5,253 matches
-
a suferit cele mai grave ravagii ale entuziasmului și ale amețelii. În cele mai multe cazuri, noi am intrat în diletantism prin entuziasm și în metafizică prin amețeală. ŤNelinișteať din care junețea română a făcut și literatură, și sociologie, și copilărie care scuză orice. (...) Niciodată cultura românească nu a cunoscut atâtea adevăruri globale, atâtea prostii impunătoare și rapide, atâtea formule care rezolvă totul (...). Toată lumea joacă pe cartea obscurității, cu gândul ascuns de a ajunge la profunzime. Disperarea, anarhia și entuziasmul umblă pe toate
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
Dar mai sunt și alte aspecte. La un moment dat, spre exemplu, autorul, după ce evocă mai multe scene reprobabile ("...în strada Bouchardon. La colț, o mică dispută (salaud, ordure!) încheiată cu o bătaie.", p. 392), afirmă: "Violența, mârlănia nu sunt scuzate de nicio ideologie." (idem). Cititorul din 2007 nu mai află nimic nou: violență și mârlănie avem și noi din belșug. Niciunul dintre genurile literare ficționale nu e, probabil, atât de divers în receptare ca acela al literaturii confesive, care notează
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
a lipsei curajului de a-ți asuma, cu nume și prenume, o opinie. Dar e, în același timp, o străveche stratagemă a bolșevicilor, care s-au ascuns mereu în spatele unor "noms de guerre", de la Stalin la Pătrășcanu. Aceia măcar aveau scuza că se aflau în ilegalitate! Actorii de azi n-o au decât pe cea a propriilor frici și frustrări. (Și pentru că veni vorba de "tătucul popoarelor", recomand noua lucrarea a lui Simon Sebag Montefiore, "Young Stalin", o excepțională analiză a
Comunismul cu șalul pe figur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9071_a_10396]
-
ca "curca-n crăci", forumul muccelmic.ro). Altminteri, chiar cînd folosesc registrul popular-argotic (sau îl transplantează în conversația uzuală), mulți vorbitori se tem de cacofonie, pe care o semnalează - "aceștia se uitau ca la mașini străine (ca curca în lemne - scuzați cacofonia)" (romanialibera.com) - sau o evită cum pot mai bine: prin inserarea nemotivată gramatical a unei virgule ("m-aș uita ca (,) curca-n lemne fără să-nțeleg despre ce e vorba", genialamerican.wordpress.com), prin înlocuirea cam prețioasă a lui
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
unor comentarii închinate unui număr de poeți socotiți reprezentativi, avînd punctul de plecare în napoleonianul an 1812, cînd Ion Budai-Deleanu își încheia țiganiada, și terminate (provizoriu) cu autorii născuți în anul (pentru noi românii)... republican, 1947. întrucît Ilie Constantin se scuză onest pentru caracterul istoriei "ne-întregi" pe care ne-o oferă, ar fi inoportun să glosăm "lacunele" ori justificarea selecției operate, fiind mult mai nimerit să ne ocupăm de lucrarea dată la ora de față. Avînd în vedere condiția preeminentă
Poezia Celuilalt by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9252_a_10577]
-
să folosesc noțiunea de "mare scriitor", pe care nu aș ști cum s-o definesc cât mai concis.) Cu alte cuvinte: dintr-o biografie detestabilă nu are cum ieși o operă admirabilă. Logica cealaltă ar formula invers: o operă admirabilă scuză o biografie detestabilă. Cum să ieși din această dilemă? Evident: citind "obiectiv" opera și ignorând biografia. Poți proceda astfel? În principiu, da. În practică, deocamdată nu. Biografia lui Eugen Barbu grevează asupra operei. Nu știu nici o judecată critică în stare
O relectură suspicioasă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9332_a_10657]
-
cu o basma bleu, ce părea a fi culoarea preferată a ei, a acelei masculinități, ca să zicem așa, și se mișcă încolo și-ncoace ca o cloșcă pe ouă, atingându-i cu pulpa piciorului stâng, pulpa lui dreaptă - ea se scuzase, dar nu mai avea rost, fiindcă, țopăind ușor, avioneta începu să decoleze. Puțin câte puțin, ea luă înălțime, - și Vol îi țipă la ureche... s-a făcut!!! - ea râse de plăcere, dar și de satisfacție, și Vol lua treptat înălțime
Marșeuza (2) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9334_a_10659]
-
substanță putredă, pentru care ființa nu se mai obosește. Imaginația, ea privește numai înainte, în acest cuvânt mai mare decât o lume. Nu are ce face cu amintirile, excrementul exemplar. Dacă mai poți filo zofa, o faci doar ca să te scuzi că mai trăiești. Până unde merge gustul morții pentru viață? Pregătit pentru moarte nu poți să fii gândind pe mai departe rătăcirile viului. * Mă gândesc la un papuaș. Pentru el, Derrida nu există. Derrida este omul sfârșitului de drum, papuașul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
treburile prin gazete și întreține fabula literară. Încheiată așa: "Și acu, dacă micul meu studiu v-a plăcut, să știți că eu mi's, cum zice Ardeleanul, Radu D. Rosetti. Dacă nu, - eu n-am fost eu - cum s-a scuzat odată Nicolae Iorga - ci homonimul meu, generalul Radu Rosetti. Luați-l la telefon și ocărîți-l." Ei, nu e cazul...
Alintări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9508_a_10833]
-
de a sprijini proiecte. Pentru întregul care se va face, nu există detaliu de prisos. De aici, conștiința importanței. Maiorescu nu se joacă și, de-ar fi să mă joc eu cu epocile, textul cu care firmele de construcții se scuză, în Bucureștii anilor 2000, pentru zgomot, praf și alte pacoste, ne cerem scuze pentru deranj, noi construim pentru viitor, îi ține loc de bună-dimineața. Pentru personajul care se pedepsește în jurnal - chiar și înghițind, ca într-o cură de îngrășare
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
obiectelor, în registru hipocoristic: "Măsuța Pițu, Blidișor Pițu, Știobuleț Pițu, Calendar Pițu, Scăunel Pițu". Ba îl aplica și organelor corpului: "Ureche Pițu, Năsuc Pițu, Genunchi Pițu, Gura Pițu, Grumaz Pițu". N-ar fi o operație ilogică, se grăbește a-l scuza pe mezin eruditul frate mai mare, deoarece există "coduri multe ce pedepsesc partea în locul întregului, organul păcătuitor în locul totului individual - islamul rigorist laba hoțomanului taie, sub alte latitudini se smulge limba sperjurului sau ochiul pînditorului și se scurtează apendicele nasului
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
aceea. Noua generație de regizori români nu se bucură de mediatizarea pe care o merită. Se scriu articole despre ei, se vorbește din cînd în cînd despre ei pe canale tv și la posturi de radio, dar nu se fac, scuzați-mi expresia, campanii media pentru ca ei să intre în conștiința publicului larg. Mi se va răspunde că nu e publicul de vină că nu a auzit de Mungiu. Nici n-am spus asta. Dar e clar că românii merg tot
Cum l-aș fi sărbătorit pe Mungiu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9621_a_10946]
-
în care omul povestea cum a fost agresat de Monica Macovei, gesturile lui arătau faptul că era sub influența alcoolului. Când realizatorul emisiunii l-a întrebat daca a consumat ceva înainte, bărbatului i-a "scăpat" o înjurătură. La întrebarea "mă scuzați?" a realizatorului, omul a întrebat profund dezorientat: "n-ai un colebil?"
Badea şi Gâdea au jucat o scenetă după o gafă a unui post de televiziune by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/80458_a_81783]
-
poliglot, cu favoriți englezești/ sau frumoase./ Un tramvai e mai rotund ca un pepene,/ ori un pepene e mai pătrat ca un tramvai - / nu știu doamnă,/ vreți un pepene electric/ sau un pepene cu cai?/ Că mai poartă și monoclu, scuză-mă, te rog/ nu găsiți că acest pepene/ l-a cunoscut pe Van Gogh?/ Două felinare se rugau: un înger în ficat/ înțepe-ne/ dar vrem să purtăm și noi cravată/ ca ori și care pepene!". Genul de relaxări ale
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
doua zi, la ora stabilită, eram în anticameră. Puhoi de lume, iar noi așteptam. După un sfert de ceas, m-am ridicat și am plecat. L-a anunțat șefa de cabinet și a ieșit în fugă după mine. S-a scuzat. Am intrat și am început interviul. Pe măsură ce vorbea, scotea, dintr-o cutie de pantofi, unde ținea documentul printat, câte un capitol. Ne arăta din el, iar eu luam fiecare fascicul și-l băgam sub cur. La a treia figură de
Victor Ciutacu dezvăluie cum l-a cunoscut pe Traian Remeș by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/77430_a_78755]
-
ca madam Jeni. Modista divorțase de vreo cinci ani, după 18 luni de căsnicie agitată cu avocatul Chiraleu, care și plecase după aceeea din Medgidia. Băiat de familie bună, arătos și cu relații, dar concepțiile lui intime erau, să mă scuzați, madam Musica, de poponar. Jeni nu se mai grăbea cu măritișul și nici nu i se cunoștea vreo relație de probă sau măcar intermediară. O scîrbise de bărbați perversul, era de părere notărița, care nu mai știa ce să facă
Modista și feminismul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7747_a_9072]
-
trei scrisori din partea administrației. În prima se exprima nedumerirea relativ la absența mea de la liceu, în a doua se cerea un certificat medical, iar ultima îmi cerea să-mi dau demisia. A trebuit să fac mai multe demersuri umilitoare ca să fiu scuzat, dar, odată cu noul an școlar, am fost mutat la un liceu mai slab. Puțin după ce am ieșit, am simțit nevoia să o văd. De mai multe ori am mers pe bulevardul Saint-Germain, în fața magazinului. Nu am văzut-o; se pare
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
se va frânge și nici nu se va sparge, nu sunt din sticlă! Și nu miai spus cum te numești! Va răspunse precipitat și abia auzit: Va, Varlaam Olaru, mai nou mi se spune Rică Olaru, te rog să mă scuzi! O călcase un pic pe pantofii cu toc jos. Ce nume? De fapt cred că este un nume foarte interesant și ales cu grijă, poate cel care ți l a dat a vizat omul important care vei deveni peste timp
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se căutau cu febrilitate, iar când băiatul căutând ceva prin bluză și Încercând să pună stăpânire pe unul din cei doi sâni abia pârguiți, fata se cutremură a Împotrivire slabă, băiatul se retrase delicat și spuse: Te rog să mă scuzi, cred că am mers prea departe, dacă te-am speriat mă opresc! Nu asta am vrut să spun, dar oare nu-i prea devreme? Putem avea Încredere unul În celălalt? Eu cred că da, ce spui? Și eu sunt de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate. Mai avu puterea să spună Încet: Îmi pare rău, scuză-mă, nu pot! Ce nu poți? Nu vezi că ești foarte bine! mai zise fata și demonstră acest lucru Întinzând mâna spre mijlocul băiatului rămas interzis. Nu pot face acest lucru din motive psihologice!, rosti băiatul o frază mai eleborată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
despre care nu știa nimic, ce valută, ce conturi și ce Maroc? Cum să-i facă rău familiei, sigur că la mijloc este o neînțelegere pe care el o va elucida complet și cu siguranță că toți Își vor cere scuze iar cumătrului său Îi va plăti și el cu un dos de palmă, cât o fi el de director general! Să l dea afară, și ce? Este un excelent specialist, poate merge oriunde, la Iași, la Săvinești sau chiar În
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
să stea În Maroc, deși el credea că va pleca mult mai devreme. Era un program de nerefuzat care cuprindea vizitarea celor mai frumoase și importante locuri din apropierea Tanger-ului și chiar mai depărtate. Cât timp directorul general s-a scuzat și a vorbit cu cineva important, un arab Îmbrăcat cu strai tradițional, cu turban mare azuriu, Amina l-a pus În temă cu cele mai importante date despre țară și oraș fără a uita să-i promită a vorbi, vedem
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
pe astă seară, dacă vrei putem merge Împreună la mine, ce zici? Dar numai după ce cinăm cu directorul general. Cina a fost una reușită, cu mâncăruri și băutură, cu discuții și muzică. Pe la orele nouă, directorul general s-a retras scuzându-se că a doua zi va pleca la Paris cu afaceri. Șoferul care moțăia Îi duse la o vilă cât un palat, toată luminată din exterior și evidențiind cele două culori predominate, roșul și albul. Ștefan Girovescu a rostit un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nici nu i-am mai băgat În seamă. Hai, leatule, scoți o cană cu vin sau nu? Cum să nu, dar hai să facem treaba gospodărește, că doar nu mereu vine un maior să mi cinstească familia. Vă rog să scuzați că nu am o casă mai mare! Ieși pe prispă și scoase un șuierat de flăcău, iar după două minute apăru Maria crezând că s-a aprins casa ori că, Doamne ferește!, a murit chiupul cel mare! Victor a comandat scurt
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Maria crezând că s-a aprins casa ori că, Doamne ferește!, a murit chiupul cel mare! Victor a comandat scurt: Eu aduc vin, tu vezi păstramă de berbec Încălzită În rolă, brânză de oi și o mămăliguță, oaspeții noștri ne vor scuza că nu avem mâncare gătită, dacă ne anunțați mai din timp! Maiorul a stat cu fundul pe pat până au băut câte trei pahare, apoi (din „spirit de gașcă”, glumi el) Își trase un scăunel cu trei picioare și se
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]