceața de pe judecata mea idealistă. Încep să înțeleg (în sfârșit!) că trăim încă într-o stare de supraviețuire. Nu ne îngăduim să trăim pe deplin liberi. Ne este încă teamă de a ne elibera. Recunosc, și eu scrutez cu reținere un grad mai mare de libertate. Și eu caut să mă pun la adăpost, în felul meu. Resemnarea și detașarea pot fi uneori atât de reconfortante... aproape că, paradoxal, te eliberează. Pentru că libertatea vine la pachet cu responsabilitate
Alegerile unui client pus în fața unei serviri mediocre și ars la notă. „Da, domnule, o fi furat, dar...” () [Corola-blog/BlogPost/337724_a_339053]
-
Pentru că el, vicleanul, în straiele minciunii S-a-nveșmântat și aprinzând tăciunii urii A încolțit în mod misterios în mine neiertarea Mă bântuie! vuiește uneori în piept că marea. Simt atunci că-ncet de Tine mă îndepărtez Adâncurile tenebroase cu rațiunea iar scrutez Și le găsesc gemând prelung de animalitate Că omul aflat în agonia junghierii pe la spate. Într-o zi cenușie am constatat cu groază și uimire Că pot chiar eu ucide-n apărare și iute citire Am dat Psalmilor izbăvitori de
PAPA BEATIFICAT ŞI PREA FERICITUL PATRIARH de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 136 din 16 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344243_a_345572]
-
cu robă. Ochiul lui absoarbe lumina și-o strâmbă în el, o îndoaie și o contorsionează, încearcă să scoată din ea Dumnezeirea. Cățărat pe o cracă a unui pom care nu a înflorit niciodată, cracă numită sală de judecată, el scrutează viețile oamenilor din interiorul lor, și, încet, încet, le soarbe sufletele. Copacul este uscat cu negru de întuneric de când printre oameni, drept om el pășește. Poate avea chip de bărbat sau de femeie. A încurcat destine și s-a cățărat
JUDECĂTORUL DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/343918_a_345247]
-
universul poeziei, astfel încât nu este cazul, citindu-i și penetrându-i arta poetică, să ne lăsăm flatați și umiliți în fața vreunui curent literar în vogă etc.. Atașată de reverberațiile clare și concludente ale procesului de sincronizare a literaturii, Renata Verejanu scrutează meridianele globului pământesc, prin propria-i valoare artistică, culturală dar și beletristică. Dincolo de trecerea anilor, poeta Renata Verejanu rămâne a fi expresivă cu toamnele-i, ce-i impregnează firea, și pe care le domină, an de an, cutreierând și depășind
OMAGIU POETEI RENATA VEREJANU de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342977_a_344306]
-
din 16 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Bazar cu fleacuri și trăiri mărunte Am fost sau, poate, doar telal veros; Iubindu-te m-am preschimbat în munte Zi de Brumar cu soare zgrunțuros. Păream un zeu iar tu o muritoare Scrutând fuioare ce-mi mijeau pe tâmple Cuvintele -șuvoaie trecătoare- Goneau spre tine îndrăznind să umple Că fluviul marea, ori că râul vadul Strivind destinul sub porniri nebune N-aveam habar că ele sunt răsadul Ce va-ncolți în mine că
IUBINDU-TE, M-AM PRESCHIMBAT ÎN MUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1750 din 16 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344124_a_345453]
-
În loc să-mpuște brazi găunoși, Nimeresc fără teamă tot un biet meteor luminos, Care stă-mpietrificat în scaunul predestinării, Consternat de plumbul ce găurește neîncetat. Stelele-s uimite, ochi nebuni și-nfometați După ale durerii zări, care nu se mai sting Și scrutează tăioși orice ocnaș nevinovat - Orice Hefaistos aruncat cu violență-n peștera neantului... Mort sunt pentru lume, Uitat în dansul profan al vieții: Vânătoare dobitoacă și fără onoare, Care mă înghite cu nesaț Și nu mă lasă a-mi adăpa pământul
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
mileniu. Pe primele două, desigur, le-a trăit în inocența copilăriei sale „fără copilărie”, dar pe ultima, aflăm citindu-le, a trăit-o într-o luciditate expresă. Cu ochii sufletului și ai minții cumplit de deschiși. Cu aceeași montare zeloasă scrutează, din foișorul său de veghe târzie, și lunga perioadă de tranziție postcomunistă. Cu abilitatea unui memorialist consacrat, strecoară observațiile sale critice, referitoare la actuala etapă istorică (încă în tranziție) a societății românești, în contextul celor care descriu jumătatea trăită atât
COLONELUL PROF. GRIGORE DOMINTE A PLECAT LA CER de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 627 din 18 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343561_a_344890]
-
N-ai frică! Știi că poți să-mi spui orice. -Iubirea asta, dragostea ei vie M-a prins în lanțuri, parcă-s prizonier. În loc să-mi fie scară înspre cer, Mă aflu cetluit în colivie. - Poate-i așa, dar mai adânc scrutează! Ia-ți sufletul în palme și-l privește Așa ca mine, nicidecum lumește Și-alungă ceea ce-l împovărează. Vei mai afla că-n el se află strânsă, În sensul cel mai pur al libertății, Comoară, dar și paznic al cetății
SCARĂ SPRE CER, ORI COLIVIE … de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377660_a_378989]
-
ale calotei de gheață de la suprafață, printre malurile pietroase mărginite de arbori cu ramuri spectrale dintre care se distingeau pini argintați ce dădeau peisajului o măreție de plumb, din cauza negurilor agățate parcă de ramuri precum niște lințolii ale morții. Călăreții scrutau cu încordare cărarea, încercând zadarnic să străbată cu privirile dincolo de vălul de negură unde se auzeau când și când urlete lugubre de fiare sau croncănit de corbi ce sfâșiau tăcerile din spatele lințoliilor de negură și nelinișteau caii. Pentru a nu
VIS ALB de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378473_a_379802]
-
cu respirația tăiată. Strânse hârtia în pumn, cu neputință. Nu suporta nedreptatea! El nu fusese niciodată o slăbiciune a ei, dar ce citise era infam. Oameni de nimic! Cineva urca scările. Se ascunse după un manechin. John, în capătul scărilor scruta semiîntunericul. Femeia își ținu respirația. Se rugă să nu fie descoperită. John ezită și coborâ. Ava așteptă ca el să se îndepărteze apoi coborâ. Într-un colț al podului bărbatul își acoperi fața cu palmele și își înnăbuși nemulțumirea. Devenea
ENIGMA (2) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1969 din 22 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378993_a_380322]
-
El Dorado și Mecca lăcaș sfânt blitzuri lumini rumoare megafoane curge-n cascadă muzica în care goale cuvintele sirenă își susură ispita ademenitoare gratis 15% mai mult concurs nici nu e nevoie să aveți noroc câștigați oricum privirile se înflăcărează scrutează pătrund viitorul dorit opulent cum bine știți de ieri a început dezarticulate capetele giruete se învârt spre primul promo prima reducere primul cadou fluviul omenirii printre rafturi se umflă tălăzuind spre ieșire-n tantalic efort și înspăimântata privire se face
ANNO LUCIS de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379089_a_380418]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CULIȚĂ ȘI GĂINA Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2060 din 21 august 2016 Toate Articolele Autorului CULIȚĂ ȘI GĂINA „Cum se simte o găină Când, scrutând bolta senină, În magic apus de soare, În toamna fermecătoare, Vede păsări călătoare Zburând grabnic spre hotare? De ce-a renunțat să zboare? Pentru-o mână de mâncare? Ce e mai măreț ca zborul? Cu ce să compari fiorul De-
CULIŢĂ ŞI GĂINA de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379143_a_380472]