561 matches
-
constituia un simbol de industrializare al orășelului, care era situat și pe malul Dunării. Începând din anul 1900, urmează cursurile gimnaziului din Klosterneuburg, atrăgând asupra sa atenția profesorului de desen, care îi deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii. Tatăl, funcționar de stat cu principii conservatoare, speră ca Egon să devină inginer în căile ferate. Băiatul preferă însă să deseneze și să se lase pradă fanteziilor despre tărâmuri
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
de frumusețe. Profesorul lui, Christian Griepenkerl (1839-1916), maestru al picturii istorice și portretist iscusit, este un conservator și adversar al artei moderne. În acest timp însă, Schiele este fascinat de lucrările lui Gustav Klimt și ale altor artiști care formează Secesiunea vieneză. Cu trecerea timpului, tânărul artist începe să se revolte, comportamentul său devine impertinent. Este în relații din ce în ce mai încordate cu profesorul său. Pe Egon Schiele îl frământă un singur gând: să părăsească Academia. Până la urmă, Griepenkerl este de acord și
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
expoziții: în anul 1912 la München, alături de artiștii din grupul "Der Blaue Reiter", și la Köln, la expoziția internațională ""Sonderbund"", în 1913 la expoziția individuală organizată la galeria "Golz" din München și la cea de-a 43-a Expoziție a "Secesiunii Vieneze" de la Hamburg, Stuttgart, Dresda și Berlin, în 1914 la expoziția "Secesiunea Internațională" de la Roma, Bruxelles și Paris. În primii ani de război, din cauza sănătății firave, este scutit de mobilizare. Se desparte de Wally și, pe 17 iunie 1915, se
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
Reiter", și la Köln, la expoziția internațională ""Sonderbund"", în 1913 la expoziția individuală organizată la galeria "Golz" din München și la cea de-a 43-a Expoziție a "Secesiunii Vieneze" de la Hamburg, Stuttgart, Dresda și Berlin, în 1914 la expoziția "Secesiunea Internațională" de la Roma, Bruxelles și Paris. În primii ani de război, din cauza sănătății firave, este scutit de mobilizare. Se desparte de Wally și, pe 17 iunie 1915, se căsătorește cu Edith Harms, care locuia vis-à-vis de atelierul său. Patru zile
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
pictori, sculptori, scriitori și muzicieni - se gândește la Arnold Schönberg, Josef Hoffmann și Gustav Klimt. Din păcate, la 6 februarie 1918, Klimt moare în urma unui atac de apoplexie. O lună mai târziu, la cea de-a 49-a expoziție a "Secesiunii Vieneze", Schiele este numit elogios leaderul avangardei vieneze. În iulie, își deschide un al doilea atelier în cartierul "Hietzing", intenționează să creeze compoziții de mari dimensiuni și să înființeze propria sa școală de pictură. Niciunul din planurile sale nu a
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
cîmpul de luptă, a fost decorat și înaintat la gradul de căpitan. La 30 iulie 1862 a trimis dintr-un spital militar din New York o scrisoare de condoleanțe la moartea lui Nicolae Dunca, un alt voluntar român în războiul de secesiune. Această scrisoare, adresată doamnei Constanța Dunca-Schianu, va fi publicată la 16 ianuarie 1863 în ziarul Buciumul, scos la București de Cezar Bolliac. La 30 aprilie 1863, la Baton Rouge, Louisiana, era căpitan în Regimentul 5 de voluntari, aflat sub comanda
Eugen Ghica-Comănești () [Corola-website/Science/316209_a_317538]
-
Ministerului Apărării, prevede, între altele: Muzeul Militar Național are filiale locale în alte orașe ale României la Oradea (inaugurat în 1971), Constanța (inaugurat în 1985) și Bacău (inaugurat în 1997). Filiala din Oradea se află într-o clădire în stilul secesiunii vieneze de pe strada Armatei. Edificiul a fost construit în 1895 pentru armata ungară. Festivitatea de deschidere a "punctul muzeistic militar Oradea" a avut loc la 26 decembrie 1971, deși aceasta trebuia să aibă loc cu două luni înainte, la 25
Muzeul Militar Național () [Corola-website/Science/320213_a_321542]
-
la RSFS Rusă. Kremlinul l-a trimis pe I.V. Kapitonov, secretar al Comitetului Central al PCUS, la Sukhumi și a pus în funcție în Abhazia un nou lider de partid, Boris Adleiba. Kapitonov a declarat că nu se poate permite secesiunea, dar guvernul a recunoscut gravitatea problemei abhaze și a decretat un costisitor plan de „dezvoltare a economiei și culturii RSSA Abhaze”. Circa 500 de milioane de ruble au fost alocate în șapte ani investițiilor în economie, cum ar fi un
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
fost publicat serializat în "Magasin d'Éducation et de Récréation" între 1 ianuarie și 1 decembrie 1887 și a fost publicat în volum pe 17 noiembrie 1887. Acțiunea romanului se desfășoară în 1862 în Statele Unite ale Americii, în timpul Războiului de secesiune, care s-a terminat cu capitularea generalului sudist Robert E. Lee în fața generalului nordist Ulysses S. Grant în 1865. Teatrul evenimentelor îl constituie Florida, în a cărei parte septentrională se găsește plantația eroilor cărții, Camdless-Bay, pe același meridian cu "Everglades
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
întâmplă în "Testamentul unui excentric"), fie inventând locuri care nu există în realitate (ca în "Stăpânul lumii"). Spre deosebire de aceste situații, în romanul de față acțiunea este strâns legată de un eveniment real, cu care se desfășoară în paralel: Războiul de secesiune. Deși face o radiografie generală a situației războiului, Verne se concentrează mai ales asupra luptelor desfășurate în Florida în cei patru ani în care Uniunea s-a aflat în conflict cu Statele Confederate ale Americii. Subiectul i-a permis scriitorului
Nord contra Sud () [Corola-website/Science/321315_a_322644]
-
sau Țara Cărvunei a fost un stat în componența căruia au intrat teritorii aparținând astăzi în zona sudică Bulgariei iar în zona nordică României, creat în 1347 prin despărțirea regiunii de Imperiul Bizantin. Secesiunea s-a făcut inițial prin intervenția unui nobil bulgaro-cuman (sau vlah) din familia Terter, numit Balică, dar conducătorul suprem a fost Dobrotici căruia i se datorează - de fapt, existența acestui stat. Teritoriul fusese recucerit de către Imperiul Bizantin în 1362 de la
Despotatul Dobrogei () [Corola-website/Science/320619_a_321948]
-
se auzeau la Atena cerând retragerea trupelor, iar propaganda demoralizatoare a început să se facă simțită în rândul trupelor. O parte a ofițerilor demiși la revenirea la putere a regelui Constantin au organizat o mișcare numită „Apărarea Națională”, care urmărea secesiunea față de Atena, dar Venizelos nu și-a dat niciodată acordul pentru o asemenea acțiune și eforturile lor s-au dovedit inutile. După eșecul negocierilor din martie, era clar că grecii trebuiau să se retragă pe o serire de poziții mai
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
port de reparații de nave pe coasta de vest. Căpitanul Farragut a renunțat la comanda șantierului la 16 iulie 1858, dar a revenit la Mare Island la 11 august 1859. Deși trăia în Norfolk, Virginia, înaintea Războiului Civil, el considera secesiunea o trădare. Chiar înainte de izbucnirea războiului, s-a mutat cu soția sa (născută în Sud) la Hastings-on-Hudson, un orășel de lângă New York City. Și-a oferit serviciile Uniunii, dar a primit la început doar un loc în Comisia Navală pentru Rezerviști
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]
-
pare a reprezenta Asia de sud-est, fiind o aluzie la războiul din Vietnam. În ultimul capitol al cărții aflăm că poporul hainish a ajuns pe Tau Ceti în urmă cu 60 de ani, adică la mai bine de 150 de ani după secesiunea odonienilor de pe Urras și exodul lor pe Anarres. Pământenii apar și ei acolo, acțiunea romanului petrecându-se cândva în viitor. Se sugerează anul 2300, dar complexitatea istoriei celor de pe Urras pare a indica altă dată. Capitolele alternează cadrul acțiunii - cele
Deposedații () [Corola-website/Science/321616_a_322945]
-
Armatei Statelor Confederate ale Americii în Războiul Civil American. Beauregard a studiat ingineria construcțiilor la Academia Militară a Statelor Unite și a servit ca ofițer de geniu în Războiul Americano-Mexican. După o scurtă perioadă petrecută la West Point în 1861, odată cu secesiunea Sudului, a devenit primul general de brigadă al Confederației. A comandat apărarea orașului Charleston, Carolina de Sud, la începutul Războiului Civil la Fort Sumter la 12 aprilie 1861. După trei luni, a ieșit victorios din prima bătălie de la Bull Run
Pierre Beauregard () [Corola-website/Science/320841_a_322170]
-
366 la Sparta, hegemonia tebana, căreia doar Atena și Sparta i se mai opun. Atena revine la practicile brutale ale hegemoniei din secolul trecut și , sub comandă strategului Timotheos, ocupă cetățile Samos și Sestos, Pydna și Methone în nord, inabusesc secesiunea Keosului, pierd ilnsa un aliat prețos, pe regele Cotys I al Tracilor Odrizi. Urmează o serie se secesiun- Bizanțul, Lesbos, Chos, Cizicul, Corcyra, iar alianța de cetăți maritime, inițiată de regele Cariei, Mausolos, și de rodieni, îi înfrâng definitiv pe
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cu împăratul. În fruntea unei puternice armate, al cărui nucleu era format din trupe turcești, Andronic și Cantacuzino vor traversa Thessalia și obțineau supunerea despotatului Albaniei (1337). Epirul și Acarnania erau și ele încorporate imperiului, după 130 de ani de secesiune. (Anna calculase greșit: ea scontase că recunoscând suzeranitatea bizantină, va continua să domnească peste țară, în numele fiului său, dar împăratul nu voia să audă de menținerea puterii vechii dinastii a despoților, care era legată de tradițiile autonomiei politice a Epirului
Andronic al III-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317271_a_318600]
-
conducerea sârbă, la vârful căreia se afla Slobodan Miloșevici, și de Statul major dominat de sârbi al Armatei Populare Iugoslave. În această etapă a conflictului iugoslav, obiectivele lui Miloșevici și ale Armatei Populare Iugoslave difereau întrucâtva. Miloșevici intenționa să sprijine secesiunea de Croația a comunităților rebele sârbe și să le integreze într-o Iugoslavie dominată de Serbia. Conducerea Armatei Populare sprijinea și ea rebeliunea sârbă, însă voia mai mult, și anume să distrugă în fașă noul stat croat. Conform fostului șef
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
și, fără acces la armament greu, erau incapabile să opună o rezistență reală oponenților lor, mult mai bine înarmați. JNA, ca armată națională a Iugoslaviei, era încă desfășurată pe tot teritoriul Croației și era văzută ca o amenințare majoră a secesiunii republicii de Federația Iugoslavă. De asemenea, era acuzată că sprijină activ rebeliunea sârbă din Krajina, iar la jumătatea anului 1991 majoritatea croaților o priveau ca pe o forță ostilă. În scopul eliminării amenințării garnizoanelor JNA și al rezolvării problemei lipsei
Asediul Vukovarului () [Corola-website/Science/321404_a_322733]
-
nesocotire le-a determinat nemulțumirea și i-a împins, în cele din urmă, la acțiune. În special, trebuie dată mai multă atenție cuvintelor să fie oștiți (înrolați) de romei deoarece ele lămuresc, în parte, motivele și chiar inițiativa mișcării de secesiune a vlahilor din Imperiul Bizantin. Pentru a rezolva această problemă, trebuie să ne întoarcem în timp cu două decenii, când s-a produs un fapt consemnat de o altă cronică bizantină, aceea a lui Kinnamos, care povestea despre războiul din
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
R.S. Macedonia, R.S. Muntenegru, R.S. Serbia și R.S. Slovenia, precum și în fiecare din provinciile autonome Voivodina și Kosovo. Posibilitatea ca fiecare constituent al federației iugoslave să aibă propriile formațiuni armate a condus la îngrijorarea că, în eventualitatea unor încercări de secesiune, aceste „armate” separate ar putea ajunge să se opună Armatei Populare Iugoslave. Aceste preocupări au devenit realitate în timpul destrămării Iugoslaviei și al Războaielor iugoslave, când forțele TO din unele republici constituente au schimbat tabăra și s-au transformat în unități
Forțele de Apărare a Teritoriului (Iugoslavia) () [Corola-website/Science/322386_a_323715]
-
Brașov), sistematizare urbană precum și domeniul graficii de carte (exemplu în acest sens stând ilustrarea unui volum de poezii al lui Adolf Meschendörfer publicat în anul 1906 și care a fost considerat a fi prima grafică de carte executată în spiritul secesiunii transilvănene). În ansamblul său, abordarea teoretică pe care Coulin a îmbrățișat-o a fost o artă înscrisă în curentele modernității epocii în care a trait. Pictorul s-a format la München sub tutela școlii germane a sfârșitului de secol al
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
rând, trebuie amintit că anii de formare artistică ai lui Arthur Coulin au fost unii dintre cei mai fervenți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu succes de către München Künstlergenossenschaft (prescurtat MKG - cea mai veche asociație a artiștilor
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
de formare artistică ai lui Arthur Coulin au fost unii dintre cei mai fervenți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu succes de către München Künstlergenossenschaft (prescurtat MKG - cea mai veche asociație a artiștilor independenți din Bavaria, fondată în
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]
-
lui Arthur Coulin au fost unii dintre cei mai fervenți de la sfârșitul secolului al XIX-lea. În spațiul artistic germanic în ultimul deceniu al secolului au avut loc trei momente secesioniste: „Secesiunea muncheneză” (Münchner Sezession - 1892), „Secesiunea vieneză” (1897), și „Secesiunea berlineză” (Berliner Sezession - 1898). Cele trei secesiuni au deschis calea de afirmare a dizidenților față de maniera academistă propagată cu succes de către München Künstlergenossenschaft (prescurtat MKG - cea mai veche asociație a artiștilor independenți din Bavaria, fondată în anul 1856) și care
Arthur Coulin () [Corola-website/Science/325898_a_327227]