3,068 matches
-
tras, care nu mai merge nici în jos, nici în sus. Da, cam așa. Slavă Domnului, Alin observă ce se întâmplase. Și tot slavă Domnului, Alin știa ce trebuie făcut. Merse în bucătăria de lângă birou. Găina fierbea într-o oală. Secretara rămăsese în stop cadru lingându-și țâța dreaptă. Alin scoase găina din oală, o băgă într-o pungă și ieși pe stradă, unde, bineînțeles, nu se întâmpla nimic. - Cerber! Ceeerbeer! strigă Alin. De sub un gard țâșni un maidanez gri-maro, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mi-o arăți și mie cândva pe fată. - Bine, bine, ți-o arăt, zise Alin. Cerber luă punga în bot și porni agale spre o curte. Alin se întoarse în birou, dar mai întâi merse în bucătărie și îi băgă secretarei țâța la loc în sutien. Așezându-se într-un comod fotoliu de piele, Alin începu să scrie altă poezie. Cufundat în căutarea unui cuvânt care să rimeze cu „ochi“ și să se potrivească în context (era vorba despre o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
A&P. - Și cum e? Nu l-am citit, zise Gina. - Merge. Camil era evaziv, având de gând s-o impresioneze pe biata fată în timpul orei cu niște remarci inteligente, profunde, sensibile. Ceea ce nu avea să se întâmple, deoarece o secretară intră în sală și anunță că „Dna Profesoară e bolnavă, și nici săptâmana viitoare nu vine“. - Bem o cafea jos? propuse Camil. - Da, sigur. „Jos“ însemna o cofetărie cu mese de plastic și pereți albaștri, unde, odată ajunși, comandară într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mică idee de ce se-ntâmplă așa, deși, uneori, își închipuia că unii oameni au nevoie de ceva timp să-și facă curaj să-i treacă pragul și să recunoască faptul că au o problemă. Așa că acum Mma Ramotswe stătea cu secretara ei, Mma Makutsi, la o cană mare de ceai de rooibos, pe care aceasta din urmă îl prepara pentru amândouă la începutul fiecărei zi. Nu avea neapărată nevoie de o secretară, dar, pentru ca afacerea să fie luată în serios, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
au o problemă. Așa că acum Mma Ramotswe stătea cu secretara ei, Mma Makutsi, la o cană mare de ceai de rooibos, pe care aceasta din urmă îl prepara pentru amândouă la începutul fiecărei zi. Nu avea neapărată nevoie de o secretară, dar, pentru ca afacerea să fie luată în serios, îi trebuia cineva care să răspundă la telefon sau să preia mesajele dacă ea lipsea. Mma Makutsi era o dactilografă de excepție - obținuse nota 9,70 la examenul de absolvire al școlii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ca ea să priceapă ce înseamnă confidențialitatea - botswanezilor le place să discute tot ce se întâmplă - și a fost surprinsă să afle că Mma Makutsi înțelege foarte bine ce implicații are clauza de confidențialitate. Într-adevăr, Mma Ramotswe descoperise că secretara sa refuza să le spună oamenilor până și unde lucrează, referindu-se doar la un birou „undeva pe lângă Kgale Hill“. Treaba asta era ușor inutilă, dar, cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
și îi scrise o scrisoare verișoarei din Lobatse. Orele se scurseră cu încetineală și, pe la ora douăsprezece, Mma Ramotswe era gata să închidă agenția pentru pauza de prânz. Dar exact când era pe cale să-i sugereze asta lui Mma Makutsi, secretara închise cu zgomot un sertar, băgă o coală de hârtie în mașina de scris și începu să bată impetuos. Acesta era semnalul că sosește un client. O mașină mare, acoperită cu omniprezentul strat subțire de praf care se așternea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a întâmplat asta? se interesă Mma Ramotswe. — Acum zece ani, răspunse doamna Curtin. Acum zece ani mi-am pierdut fiul. Tăcură câteva momente. Mma Ramotswe aruncă o privire spre Mma Makutsi, care stătea în picioare lângă chiuvetă și observă că secretara ei se uită cu atenție la doamna Curtin. Când surprinse privirea șefei, Mma Makutsi păru rușinată și se reîntoarse la ceainic. Mma Ramotswe întrerupse tăcerea. — Îmi pare tare rău. Știu ce înseamnă să pierzi un copil. — Știți, Mma? Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
asupra cazului și ăsta, știa, era începutul. Locurile își au ecoul propriu, iar o persoană perspicace poate să perceapă niște semnale din trecut, să-și facă o impresie despre ceea ce s-a întâmplat. Știa măcar cum să dea de sătuc. Secretara ei, Mma Makutsi, avea o verișoară în sătucul cel mai apropiat de fermă și-i explicase pe ce drum s-o ia. Era undeva spre vest, nu departe de Molepolole. Era un ținut secetos, aproape de Kalahari, acoperit cu tufișuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
mult mai dezvoltată decât a mea, reflectă ea. — Cum de v-ați dat seama? Ce indiciu v-am oferit? Femeia își feri privirea. — A fost simplu, mărturisi ea. V-am văzut stând în fața agenției dumneavoastră de detective, bând ceai cu secretara. Doamna aia cu ochelari mari. Uneori stați amândouă la umbră, iar eu trec din când în când pe partea cealaltă a drumului. Așa mi-am dat seama. Călătoriră într-o plăcută companie, discutând despre viețile lor de zi cu zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lipsiți familie. E o femeie cu suflet bun, știa asta, și era sigur că-l va înțelege și că va fi de acord cu el. Da, așa o să facă, dar, probabil, nu imediat. CAPITOLUL UNSPREZECE Tavanul de sticlă Mma Makutsi, secretara Agenției de detective nr. 1, absolventă cum laude a Colegiului de Secretariat din Botswana, stătea la biroul ei și se uita afară pe ușa deschisă. Prefera să lase ușa deschisă când nu se întâmpla nimic deosebit în agenție (adică mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
a fi nevoită să ușuie găinile din propriul ei birou. Se întreba câte absolvente de primă mână ale Colegiului de Secretariat din Botswana trebuie să facă așa ceva. În oraș erau birouri - clădiri mari, cu ferestre largi și aer condiționat, unde secretarele stau în spatele birourilor lustruite și cu mânere de crom. Văzuse asemenea birouri când fusese în practică în anii de studenție. Le văzuse stând acolo, zâmbitoare, cu cercei scumpi în urechi, așteptând să vină și să le ceară de neveste vreun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
explicase una din celelalte fete care nu avusese succes la angajare. Se prezentase și ea la interviuri, fără nici un rezultat. — Angajatorii sunt bărbați, nu-i așa? o întrebase ea. — Presupun, răspunse Mma Makutsi. Bărbații conduc aceste afaceri. Ei își aleg secretarele. — Și cum crezi tu că hotărăsc bărbații cine obține slujba și cine nu? Crezi că se orientează după notele noastre? Așa crezi tu? Mma Makutsi rămase tăcută. Nu-i trecuse niciodată prin minte că deciziile de acest gen se iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
un serviciu sau va trebui să rămână acasă să-și ajute mama să spele și să calce pantalonii kaki ai fraților ei? Primise răspunsul la întrebarea ei chiar a doua zi, când se prezentase la interviu și obținuse postul de secretară a lui Mma Ramotswe. Iată soluția. Dacă bărbații refuză să angajeze femeile pe merit, caută-ți o slujbă la o femeie. Poate nu era un birou cu ștaif, dar în mod sigur va fi o slujbă interesantă. Să fii secretară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
secretară a lui Mma Ramotswe. Iată soluția. Dacă bărbații refuză să angajeze femeile pe merit, caută-ți o slujbă la o femeie. Poate nu era un birou cu ștaif, dar în mod sigur va fi o slujbă interesantă. Să fii secretară într-o agenție de detectivi e o treabă infinit mai prestigioasă decât să fii secretară într-o bancă sau un birou de avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
caută-ți o slujbă la o femeie. Poate nu era un birou cu ștaif, dar în mod sigur va fi o slujbă interesantă. Să fii secretară într-o agenție de detectivi e o treabă infinit mai prestigioasă decât să fii secretară într-o bancă sau un birou de avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile. — Așa că, Mma Makutsi, povesti Mma Ramotswe așezându-se pe scaun în așteptarea ibricului de ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
avocați. Probabil că, la urma urmei, a meritat să muncească pe brânci. Rămânea, însă, problema asta cu găinile. — Așa că, Mma Makutsi, povesti Mma Ramotswe așezându-se pe scaun în așteptarea ibricului de ceai de rooibos pe care i-l prepara secretara ei. Așa că m-am dus la Molepolole și am găsit locul unde au trăit oamenii aceia. Am văzut ferma și locul unde au încercat să cultive legumele. Am stat de vorbă cu o femeie care la vremea aia a lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Arată-mi exact locul unde zace fiul meu.“ Știți cum gândesc oamenii ăștia. N-o să înțeleagă dacă-i spuneți că este acolo undeva, dar că nu-i puteți arăta locul exact. Mma Ramotswe duse cana la buze, urmărind-o pe secretară cum vorbește. Uite o fată isteață, reflectă ea. Înțelesese exact modul de gândire al americancei și apreciase exact cât de greu ar fi să explici aceste adevăruri subtile cuiva care percepe lumea ca fiind în întregime explicabilă prin știință. Americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
adesea nu le văd, deși ele sunt întotdeauna sub nasul lor. Mma Ramotswe puse cana de ceai pe masă și se căută în buzunarul rochiei. — Am găsit și asta, spuse ea, scoțând fotografia de ziar împăturită și înmânându-i-o secretarei. Mma Makutsi despături bucata de hârtie și o netezi pe biroul ei. Se uită la ea cu atenție câteva momente înainte să ridice privirea spre Mma Ramotswe. — E veche, remarcă ea. Era aruncată pe-acolo? — Nu. Era pe un perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
telefoane a Botswanei. Exact așa cum își închipuise ea, nu exista decât un singur Oswald Ranta. — Trebuie să dau un telefon scurt, anunță ea. Durează puțin. Mma Ramotswe încuviință. Știa că poate avea încredere în Mma Makutsi în ceea ce privește telefoanele, spre deosebire de alte secretare, care, știa sigur, foloseau telefoanele angajatorilor ca să-și sune iubiții în locuri îndepărtate ca Maun sau Orapa. Mma Makutsi vorbi în șoaptă, iar Mma Ramotswe nu auzi nimic. — E acasă Rra Ranta, vă rog? — E la servici’, Mma. Sunt menajera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
scrise ceva pe hârtie. — Mma Ramotswe, spuse ea încetișor. Am toate informațiile de care aveți nevoie. Mma Ramotswe ridică repede privirea. — Informații în legătură cu ce? — În legătură cu Oswald Ranta. Locuiește aici, în Gaborone. E lector la Catedra de economie rurală de la universitate. Secretara zice că vine în fiecare zi dimineața la ora opt și că oricine dorește să-l întâlnească poate să-și facă programare. Nu mai trebuie să căutați. Mma Ramotswe zâmbi. — Ești o persoană foarte deșteaptă, o lăudă ea. Cum de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Makutsi, apoi am sunat și am aflat restul. — Înțeleg, zise Mma Ramotswe, încă zâmbind. Ai procedat ca un detectiv adevărat. Mma Makutsi se lumină la auzul laudei. Ca un detectiv adevărat. Făcuse treaba unui detectiv, deși nu era decât o secretară. — Mă bucur că sunteți mulțumită de mine, spuse după un moment. Aș fi vrut să fiu detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar nu-i același lucru cu a fi detectiv. Mma Ramotswe se încruntă. — Asta-ți dorești? În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se lumină la auzul laudei. Ca un detectiv adevărat. Făcuse treaba unui detectiv, deși nu era decât o secretară. — Mă bucur că sunteți mulțumită de mine, spuse după un moment. Aș fi vrut să fiu detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar nu-i același lucru cu a fi detectiv. Mma Ramotswe se încruntă. — Asta-ți dorești? În fiecare zi, mărturisi Mma Makutsi. Mă gândesc la asta în fiecare zi. Mma Ramotswe se gândi la secretara ei. Era o fată muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
detectiv. Sunt fericită că sunt secretară, dar nu-i același lucru cu a fi detectiv. Mma Ramotswe se încruntă. — Asta-ți dorești? În fiecare zi, mărturisi Mma Makutsi. Mă gândesc la asta în fiecare zi. Mma Ramotswe se gândi la secretara ei. Era o fată muncitoare și inteligentă și, dacă asta însemna atât de mult pentru ea, de ce să n-o promoveze, la o adică? Ar putea-o ajuta la investigații, ceea ce ar însemna o mai bună gestionare a timpului decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
în funcția de detectiv-adjunct. Mma Makutsi se ridică în picioare. Deschise gura să vorbească, dar emoția îi sugrumă glasul. Se așeză, din nou. Mă bucur că ești mulțumită, zise Mma Ramotswe. Ai spart tavanul de sticlă care le împiedică pe secretare să-și folosească potențialul maxim. Mma Makutsi se uită în sus, de parcă ar fi vrut să scruteze tavanul pe care-l spărsese. Dar nu văzu decât scândurile familiare din tavan, plin de urme de muște și vălurit din cauza căldurii. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]