2,171 matches
-
pe cel numit cum sare cu o iuțeală și îndemânare demnă de invidiat peste grilajul de lemn al țarcului și din două salturi parcurge distanța de aproape șase metri până la el și-l prinde strâns de reverul robei. Mult mai scund decât judecătorul și firav la trup, „cobra” a început să-l zgâlțâie pe acesta cu putere nebănuită și să-i vorbească plângând în ritmul zgâlțâielilor: - Dom’le jude, vă rog să mă iertați! Am trei copii acasă... vă pup tălpile
SUB IMPERIUL FRICII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355150_a_356479]
-
era cu fața la ea. La lumina zilei îl vedea mult mai bine decât la aceea slabă a becurilor murdare din încăpere. Era brunet, aproape tuciuriu, nebărbierit și, din cauza părului de pe față, nu i se putea citi vârsta. De înălțime medie, chiar scund, dar bine legat, vârtos la trup, bărbatul se mișca greoi, în aparență, dar avea gesturi extrem de rapide în anumite momente, mai ales în mișcarea membrelor. Purta aceeași îmbrăcăminte în care l a văzut seara. Nu avea o frizură anume. Începutul
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
apoi își continuă somnul. - I-auzi, nea Marmy, e vorba de gagici! Scoală-te! Strigă în zeflemea, Milică Săpunaru, care, în mintea-i aburită de alcool, făcuse probabil vreo conexiune între foiala bătrânului și ultimele cuvinte rostite de Procuror. Milică, scund și uscățiv, cam la treizeci de ani, era client de duminică, sau de vreme rea, al „bombei” lui Petrică Vișinoiu. Lucra ca agent de vânzări la o firmă de băuturi răcoritoare și alerga de dimineață, până-n noapte, cale de două
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
cu forme opulente, care prevesteau o apropiată îngrășare. De felul ei, era cam rea de gură, fapt pentru care prietenele o numeau și “Oana-Coțofana”, însă numai în absență. Florin... și prietenul fetei: În vârstă de 32 ani, Florin “Momițe” era scund, gras și buhăit de trai bun. Semăna frapant cu un hipopotam garnisit cu lănțișoare din aur masiv. De-o agresivitate înnăscută, reacționa violent... atunci când lucrurile nu-i ieșeau pe placul lui. Dar se întîmplă ceva ciudat. Chiar și în lumea
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
de sinucigași. Mamulea și Francisc discută de-ale lor și, in treacăt, aflăm că toată lumea știa cine era tatăl Marucăi: Ajutându-se de hârleț, Mamulea sări sprinten din groapă. Era un om de vreo 50 ani, dar nu-i dădeai. Scund, îndesat, puternic, agil ca o maimuță, se Mișca ușor pe marginea gropii. Părul lui lung, cărunt, sclipea în lumina lunii ca o făină proaspăt cernută. Scoase o țigară mototolită. - Păi, însuși Ady “Bruslea” i-a făcut cinstea de-a o
SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355658_a_356987]
-
nu dau socoteală nimănui pentru asta. Nu țin neapărat să o găsesc pe bunica mea. Mereu a fost o pacoste pe capul nostru! Nu apucă să termine ce avea de spus a doua vrăjitoare, că regele sări pe mătura vrăjitoarei scunde. Zbură alături de ea încă o mare și o țară și, tocmai când vedea cum se pregătea balaurul să coboare în mijlocul unei păduri, se opri și cea de-a treia vrăjitoare. - Știu, știu, strigă regele, vrei și tu să faci întocmai
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
feciori veștejiți după lungile anchete ale securității, dar cu trăsături încă frumoase intrau pe poarta șubredă a închisorii Târgușor: doi elevi-muzicieni ai Liceului Mihai Viteazu din București: Ion Niculescu-înalt, cutezător și drept ca frasinul, alături de colegul său Romică (Romulus) Teodoru-mai scund, dar vesel, comunicativ cu gingășia florilor de mac într-un surâs pe buze. Într-o zi, la închisoarea Jilava intră într-o cameră-celulă pentru a completa datele personale ale deținuților un gardian „docent” (de-un cent), care confunda inițiala numelui
NAŞTEREA DOMNULUI ÎN PORFIRA VERDE A SUFERINŢEI ŞI A JERTFEI MARTIRILOR DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369000_a_370329]
-
dă tonul. Din zecile de piepturi răsună spre cer: „Hristos a înviat din morți/ Cu moartea pre moarte călcând/ Și celor din morminte,/ Viață dăruindu-le...” Pe drumurile vremii rugăciunile celor de acum se întâlnesc cu sufletele celor plecați din scundele lor chilii, cu sufletele morților noștri chinuiți aici pentru cauza și dreptatea lui Dumnezeu și, împreună, închinăm osanale, preamărind pe Cel ce S-a dat răstignirii pentru păcatele noastre și a Înviat pentru a fi în veșnicie vii. Sub arme
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
șaorma, pizza, hot dogul, coca cola, laptele de creștere... apoi anticoncepționalele... sau ... cine știe... poate sunt făcute în vitro... sau... explică cu vervă universitarul. - Înseamnă că aceasta este explicația că unele sunt exagerat de slabe și înalte iar părinții lor scunzi și grași. Altele au pielea foarte albă, ca laptele, deși atât mama, cât și tatăl lor o au ca ciocolata, povesti Lică. Ușa celulei se deschise. Veni paznicul, domnul Vasile Fâneață, o matahală de om, cu mișcări grosolane. Era ora
MEDITAŢIILE UNIVERSITARULUI PERVERS de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370887_a_372216]
-
apăsat de greutatea lui. Se-nvârte cam ca mine, în jurul lui cincizeci. La fel de grizonat , cămașă albă și pantaloni scrobiți la dungă. Nici dioptriile nu-i stau foarte departe de-ale mele, judecând după grosimea ochelarilor. Pare doar un pic mai scund. - De fapt,merg până la Bran ! Nu-mi mai găsesc nevasta ! spune rapid ,sărind direct la conținut ca și cum ne cunoaștem de o eternitate. Sincer ,mie îmi plac oamenii vorbăreți și dispuși la conversație. Eu nu sunt chiar la fel,leg conversația
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
găsești și dumneata sufletul pereche și s-a rezolvat. Asta cu „sufletul pereche ” îl irită vizibil ,fiindcă imediat îmi dă replica : - Ce suflet pereche ? La mine sufletul pereche e orice femeie care-și desface picioarele ! Nu contează ,grasă,slabă, înaltă,scundă. Vie să fie ! - Sigur,important e să ai cu cine-o „pune” ! Cam subțire filosofia de viață ! Doar instincte primare și în rest nimic ! - Hai să-ți spun ceva ,că văd că ai rămas cu o impresie greșită. Mă consideri
CÂND DRACULA ÎȘI VÂRĂ COADA de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370904_a_372233]
-
nici urâtă. Era oacheșă,avea un nas mare, o gură mare și ochii bulbucați. Gică însă a plăcut-o. La fel ca pe toate femeile de care era totdeauna atras - urâte, frumoase, blonde sau brune, roșcate sau șatene, înalte sau scunde, grase sau slabe. Gică era un veșnic îndrăgostit de o femeie, indiferent cum era aceasta. După ce au fost la Căminul cultural, Gică a invitat-o acasă la el. Ce fericită a fost atunci Lina! Toate lumea era a ei! Atunci
“CURBA DESTINELOR” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369801_a_371130]
-
plecat la școală, îmi ziceam că am terminat cu munca în curte și în grădină. Eram fericit și-mi purtam traista plin de mine, semeț, deși eram de-o șchioapă. Până aproape de clasa a șaptea am fost, poate, cel mai scund dintre colegii de clasă, dar când am început să mă deșir, cred că i-am depășit pe toți la înălțime și iuțeală în deplasare. În pauze, mă alergau toți colegii pe ulițele din jurul școlii și ajungeam la locul de start
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
sueños...sueños... “ / “Poștașul nu mai sună de două ori“ sau “Visuri ...visuri ...visuri...“ Iubire canibală La ușa apartamentului se auzi soneria. Erau doi milițieni, cu uniforme albastre - unul înalt, brunet, cu păr creț, mai închis la ten și celălalt mai scund, rotofei, cu păr rar, blond. Ly deschise ușa și oamenii legi au fost puternic impresionați de prezența falnică și uriașă a bărbatului negru, din fața lor, cu ochii sângerii și alură sălbatică. - Suntem plutonierii Ilie Ghidoveț și Vasile Tocană de la Miliția
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
cu degetul spre stomac. Milițianul mai înalt se albi la față. Ĩnțelese mimica bărbatului, care confirmă întocmai cele anunțate la telefon. Era clar acum, că nu a fost o glumă și că cele relatate s-au întâmplat în realitate. Cel scund a început să vomite și s-a îndreptat grăbit spre toaletă. Ly se gândi fără să vrea la ziua când a cunoscut-o pe Violeta. Prima senzație pe care a avut-o, a fost că ar mânca-o toată, că
“IUBIRE CANIBALĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370330_a_371659]
-
Este drept că și adversarii erau pe măsură! Popoarele migratoare ajunseseră în inima bătrânei Europa și nu te îmbiau deloc la reflexii filozofice. Îi putem aminti numai pe huni, o populație atipică chiar și pentru acel veac al V-lea. Scunzi, cu capete deformate prin intervenții, încă de la naștere, greoi la mersul pe jos, dar neîntrecuți călăreți, trăindu-și aproape întreaga viață în șa, de o cruzime fără margini, având fața brăzdată de cicatrici pentru a nu le crește părul, cu
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
suntem noi care stăm în furtună, dar și în ploi. Statul crede că tot ce e bine pentru sine, e bine pentru mine și tine. • În fața legii suntem egali, dar nu și în fața fărădelegii. Cetățenii sunt de trei categorii: înalți, scunzi și mediocri. Statul e convins că dă mai mult decât primește. Și cetățeanul la fel. • Cetățenii noștri cumpără totul din bani împrumutați de la bănci pentru că au sentimentul unei colaborări frățești între cei care dau și cei care n-au. • Democrația
GÂNDURI REBELE (35) – AFORISME: STATUL ŞI NOI de HARRY ROSS în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369528_a_370857]
-
Când razele abia pătrund Și moartea stă la pândă, Unde al cărnii viu miros Ațâță și îmbată Și unde curge-un fir sfios De apă dantelată, O căprioară cu ochi blânzi Și calzi de te îngheață, Printre puieții rari și scunzi În luminiș se-nfață Pășind cu grijă spre izvor, Sfioasă și-ndrăzneață(!), Cu cerbu-n urma-i, păzitor Din umbra lui semeață. La pânza apei de cleștar, Ascunși în dos de stâncă, Doi ochi hipnotici de pândar Vegheau de zile încă
GRUPAJ DE LIRICĂ VERNALĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369603_a_370932]
-
discuției despre Ionuț, nu-l observară. Acesta ajunsese de puțin timp la câțiva pasi de ele și ascultase discuția lor. Râdea mai mult de ceea ce auzise, decât de zbenguiala lor și de aceea li se adresase așa. Era puțin mai scund decât Ani, cu părul șaten și creț până în dreptul umerilor. Avea ochii mari și căprui, nasul cârn și buzele cărnoase, nuanțate cu un roșu aparte. Era îmbrăcat într-o pereche de blugi rupți în genunchi, într-un tricou cu imaginea
PARTEA A DOUA de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1166 din 11 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353509_a_354838]
-
spre căsuță unde suntem primiți cu bucurie de stăpânul câinelui al căruia nume îl aflăm: „Țurțurii”!!! Ne împrietenim repede, și cu dulăul și cu moțul gospodar, pe care îl cheamă Teodor, și cu soția acestuia, Saveta. Doi oameni fără vârstă, scunzi, bine făcuți, cu o privire caldă și luminoasă. Atât Teodor cât și Saveta sunt bucuroși de oaspeți! Oaspeți... care apar cam rar în perimetrul lor. Ne primesc omenește, cu prietenie și respect pentru cei care le sunt „mosafiri”. Gospodăria este
ÎN ŢARA MOŢILOR de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1630 din 18 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352908_a_354237]
-
vocabule dând coerență puternicelor semne poetice, pietre de hotar pe un câmp al ideilor și idealizării, ca în această „Ars poetica”: Port în mine adorabila fiară: / Colții năuntru, doar ochii-n afară, / Încercănate idei străpung / Învelișul de solzi al mirosului scund. / Se bucură namila din labirint / Cioburi de vise când se cuprind. / Colții rupând carnea minciunii / Scriu cu noroi pe treptele lumii. / Înfing în ape drumul de solzi, / Sfâșiindu-se gândul cu rană de colți, / Durându-mă ochiul de mai dinafară
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
uitați, asta nu-i Elena? am zis eu, schimbând subiectul și arătând spre o fată cu tenul palid și un smoking bej, și o femeie cu căciula și ditamai haina pe ea, amândouă articolele de îmbrăcăminte din blană. Una mai scundă decât cealaltă, astfel una fiind mai înaltă decât cealaltă, logic. Presupusa mamă a Elenei deschise ușa, ne salută, și o pofti pe fiica sa înăuntru. În timp ce mama și bibliotecara încinseră o discuție despre societate, noi, tinerii, după ce ne-am salutat
SCRIITORII MEDIOCRI FAȚĂ DE VIAȚA DE CELEBRITATE de EMANUEL ENACHE în ediţia nr. 1863 din 06 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/353924_a_355253]
-
nu era tuns proaspăt ori... sigur, era nepieptănat... E oacheș bine de tot și are puțină chelie. Negru. Negru și încâlcit, murdar,... lung până la gât... și mirosea urât. De fapt duhnea a coniac, că din ăsta a băut mereu... - Înalt, scund... ? - Cu o idee mai înalt ca mine... Dar mai gros, mătăhălos.... Așa ca un urs... dar, nu mai vreau să vorbesc despre el. Îmi vine greu să mi-l imaginez din nou... Credeți-mă! s-a rugat cu voce tânguitoare
EPISODUL 5, CAP. II, ALERTĂ GENERALĂ, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1639 din 27 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352989_a_354318]
-
ceva, dar nu-i ințelegeam limbajul, noi nu cunoaștem limbajul pomilor. Autorul își amintește de orătăniile din curte care se urcau în dud și înnoptau după un anume ritual numai de ele știut, dar și de mama sa „o femeie scundă”, ca orice fiu care niciodată nu-și uită ființa care i-a dat viață. El povestește cu acuratețe și emoție viața patriarhală care se desfășoară în jurul/prezența acelui dud. Cu durere în suflet, povestitorul își amintește că așa cum orice început
GUSTUL DULCE AL COPILĂRIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353703_a_355032]
-
în cea mai îndrăcită rusască, care s-a oprit, parcă să-i culeagă dintre florile fete legate la mijloc cu bete, despre care sfielnicul Grigore Vieru spunea că „le ține catrința și iia, ca să le sublinieze fetia”... și pe mai scundul Vasile Tărâțanu, care ne-a uimit rezistând la prelungita horă „de pe la noi”, imediat continuată cu jocul în doi, cu strigături de-ale bucovinenilor din Cernăuți, cărora, ca în cel mai incredibil concurs, la răspunde Grigore Vieru, că Basarabia nu-i
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]