4,690 matches
-
noroc, Îl asigură Oberlus convins. Iar singurul lucru care mă doare este că nu vor ști niciodată cine i-a trimis În măruntaiele iadului. Haide! Îi porunci el, ajutîndu-l să se ridice. Vreau să privești de pe mal cum ți se scufundă vaporul. Îl Îmbrînci pînă pe punte, cu fața scăldată În lacrimi, aproape idiotizat, În timp ce flăcările Începeau să cuprindă vechea structură de lemn, iar fumul punea stăpînire pe interiorul cabinei. Tot În șuturi Îl obligă să coboare În felucă, tăie frînghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mult s-ar fi șmecherit, tot nu avea ocazia să prindă vreun marinar din Aldan pe uscat. - Am opt copii, spuse bătrînul căpitan Într-o după-amiază, pe plajă, acolo, chiar În locul unde văzuse cu ochii lui cum vaporul i se scufunda pentru totdeauna. Toți opt au nasul meu și trăsăturile mele, dar nu-mi amintesc să-mi fi petrecut mai mult de cîțiva ani din viață, puși cap la cap, acasă, dacă socotesc toate zilele În care am dormit acolo - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
marea, admise Oberlus. Urăsc vapoarele și marinarii, dar marea Îmi place... - Eu Îmi iubeam mai mult vaporul decît marea, răspunse bătrînul, absent. De aceea, poate din gelozie, și cum nu reușise, oricît de mult ar fi Încercat, să mi-l scufunde, marea asta te-a scos pe tine din măruntaiele iadului ca să-i dai foc - se Întoarse să-l privească, disprețuitor și scîrbit. Cum poți fi atît de respingător și diform, atît de bestial și de scîrbavnic? Nu ți-e deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
imediat de pirați, care-i asaltau, Îi Înjughiau și Îi prădau, În numai cîteva ore, de Încărcătura de pe vas. - Ce șiretenie! admise Oberlus. - Ba ce lașitate! răspunse celălalt. Cea mai lașă formă de hoție pe care-a inventat-o omul... Scufundă vapoarele și Îneacă echipajul pentru o mînă de boarfe Îmbibate de apă... Cea mai mare parte din mărfurile de valoare se păstrează sub punte și sfîrșește mereu pe fundul mării. - Dar e de Înțeles că acela care nu are un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
barca de rezervă recuperată de pe María Alejandra Într-un golf mic și adăpostit de vînt. Sălbatică, stîncoasă și săracă În vegetație, insula nu oferea prea multe ascunzători pe lîngă mare, pricină pentru care Oberlus optase pentru simplul procedeu de a scufunda ambarcațiunea, burdușind-o cu pietre, Într-un loc adînc și bine protejat, la numai cinci metri de limita pe care o atingea apa În perioadele de reflux. Acolo nu avea să meargă nimeni să o caute și nici nu puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
poziție, căci atîta vreme cît ele străluceau, Însemna că nu se află În pericol. CÎnd avea să-și dea sema că era vorba despre o capcană, avea să fie prea tîrziu și urma să se trezească eșuînd pe plajă sau scufundat de un recif din apropierea coastei. Cu toate acestea, fie pentru că, Întîmplător, căpitanul acelei nave cunoștea trucul piraților galicieni, fie pentru că era foarte sigur de direcția pe care trebuia s-o urmeze, el nu păru să dea atenție luminilor lui Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a patra Încercare, un vechi cargobot portughez, care ridicase ancora În urmă cu două luni de la Rio de Janeiro cu destinația spre coloniile din China, se deschise ca o portocală Înfigîndu-și prora În grindurile de nisip dinspre sud-est și se scufundă În cîteva minute. Numai cinci membri ai echipajului știau să Înoate și ajunseră cu chiu, cu vai pe coastă. Oberlus Îi lovi pe primii trei, lăsîndu-i lați, și Îi Înjunghie pe ceilalți doi, Împiedicîndu-i să pună piciorul pe pămînt. Cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai dormeau cînd un proiectil șuieră pe deasupra capetelor lor. Al doilea pătrunse prin tribord, foarte aproape de provă, iar al treilea și al patrulea transformară fragila goeletă Într-o grămadă de așchii fumegînde. Indienii andini nu știau să Înoate și se scufundară pe loc, odată cu nava, și cu toate că doi marinari Încercară să ajungă pe mal cu tot dinadinsul, Îi hărțui cu lovituri de tun pînă le Împrăștie mațele la jumătatea drumului. Cincisprezece minute mai tîrziu, tăcerea puse stăpînire pe insulă și miile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
luni Întregi fiecare golf, plajă și stîncă de suprafață din arhipelag, fără să descopere rămășițele elegantei goelete sau ale nefericiților ei pasageri, și dureroasa concluzie fu că fie un vînt neașteptat o Împinsese În larg și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul. Nu era prima oară cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
și o făcuse să se scufunde, fie fusese atacată de una dintre acele bande criminale care treceau uneori printre insule În migrările lor periodice de la un pol la altul. Nu era prima oară cînd o orcă ataca o navă, o scufunda și Îi devora pe membrii echipajului și, cu toate că era improbabilă, aceasta a fost singura explicație logică a misterioasei dispariții a navei. CÎnd, În timpul călătoriei de Întoarcere, velierul trecu la o aruncătură de băț de țămul Înalt al Insulei Hood, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
picioare, mînios. Vreau să știu ce naiba s-a petrecut pe insula asta blestemată. Mișcați-vă! Căutați! Cu excepția bucătarilor, toți oamenii de pe Adventurer fură obligați să debarce și să ia parte la căutări. Bărcile Înconjurară insula, cei mai buni Înotători se scufundară, Încercînd să recupereze trupul lui Mendoza, iar artileriștii spulberară cu praf de pușcă stîncile care ar fi putut ascunde intrarea Într-o peșteră, dar nu fu chip să dea de urma fugarului, deși căpitanul Lazemby se jură de nenumărate ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cînd nu cunoștea și nu simțea, ca el, mînia de a o trăi și dorința de a se răzbuna. Copilul avea să treacă, Într-o singură clipă, din pîntecele cald al mamei Într-o mare călduță, unde avea să se scufunde pentru totdeauna, fără să știe măcar că ajunsese pentru o clipă să respire. Avea să treacă dintr-un nimic Într-altul, evitînd În același timp o călătorie Îndelungată prin durere, pentru a ajunge, la sfîrșit, În același punct. Ce sens avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se putea ascunde pentru totdeauna. Sosise clipa să se miște. Și se mișcă. Așteptă să se retragă fluxul și, cînd acesta se afla În punctul cel mai scăzut, intră În apă, Înaintă cinci metri și exact În locul În care o scufundase cu un an Înainte dădu peste baleniera María Alejandra. Scoase din ea, unul cîte unul, bolovanii grei și, cînd ambarcațiunea Începu să se ridice la suprafață, se apucă să scoată apa cu o găleată. Încă plină de apă, o Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
neputinței femeii și a privirii indiferente a celorlalți, Îl luă de umeri și-l lăsă să cadă În apă. Foarte Încet - s-ar fi spus că acel ocean leneș le făcea pe toate foarte Încet -, trupul portughezului Începu să se scufunde În apele transparente, pentru a sfîrși dispărînd ca Înghițit de imensitatea albastră care părea mai degrabă un vis idilic decît realitatea unei morți. Iguana Oberlus se uită la el cum dispărea și se așeză apoi pe scaunul răposatului, punînd mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
putu stăpîni rîsul la auzul acestor cuvinte, deși Îl dureau teribil buzele acoperite de coji uscate: - Călugăriță! exclamă el. Ar fi cel mai rău lucru care i s-ar putea Întîmpla Bisericii, de la Nero Încoace... Călugăriță! Fecioara ar prefera să scufunde vaporul decît să ne vadă ei. I-ai cere duhovnicului tău ca, În loc de penitență, să te biciuiască și să ți-o tragă pe urmă pe la spate. Dar ea nu părea să-l asculte sau, dacă o făcuse, nu-i dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
nu mai avem apă! - Curînd va ploua, afirmă Iguana Oberlus convins. În zona asta, plouă mereu. Și plouă. Plouă ca și cum cerul s-ar fi hotărît să se verse cu totul deasupra capetelor lor, vrînd poate să-i Înece, să-i scufunde, să-i facă să naufragieze, În Încercarea de a reuși ceea ce nu reușise acel ocean apatic, fără pic de elan. Plouă. Plouă. Plouă. Și odată cu ploaia se Întoarseră la viață. Și la truda lor. Ferreira era deja o umbră inutilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
bogată și lăsă imediat să cadă În apă bucățele mici din ficatul cald al răposatului Ferreira. Aruncă ce mai rămăsese la bord și apoi azvîrli mortul În apă, observînd cum se Îndepărta puțin cîte puțin, Împins de curent În timp ce se scufunda. În cele din urmă, Îi arătă prada de război Niñei Carmen, care rămăsese mută, atît de vlăguită, și nici măcar nu-și putea exprima entuziasmul că În curînd avea să mănînce. - Vezi? o Întrebă el. S-au terminat problemele... Nimeni, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
pe vîsle și mai Înfruntă o dată marea, care nu era nemărginită. Lungi, blînde, leneșe, valurile se spărgeau fără furie sau putere pe o plajă interminabilă; valuri fără chef de luptă, dar capabile, prin dimensiunea lor și prin ciocnirea curenților, să scufunde o ambarcațiune la un moment dat, iar Oberlus Își dădu seama de asta cînd se afla foarte aproape de coastă. - Apucă timona! porunci el. Ține mereu pupa spre valuri, căci dacă bat pieziș ne răstoarnă și curenții aici sînt foarte Înșelători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mie, doar lui, precum jus primae noctis, m‑a scos din minți, mi‑a pus la Încercare stăpânirea de sine. Dintr‑odată dușumeaua galbenă de sub tălpi s‑a deschis parcă sub impulsul unei perturbații tectonice și am simțit că mă scufund ca‑ntr‑un coșmar. Am Înțeles că acea cădere vertiginoasă putea fi curmată doar dacă săvârșeam ceva iremediabil, eu știu, să sparg oglinda sau veioza cu abajurul roz, darul lui. Și atunci mi‑au licărit În minte scrisorile. Cum apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
el Mare Navigator, le făcea către arhipelagul Tonga - unde o cunoscuse pe tânăra lui soție - și cel mai bun mijloc de a-l spală de sângele care-l acoperea în momentul când sosise pe lume fusese acela de a-l scufundă în apa mării. Încă de la trei ani, de la moartea mamei lui în urma unei nașteri pe uscat, Miti Matái își însoți tatăl în lungile lui călătorii și nu era de mirare că, având în vene mai multă apă sărată decât sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptul că sunt că o mare familie, în care totul aparține tuturor. —Eu nu l-am văzut niciodată pe RoonuíRoonuí să-și împartă casă cu un manahum 1, și nici nu cred că, dacă o să te afiliezi, o să te poți scufundă mai adânc, îl contrazise prietenul lui. Dacă într-o zi o să găsești o perla mare, inseamna ca Tané a pus-o acolo pentru tine, nu sectă. Știu, recunoscu celălalt, dar, cu toate acestea, sunt curios în legătură cu lucrurile pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așteptând o nouă pradă, însă atunci când vârfurile ascuțite ale țărușilor, făcuți din lemnul foarte dur de aito, începură să-i perforeze intestinele, introducându-i în sânge veninul de Nohú, se scutură tot și, cu o violență zvâcnire a cozii, se scufundă în apele întunecate, pierzându-se imediat în beznele adâncimilor. Doar atunci Vahíne Tiaré își dădu frâu liber lacrimilor. Faptul că, pentru moment, Teatea Maó dispăruse în adâncimi nu însemnă nicidecum că nu se putea întoarce în orice clipă, căciveninul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la zece metri sub noi începe un adevărat Al Cincilea Cerc, pe care niciodată nu-l vom putea cuceri. Și poți să fii sigur că din acestă chiar că nu s-a mai întors nimeni. Vetéa Pitó poate să se scufunde aproape douăzeci de metri, remarcă băiatul. În laguna sau printre recifele de corali, replică pe bună dreptate celălalt. Dar cere-i să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că din acestă chiar că nu s-a mai întors nimeni. Vetéa Pitó poate să se scufunde aproape douăzeci de metri, remarcă băiatul. În laguna sau printre recifele de corali, replică pe bună dreptate celălalt. Dar cere-i să se scufunde la douăzeci de metri aici, în larg, și-o să vezi ce-ți răspunde. Nu... semnala convins. Tot ce se gaseste sub chile îi aparține zeului Tané, care obișnuiește să-i pedepsească foarte aspru pe cei care se-ncumetă să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
a fost un tsunami. Însă lucrul cel mai grav era că pierduserăm controlul navei. Zile și nopți întregi, valurile acelea incredibile veneau unul după altul, precum tonii vară, împingându-ne mereu spre sud, fără să-nțelegem cum de nu ne scufundăm. Trebuie să fi fost o experienta teribilă, spuse Vahíne Tipanié cu voce tremurătoare. Unchiul meu a fost unul dintre cei care au murit atunci. Mi-aduc aminte de Mai, răspunse Miti Matái. Era un barbat viteaz, dar, nu știu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]