3,463 matches
-
evident, am uitat. Acum încerc să-mi amintesc tot, să-l iau pe Coșuță cu binișorul, numai că el, ca un făcut, a început să zboare dintr-un colț într-altul, să-mi facă cu mâna, să țipe și să scuipe. Iar asta, la drept vorbind, nu-i face cinste, cum, la fel de bine, în anii în care l-am cunoscut, nu-i stătea în obicei. Nu știu cine e prieten astăzi cu Coșuță, însă nu pot să-mi închipui că între timp băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
care am scris în liceu o poezie cu liță („hă, hă, lița e o râmă“, spunea Paul și moaca i se lungea până la pământ), ție ți-a rămas gura întredeschisă, iar pe la colțul buzelor ți-au apărut mici bule de scuipat, care se sparg ca să apară altele, tu, Ana-Maria, ai închis ochii, vrei să dormi sau poate așa te-a obișnuit mama ta să-ți spună povești, doar când închizi ochii, Mariane, îți jur că nu știam atunci când am spus povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a ieșit mie pe nas în clipa-n care am deschis ușa șifonierului din dormitorul soților Ștefănescu și i-am găsit înăuntru, îmbrățișați, pe ea și pe Cezărică; m-am comportat rezonabil, nu vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei pe mine; pe Cezărică l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
vă îngrijorați, am alergat și i-am scuipat pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei pe mine; pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi stea respirația; mi-a arătat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
pe peretele din stânga bucătăriei, pti-un-doi-trei Alexandra, pti-un-doi-trei Cezărică, doar nu era să fi rămas stană de piatră și să-i las să iasă dintre rochiile, fustele și pardesiele alea și să mă scuipe ei pe mine; pe Cezărică l-am scuipat ultimul, ca să se pună, iar eu să-ncerc s-o conving să intre și cu mine-n șifonier și să mă țină strâns, strâns, până să-mi stea respirația; mi-a arătat cotul, era micuț, ascuțit și roz, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
doar noi și un foc care amenința să îmbrățișeze niște copaci desfrunziți, apoi, vedea el mai încolo - preeria, blocurile, strada -, un foc pe care nu-l mai puteai stinge nici cu patru puțe căznindu-se să facă pipi, darămite cu scuipat sau cu pietre, un foc despre care am aflat atunci că-i place de minune să i se facă vânt cu cartoanele, că nici prin cap nu-i trece să moară, ci că, ba din contră, se umflă și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
clefăia de zor, le zâmbea complice, ei stăteau cu degetele agățate de plasa gardului, priveau, meciul de fotbal se oprise, femeia gâfâia, era mai roșie decât un gogoșar, off, uuu... ’tu-ți copilu mă-tii, pun eu mâna pe tine, scuipă, mă boule, nu-nghiți! Pedagogul apăruse și el, venea agale, se scărpina după ureche și pufăia țigara din colțul buzelor, una dintre profesoare lăsase croșetatul, se înțepenise ân picioare, cu mâinile în șolduri, privea de la depărtare, ce pricepea și ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o lopată și mânca și niște ciocolată, bizară chestie, Bogdan nu vroia să-și plimbe ursul, iar ursului îi ruginea lanțul, oricum, a fost de-ajuns să se uite într-o direcție greșită ca să țâșnesc din spatele lui și să-l scuip, pe spate, frumos, ca la carte și nicidecum pe tomberonul de gunoi, Bogdan se crucea, mi-a explicat liniștit că nu așa se face, că doar așa se spune, înțelegi?, înțelegeam eu ceva, era cam ca treaba cu lopata, ciocolata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
înțelegeam eu ceva, era cam ca treaba cu lopata, ciocolata și ursul, nu există, totuși sunt, eram și fericit, iar motivul era penibil de simplu: când s-a mai pomenit în istorie ca un băiat de trei ani să-l scuipe pe altul de șase și să nu pățească nimic? Bogdan deci, cred că v-ați prins deja, era un băiat de treabă. Mă chema cu soldățeii afară să ne războim împreună, lucru cu adevărat nesănătos, pentru că, or fi soldățeii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
încă simțul echilibrului, se sprijini de stâlpul parbrizului. Uitându-mă la ochii lui absenți și la capul plin de vânătăi, am fost sigur că aceasta nu era decât cea mai recentă dintr-o serie lungă de alte traumatisme suferite. Își scuipă în mâinile pătate de ulei în vreme ce Vaughan îi ținea capul, apoi, apucându-se de brațul lui, se bălăbăni în urma lui Helen către secția accidente. I-am așteptat să se întoarcă. Vaughan ședea pe capota mașinii sale în întuneric, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
o privire sedusă, de parcă s-ar fi văzut pe ea însăși și pe fiicele ei dezmembrate în accident. Vizitatorii se duseră cu pași nesiguri spre cortul cu ceai. L-am urmat pe Vaughan către mașina zdrobită. Se opri între scaune, scuipându-și în iarbă guma de mestecat. Știam că fusese mai afectat decât mine de accident și de filmul rulat cu încetinitorul. Stând singură printre scaune, Helen Remington ne privea. Vaughan cercetă pierdut mașina sfărâmată, aproape gata s-o îmbrățișeze. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
nimic de la mine, a venit Feller. Feller era anchetator șef la Botoșani. M-a bătut cu funia udă. Cu ochii bulbucați, părea turbat de furie. Când a văzut că n-o scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior și de testicule. Dar cel mai rău era când îmi punea firul la ureche, simțeam că-mi
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
venit Feller. Feller era anchetator șef la Botoșani. M-a bătut cu funia udă. Cu ochii bulbucați, părea turbat de furie. Când a văzut că n-o scoate la capăt cu bătaia, a început să mă scuipe. Și m-a scuipat de nu puteam deschide ochii! El ne trata cu curent electric. Îmi agăța firul de degetul mare de la picior și de testicule. Dar cel mai rău era când îmi punea firul la ureche, simțeam că-mi pleznește creierul.” Mihai Capverde
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
unde s-ar mai putea încă să vină cineva să mă caute; nu e prudent nici să fiu văzut de alte persoane cu valiza asta care mă încurcă. De aceea, continui să bag fise în telefonul public, care mi le scuipă de fiecare dată: multe fise, ca pentru o convorbire interurbană; cine știe unde sunt acum cei de la care am primit instrucțiuni, ba chiar ordine; e clar că depind de alții, nu arăt a om care călătorește pentru treburile lui sau care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ea i-ar flutura pe la nas titlurile din Botswana Daily News: Mma Ramotswe își ucide soțul cu otravă. Poliția duce budinca la analize de laborator. Se constată că budinca mustea de-atâta otravă. Nu, n-ar crede-o nici atunci. Scuipă în praf. Dacă nu-i putea spune nimic să-l facă să se răzgândească, atunci, poate, ar trebui să găsească o metodă s-o scoată la capăt Mma Ramotswe. Dacă Mma Ramotswe ar dispărea din peisaj, problema s-ar rezolva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
unul are chiar o dungă de ruj movuliu, iar cei vreo zece admiratori încearcă să vadă cu ochii lor cum acesta nu există. Își țin răsuflarea. - Din ce e acest pahar? întreabă profesoral. Din ce? Pe urmă tușește în pumn. Scuipă pe podea. O liniște încurcată, scărpinături în creștete. Meditație. - Din sticlă... se trezește în sfârșit unul. - Ești prost! îl taxează scurt maestrul. Tu vezi, pentru că ești prost, sticla... Repet: din ce e acest pahar? - Din votcă... încearcă să glumească altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să știi să vezi un pahar! E o artă să știi să vezi un pahar, în esența lui, măăă, nu ca mârlanu’! Trebuie să pătrunzi, să intri ca röntgenu’, să treci dincolo de aparența de pahar. Acest pahar... nu există! mai scuipă o dată, ceva mai aproape de masă. Numa’ voi îl vedeți că este, în țeasta voastră e imaginea, numa’ acolo se-ncheagă ea, întâi e ca un abur, o ceață, n-o prinzi bine, dup-aia o vezi ca prin sită, numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
grețos... Mă duc să deschid fereastra. - Ești tu bădăran! O faci intenționat, să mă scoți din minți? - Măi fato, dacă tu nu simți, nu-i vina mea. Și nu mai cumpăra toate scârboșeniile astea vietnameze, chinezești, cu găinaț de colibri, scuipat de rinocer, gheară pisată de maimuță, coadă de aligator de lapte sau mai știu eu ce... - Ești un necioplit, un țărănoi cu greieri în tălpi! - N-am susținut niciodată c-aș fi os domnesc... Trântește ușa. - M-am săturat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
căpriorii. - Apucă și jgeabul, trage... lasă-mi mie cocoșul ăla de tablă... Țin-te bine, l-ai luat? - Adu-mi toporul, aschimodie! Care sparge primul ușa are de la mine cinci lei! Dați-i bătaie! - Dă-mi și mie să-ncerc, scuipă unul în palme. - Dă și mie... zboară lemnul de brad. - Acuma eu, tu ai dat de două ori la rând... Nenea, el a dat de două ori la rând... - Trage și cartonul acela de pe magazie, ai grijă la cuie, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încearcă să-și păstreze echilibrul. - La dracu’ , fucking shit, cu toate prefăcătoriile! Suntem niș’ ipocriți, ne ascun’ în spatele convențiilor... cin’ suntem noi?... nimeni, să ne fie clar, aș puteam să-mi arunc hainele în capul vostru, aș putea să vă scuip... niș’ nimeni... - Cucoană, dă-te jos, lasă... intervine agentul de pază. Cosmopolita își înfige ghearele în părul lui, trăgând cu putere. - Habar n-aveți de nimic, merde..., cu un accent cvasi-parizian. Conținutul paharului zboară pe pantalonii criticului literar. - Vacă! pronunță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pe gustul meu și cu greu reușeam să-mi desprind de pe bolta palatală și de pe măsele aluatul gustos ca o plastilină cu mărar. Responsabila cu buna mea ședere în Dorohoi nu mă slăbește din ochi, așa încât n-am cum să scuip sub masă delicatesa. Zâmbesc. Stomacul își aruncă cu disperare în luptă sucurile gastrice. - Știți ce s-a întâmplat noaptea trecută? În astfel de situații fără ieșire, cel mai bine e să caști ochii mari-mari, ca un aurolac proaspăt înțărcat, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de pe lângă groapa de gunoi... Până și popa de la Sfântu’ Andrei a apărut într-o seară, îmbrăcat într-o pufoaică de la armată, și s-a apucat să sape vârtos. Oamenii râdeau că, mai dându-și peste fluieru’ piciorului, popa înjura și scuipa printre dinți. Parcă-i luase strechea pe toți, babele stăteau în fața blocurilor și vorbeau numai de flăcărui albastre, blesteme și alte parascovenii. Țigăncile erau chemate să stingă cărbuni, să dea în ghioc, dacă unu’ sau altu’ se va îmbogăți. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Merge? - Ce să meargă? Acolo, numai dacă făceai doi fraieri, puneai și de-o mie de euro într-o zi. Aici? Ce să salți? Pensia babelor strânsă-n basma? Paralele pentru comândare? Moare draculu’ baba și-ți stă pe suflet, scuipă scârbit. Asta nu mai meserie... Sorin și băieții lui au trecut la polaci, mai cântă, ei îs și mai spălați, mai câștigă. Dar la doi le-a luat Poliția acordeoanele, acu’ n-au ce să mai facă, tre’ să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
verde-negricios pe ea. Ăsta-i mai rău ca ateismul și ca buldozerele! Macină tot... Se-ntoarce spre călugăr: - Ne bate Dumnezeu, zici tu? S-a hotărât el, așa, să ne bată la tălpi, la palme? N-am fost cuminți? Am scuipat pe jos? Am dat vânturi? Cum ne bate? începe să urle. Așa zici? Bietul ucenic se ridică de pe băncuță, își strânge poalele halatului albastru și-ncepe o serie de cruci mărunte. Spune repede rugăciuni. Asta-l aprinde și mai tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]