10,141 matches
-
acest fermecat caleidoscop fără să dai cât costă? Am plecat la bancă împleticindu-mă, de unde am retras toate economiile mele de-o viață. Dar...a meritat. O dată are omu’ caleidoscop cu suflete. După ce i-am dat banii, i s-a scurs de pe buze un rânjet: --Să ai timp să-l folosești sănătos! Am plecat dintre rafturi, răsuflând ușurat că m-am procopsit cu magica jucărie. În definitiv, eram foarte mulțumit de jucărica mea. Toată ziua priveam la suflete prin tubul ăsta
CALEIDOSCOPUL CU SUFLETE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383782_a_385111]
-
19 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Vălul plumburiu al toamnei târzii leagă Cerul și Pământul la un loc. Din el mai zboară frunze ruginii, săltate de vânt într-un macabru joc. În văl adoarme tristețea vremii, când norii cenușii se scurg în zare. Bruma anunță venirea iernii, natura să intre în hibernare. Prin văl plumburiu își cerne Toamna, lumina zilei către bezna nopții. Cu frunze pământii scrie drama vieții sfârșite în pecetea sorții. Sub nori se ascund raze de soare, focul
VĂLUL PLUMBURIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383805_a_385134]
-
întru susținerea afirmațiilor pe care le-am făcut mai la deal: LUI (MateiGabriel): ’’M-ai lăsat, stăpâne ceresc/Pe perna Ta să dorm./ Mi-ai dăruit un înger, Gabriel,/Semn al trecerii mele pe pământ,/O lacrimă de-a Ta/Scursă la poalele iubirii noastre’’. SCHIMBARE: De azi sunt un alt om..// Privirea îmi este mai goală/Orizontul mai larg/Și lacrimile mai sărate...// Azi te iubesc mai mult...’’ SINGURĂTATE: ‘’De multe ori/Adorm cu imaginea/Trupului tău gol/Lângă mine
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
Și nu mai ai nici o putere, Ești numai tu, crucificat, Amar te zbați printre mistere, Cătând' cumva să fii-mpăcat În tunete asurzitoare Ce zdruncină simțirea ta, Mă cauți răscolind fuioare, Din raza soarelui ce sta! Cel de pe urmă ceas se scurge Pe talgere aș vrea să-L pui, Și nici un strop din el nu curge, În zbor spre Tine când mă sui! Referință Bibliografică: SINGURI / Daniel Dac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016. Drepturi de
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
fără cap, doar cu partea din prohab. Asta am citit și eu într-o carte din liceu, de-am pierdut un an apoi și mă luară la război. Azi ești asemeni tuturor... și te privesc nepăsător, iar viața mea se scurge-ncet, am fost și sunt poet. Poeții nu sunt judecați, în legea lor sunt împărați, ... Citește mai mult MitologicaleUn țap bătrân, un Pan acolo,după o ciută alergând,și-a pierdut capul, pe Apolo,mai merită să scrii un rând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
baroneasă,el gândește fără cap,doar cu partea din prohab.Asta am citit și euîntr-o carte din liceu,de-am pierdut un an apoiși mă luară la război.Azi ești asemeni tuturor...și te privesc nepăsător,iar viața mea se scurge-ncet,am fost și sunt poet.Poeții nu sunt judecați,în legea lor sunt împărați,... XXIII. OCTOMBRE, de Boris Mehr , publicat în Ediția nr. 1760 din 26 octombrie 2015. Octombre Cad frunți și frunze, țarul a murit, Poeții mor și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
de stejari bătrâni cu riduri adânc săpate în haina lor groasă, mușchiul verde crescut ca barba unui călugăr tânăr, arăta nordul și vârsta înaintată a vajnicilor copaci. Umbra lor deasă răcorea și mai mult pârâul cu apă limpede, ce se scurgea la vale ca un șarpe cu clopoței, ocolind maluri și lăsând în urmă o muzică plăcută din lovirea repezită a apei de pietrele din vaduri, era un clipocit, precum șoaptele îndrăgostiților într-o seară cu lună plină. Grătarele cu focul
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
MEMORIAM, NINA CASSIAN O veste funebră întunecă zare Și în lut ascunde cerul de sub pleoape, Să nu poată ieși din veșnică noapte, Stea ce arde-n a poeziei candoare. De ploaia ce duce regrete pe ape, Tristețea din ochi se scurge în izvoare, Când dor și iubire-n veșnicii de soare, Adulmecă muză-n nerostite șoapte. Cu rugă-nălțată, poet să se nască, Pe irișii din ochi scriu, spre neuitare, Omagiu de breaslă scriitoricească. Pe versuri, cu-a gândului îngemănare, Suflet îngenunchează
IN MEMORIAM, NINA CASSIAN de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380160_a_381489]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PE URMA URMELOR CAUT Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1965 din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Uneori îmi caut urmele scurse-n rădăcini, să le scriu în amintiri. Tăcerea împrumută vârsta înțeleaptă, mă căptușește pe interior golul, trecutul fuge singur înapoi nimeni nu-l vede, poartă câteva rămășițe sub aripi. Zilele se deapănă într-un singur sens, drumurile-s asemenea unor
PE URMA URMELOR CAUT de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380173_a_381502]
-
timp cum ardeau pungile. Aerul care venea prin fereastra deschisă a bucătăriei făcea ca atmosfera să fie încă respirabila, dar deja, Florin trebuia să se abțină să nu tușească. În încăpere era deja atât de cald, încât sudoarea i se scurgea șiroind și udându-i cămașa. Înainte de a ieși din apartament, închise fără zgomot fereastra și împingând un rest de pungă ce încă ardea, către cabul electric, se grăbi să iasă din apartament. Plasticul trusei de scule se înroșise și se
SUB CERUL MUT de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2061 din 22 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380112_a_381441]
-
porți iubire Când după mamă, sufletul îți geme Și mama ta, copile, s-o respecți Nu are rost la cine se închină N-o face ea parte din înțelepți Dar ei îi datorezi a ta lumină De vremile s-ar scurge înapoi... Și să ajungi la stadiul de sămânță Vei reveni, același bun altói Născut cu grea durere, din dorință. 11 brumar 2016 undeva, în România Referință Bibliografică: MAMEI... / Daniel Bertoni Albert : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2153, Anul VI
MAMEI... de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380255_a_381584]
-
mod plăcut, care o relaxă până la urmă pe fată. Uită de șocul primit când s-a văzut ajunsă într-un cartier atât de îndepărtat al capitalei și la etajul patru al unui bloc cu apartamente confort doi. Timpul s-a scurs repede și cum se înserase, Simona simți nevoia să se retragă spre casă. Va lua tot un taxi. Despre tramvai nici nu putea vorbi. Credea că face peste o oră. Nu era chiar așa, deoarece Sorin parcurgea acest traseu aproape
ROMAN , CAP. UNSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380192_a_381521]
-
mama îi zise tatei, care vru să plece în grădină . Astăzi e sâmbătă și frații mei vin acasă de la oraș. Erau la școală, învățau bine și tata voia să-i vadă școliti ; era război, dar în satul nostru viața se scurgea în ritmurile ei obișnuite, așa credeam ; eu rămăsesem acasă , cum au vrut ai mei, să aibă și ei un ajutor în gospodărie. Cel mai mult îmi plăcea lucrul de mână , mătușa Leontina mă luase pe lângă ea să învăț croitorie. Dar
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viața. Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 1 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378120_a_379449]
-
ploii la Bortă pe Lupoaia sau la Ogrădeasa până în Zgleamăn urcând aroma căpșunilor de câmp de pe Priloage ori din Coastă nu pot s-o uit căci îți fură ființa și simțul într-o nuanță sălbatică de câmp când ziua se scurge-n pahare la umbra pădurii visul ploii de vară când ploaia cade pe un pământ proaspăt cosit în brazde cu atâtea arome cu atâtea miresme de căpșuni de pomnițe de pădure de hribe și strigătul mieilor primăvara e Bogata de
MIREASMĂ ARDELEANĂ--BOGATA DE JOS de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378154_a_379483]
-
acum amândoi. Și vine moment când tren va pleca Luând visul meu cu tot cu regrete. În urmă rămâne acum ca să stea Iubirea pe lauri dar și pe secrete. Privesc la noi doi ! ... Gonind sentimente ! Și-mi pare că viața s-a scurs într-o clipă. Din tot ce a fost au rămas doar regrete Și-o lipsă de tine ce este acută. Brăila, iunie 2016 Referință Bibliografică: GOANA SENTIMENTELOR / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2005, Anul VI, 27
GOANA SENTIMENTELOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378171_a_379500]
-
expertiza necesară să mă pronunț. timpul, deși este considerat drept o entitate relativă, mai mult subiectivă, este totuși a patra dimensiune a spațiului în care trăim și nu poate fi neglijată ca mărime fizică. Este adevărat că ”durata” adică timpul scurs între două stadii privind o entitate intră în formule sub forma unui scalar adimensional (o putere a lui e, baza logaritmilor naturali), deși timpul are o unitate proprie chiar fundamentală, secunda. Dar să nu confundăm timpul infinit cu durata unui
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
măsurabilă cu cronometrul este o entitate palpabilă considerată, prin unitatea ei secunda, a patra dimensiune a spațiului. Noțiunea timp apare față de entitatea secundă precum noțiunea infinit față de entitatea unitate numerică, ambele entități fiind numai diferențe ale unor noțiuni. Dacă timpul scurs între două evenimente (durata) are importanță fizică și poate intra în formulele diferitelor proceduri, timpul nu intră decât în aprecieri mai mult sau mai puțin subiective pentru mărimea unor epoci și ordonarea lor cronologică. Cronos își omoară progeniturile, este o
CONTROVERSĂ ASUPRA TIMPULUI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378157_a_379486]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > IERTARE TARDIVĂ Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Cad frunze plânse pe obrazul nopții, rugina toamnei alunecă pe pleoape, o lacrimă veghează stâlpul porții, scursă din ochiul ce nu o mai încape. În ruginie dâră - strop de miere, gând desfrunzit de atâta așteptare, gol de tăceri în frigul ce nu piere, azi, frunză în vânt lăsată în uitare. În bruma tâmplei, azi nu mai este
IERTARE TARDIVĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378222_a_379551]
-
CIOCANUL Autor: Ioan Ciorca Publicat în: Ediția nr. 1716 din 12 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului SECERA ȘI CIOCANUL Azi, la peste de două decenii de la așa-zisa „revoluție” din decembrie 1989, încerc să descifrez hermeneutica anilor care s-au scurs. Nu intenționez a face o amplă analiză, ci doar - prin prisma cetățeanului obișnuit - să dau „glas” câtorva gânduri care nu-mi dau tihnă. Văd tot mai mulți semeni de-ai mei, tineri și vârstnici, asumându-și „prerogative” de analiști și
SECERA ŞI CIOCANUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378231_a_379560]
-
trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viața. Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect. Și despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prăbușesc. Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
trebuie să aibă ziduri și oameni : ziduri ca să aibă formă, oameni ca să aibă viață.Zidurile, clădirile în general, sunt că oamenii :dacă nu le dai atenție plâng. Plâng cu lacrimi de tencuiala, cu lacrimi de cărămidă, și după multe lacrimi scurse la temelie se prăbușesc. Singurătatea le afectează totalitatea însușirilor esențiale care trezesc admirație și respect.Si despre oameni putem spune că sunt asemenea zidurilor : dacă nu-i clădești cum trebuie se prabușesc.Zidul care pornește de la marginea aleei este crăpat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/378137_a_379466]
-
albastră a cerului, spălăcită de-atâta lumină, printre care treceau leneși câțiva nori zdrențuiți spre apus. Lăsasem trăsura cu caii să pască și plecasem să mă tăvălesc pe iarbă; în urma mea, domnița Deleș plângea, am văzut-o cum i se scurgeau pe obraji lacrimile pe care din când în când le ștergea cu o batistă...Câțiva bivoli se bălăceau cu o mare lentoare în apa râului care curgea pe lângă noi, deasupra lor un uliu se rotea nestingherit, dominând înălțimile. “Să mă
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS -FRAGMENT-CONTINUARE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1716 din 12 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378228_a_379557]
-
din interior. Demult între noi nu mai este liant Iar umbra de-acum e-a unui fior. Îmi sunt ochii umezi acum și pustii Nici lacrimi în vise, deloc nu mai am. Nu vrei să-nfruntăm ale vieții stihii Se scurge iubirea și tot ce speram. Eu văd că în jur e doar aparență Pe față nu ai nici urmă de dor. De-acuma iubirea nu e-n congruiență Cu alte visări și speranțe ce mor. Te uită la tine să
LACRIMA DORULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378319_a_379648]
-
Așadar, este absolut normal să venim cu un dar intelectual, dar mai am un dar, în ultima parte a ceremoniei. Voi începe ex abrupto, fără nicio introducere, pentru că am puțin timp la dispoziție, și voi termina ex abrupto, atunci când se scurge nisipul din clepsidră. Nu va fi o Conferință tehnică. Țin foarte mult la acest caracter de normalitate, degeaba suntem hiper specialiști, dacă nu suntem în stare să ”livrăm” conținutul științei pe care o acumulăm sau conținutul competenței noastre, în orice
Cristian BĂDILIȚĂ, laureat al premiului ”Acad. Constantin Erbiceanu” [Corola-blog/BlogPost/93632_a_94924]