1,344 matches
-
Fundamentalismul religios și noul conflict al ideologiilor" publicată în 2003 și reeditata în 2015 într-o ediție actualizată și mult extinsă. Fundamentalismul religios este privit din perspectiva relațiilor politice globale. Teza centrală pornește de la criza identității pe care o aduce secularizarea în comunitățile tradiționale în epoca postmodernă. Concluzia la care ajunge este că fundamentalismul religios nu este un fenomen de ”renaștere spirituală” sau de revenire a religiosului, ci un fenomen de manifestare a unor ideologii politice prin intermediul imaginarului și al limbajului
Sandu Frunză () [Corola-website/Science/307556_a_308885]
-
pe proprietate străină"”. Din acest moment stroeștenii devin clăcași pe propria lor moșie, dar se organizează opunând o rezistență tenace împotriva sistemului de spoliere introdus de către arendașii mânăstirii Bistrița (Leonăchescu, 2001). La 17/29 decembrie 1863 s-a adoptat legea secularizării averilor mânăstirești, dată la care încetează pentru stroeșteni statutul de clăcași. După opt luni, în ziua de 14/26 august 1864, Alexandru Ioan Cuza a promulgat Legea Rurală prin care au fost împroprietăriți țăranii. Această lege se aplică la Stroești
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Muruz, Vo[i]vod, în an 1779 august 1”". Pereții bisericii au fost tencuiți în exterior și în interior, fiind pictată în 1834 direct pe lutul care acoperă nuielele. Acoperișul bisericii este din șindrilă, fiind refăcut de câteva ori. Legea secularizării averilor mănăstirești din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Schitul Zosin a fost desființat. Biserica s-a ruinat în secolele XIX-XX; în lucrarea ""Botoșanii în 1932. Schiță monografică"", se menționează că schitul lui Zosim este în
Mănăstirea Zosin () [Corola-website/Science/317186_a_318515]
-
treia pisanie. Pe atunci, de biserică se ocupau egumenii greci de la Mănăstirea Trei Ierarhi, care trimiteau aici călugări pentru a se îngriji de biserică. În anul 1850 s-a realizat pictarea bisericii. În decembrie 1863, ca urmare a adoptării Legii secularizării averilor mănăstirești închinate, mănăstirea a fost desființată, biserica ei fiind însă folosită în continuare ca biserică de mir. După anul 1960, biserica a fost inclusă în perimetrul Grădinii Botanice din Iași, cea mai întinsă din România la acel moment. Ca
Mănăstirea Podgoria Copou () [Corola-website/Science/304181_a_305510]
-
atât pe plan local, între cele două mitropolii existente în Republica Moldova, cât și între cele două patriarhii ortodoxe surori care trebuie să ajute ortodoxia din acest stat independent să-și dezvolte activitatea sa misionară și pastorală într-o vreme a secularizării și a proliferării sectelor. De-a lungul timpului, mitropolitul Onufrie Berezovski a fost distins cu următoarele ordine:
Onufrie Berezovski () [Corola-website/Science/313636_a_314965]
-
distrugeri le-au provocat infiltrațiile apelor freatice, alunecările de pământ, cutremerele din 1802, 1804, 1838 și Războiul Crimeei: în 1853, egumenul Samoilă a fugit în Rusia cu arhiva și odoarele mănăstirii, iar în 1856, un incendiu a distrus chiliile. După secularizare, ctitoria devine biserică de mir, dar în 1899, o alunecare de pământ îi dă lovitura decisivă; după cutremurul din 1911, este părăsită defintiv. La 10 martie 1915, grație valorii arhitectonice și a importanței picturii, la insistențele unor fideli vizitatori (Vlahuță
Bordești, Vrancea () [Corola-website/Science/301865_a_303194]
-
președinte al Divanului Ad-hoc din București la 29 septembrie 1857 și al Adunării elective care a ales domn pe Alexandru Ioan Cuza la 24 ianuarie 1859. În timpul păstoririi lui, au avut loc cunoscutele reforme bisericești ale lui Alexandru Ioan Cuza (secularizarea averilor mănăstirești, Legea sinodală, Legea pentru numirea de mitropoliți și episcopi eparhioți). În 1865 este numit primat al României. La 10 mai 1866 întâmpină pe prințul Carol care depune, în aceeași zi, jurământul de credință în fața mitropolitului. În anul 1872
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
Istoria Daciei...»" a lui D. Fotino, consemnează Straoști și abia "«Analele parlamentare»" semnalează Iordacheanu, cu 27 de familii, dar și Straoști cu 74 de familii și Vărbila cu numai 37 de familii. La 17/29 decembrie 1863 se votează «Legea Secularizării Averilor Mănăstirești», după care moșiile mănăstirii Vărbila trec în patrimoniul statului. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Iordăcheanu făcea parte din plasa Cricov și era formată din satele Iordăcheanu, Mocești și Plavia, adică doar cele de pe malul stâng al
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În același timp, Ordinul cerea reînființarea sa („"Rekuperation"”) în Prusia, se opunea secularizării și apariției unui ducat ereditar. La momentul izbucnirii Războiului Livonian, Liga Hanseatică își pierduse deja monopolul pe profitabilul și prosperul comerț din Marea Baltică. Deși încă era implicată și volumul tranzacțiilor era în creștere, ea acum împărțea piața cu flotele mercenare
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
lor să împrumute numele moșiilor pe care se dezvoltau. Se poate aprecia că tradiția aceasta a moșiilor boierești sau domnești care determinau, în parte, denumirea localităților și a mahalalelor a durat, la noi, până în 1864, când s-a trecut la secularizarea averilor mănăstirești și când s-au desființat rangurile și privilegiile boierești, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza. Craiova, localitate cu tradiție medievală, centru polarizator de primă mărime în Țara Românească, a cunoscut atribuirea denumirilor cartierelor sale de început, a mahalalelor
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
o clopotniță și noi chilii. La acest schit, Calinic a introdus rânduiala atonită și "blestemul" asupra hotarelor mânăstirești, prin care se interzicea intrarea oricărei părți femeiești (femei, păsări sau animale domestice). Pentru că în acea perioadă a intrat în vigoare "Legea secularizării averilor mânăstirești", episcopul Calinic a cerut domnitorului Alexandru Ioan Cuza ca schitului să i se permită să rămână cu toate bunurile, cerere aprobată de domn. Publică în anul 1859, pe cheltuiala sa, „Pravoslavnica mărturisire”, la "Tipografia Națională" a lui Iosif
Sfântul Calinic de la Cernica () [Corola-website/Science/306137_a_307466]
-
și fum, iar ramele pictate de ieromonahul Lavrentie. Lucrările au fost finalizate la 4 septembrie 1853, costând 9065 lei și 10 parale. Biserica a fost schit de călugări până în anul 1863, când acesta s-a desființat ca urmare a Legii secularizării averilor mănăstirești. Lăcașul de cult a devenit biserică sătească, iar, prin Legea din 1893, biserică parohială. Edificiul a suferit reparații și în anul 1883. În anul 1903 s-a făcut o nouă reparație capitală a bisericii prin contribuția benevolă a
Biserica de lemn din Brădicești () [Corola-website/Science/317501_a_318830]
-
păstrează în oraș diverse statui ale Maicii Domnului cum ar fi cea din piața cerealelor. Pentru a accelera contrareforma principii catolici aduc în Heidelberg călugări iezuiți. Pe lângă aceștia au fost prezente călugărițele ordinului carmelit până când în 1803, ca urmare a secularizării au trebuit să părăsească mănăstirea din Karlplatz. Cu toate aceste încercări masive de recatolicizare orașul a rămas în majoritate reformat. Populația catolică reprezintă doar o treime din locuitorii orașului. Această schimbare deasă a confesiunii religioase este o caracteristică deosebită a
Heidelberg () [Corola-website/Science/298853_a_300182]
-
mijloc, din metal galben. Sigur au fost ale geților și sciților din vremurile descrise de Herodot sau din vremea popoarelor migratoare. Sigur că aceste vestigii ale trecutului au dispărut. Date concrete despre popularea Bărăganului apar mai târziu. În 1863 în urma secularizării averilor mânăstirești și moșia Bucu-Mătăsești trece din proprietatea mânăstirii Cotroceni în proprietatea statului. Moșia se numea așa de la comuna Bucu, existentă încă din secolul XVII, unde se pare că printre ocupații era și creșterea viermilor de mătase, de unde și denumirea
Gheorghe Lazăr, Ialomița () [Corola-website/Science/324783_a_326112]
-
Casa „Diaconia"; - dotări interioare pentru asigurarea condițiilor de climatizare (sistem de incălzire prin pardoseală), înlocuire ferestre clădire, instalație paratrăsnet, etc.; - lucrări de aducțiune apă potabilă curentă de la str. Costache Negri; - dotări pentru expunerea patrimoniului bisericii - Muzeul „Ep. Narcis Crețulescu". După secularizarea din 1864, biserica a rămas sub îngrijirea unui custode, iar odată cu aplicarea Legii clerului mirean a devenit biserica parohială având filiale biserica Mănăstirii "Dancu” și biserica "Sf. Dumitru Bals”. În 1951 parohia "Sf.Sava” și-a încetat activitatea care a
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
rânduri, de către preoții slujitori, cu ajutorul enoriașilor. În secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcașului sfânt. După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstirești, pământurile mănăstirii sunt împărțite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menținută până în anul 1994, când biserica a redevenit obște monahală pentru femei. Începând cu anul 2009 mănăstirea a devenit obște monahală pentru
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
rânduri, de către preoții slujitori, cu ajutorul enoriașilor. În secolele XVII-XVIII mănăstirea primește ca daruri domnești terenuri, moșii, păduri, ocine, vii, viața locuitorilor din zonă desfășurându-se, practic, până în a doua jumătate a veacului, în jurul lăcașului sfânt. După reformele lui Cuza, prin secularizarea averilor mănăstirești, pământurile mănăstirii sunt împărțite locuitorilor comunei, mănăstirea fiind transformată în biserică de mir (de parohie), stare menținută până în anul 1994, când biserica a redevenit obște monahală pentru femei. Surse diferite dau ca an de construcție a bisericii de
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
pe fiica sa, Irmengard, ca stareță. Mănăstirea a fost distrusă în perioada invaziei maghiare, traversând între secolele XI-XV o perioadă de glorie. Construcția noii clădiri a mănăstirii a avut loc între 1728 și 1732. Mănăstirea a fost desființată oficial în timpul secularizării din perioada 1803 - 1835, dar cu toate acestea ea și-a continuat activitatea sub formă de convent. Neexistând niciun cumpărător pentru clădirile mănăstirii, maicilor li s-a permis să rămână. Regele Ludovic I al Bavariei a dispus reînființarea în 1836
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
a pictorului Hiasl Maier-Erding împodobește peretele din față; ea prezintă o rugăciune a unui tânăr pescar pe fundalul lacului Chiemsee, cu Fraueninsel. Capela se află pe locul pe care a fost Biserica Sf. Martin, construită în 1393 și demolată după secularizare.
Frauenchiemsee () [Corola-website/Science/327442_a_328771]
-
-lea, ceea ce i-a atras criticile "poetului Pasquino". S-a confruntat cu iosefismul austriac și a efectuat chiar o călătorie la Viena, în 1782, în scopul convingerii împăratului Iosif al II-lea să renunțe la politica să reformista, care viza secularizarea mănăstirilor fără utilitate publică și de înființare de noi parohii din fondurile astfel obținute. Pius al VI a trebuit să înfrunte evenimentele Revoluției Franceze: Papă Pius al VI-lea i-a făcut cunoscut, la 22 iulie 1790, lui Ludovic al
Papa Pius al VI-lea () [Corola-website/Science/305445_a_306774]
-
refuzului călugărilor greci de a se supune acestuia. Chestiunea nu putea fi reglementată datorită sprijinului pe care Imperiul Rus și Imperiul Otoman îl acordau Patriarhiei de la Constantinopol. Încă de la începutul domniei sale, Alexandru Ioan Cuza avea în programul său de reforme secularizarea averilor mănăstirești. În 1859, când Poarta a decis printr-un decret să le scutească de la plata contribuțiilor către stat, guvernul român și-a manifestat autoritatea sechestrându-le veniturile. În martie 1863, consiliul de miniștri a hotărât ca limba de oficiere
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
de români. Cu toate acestea, guvernul Koglniceanu a grăbit dezbaterea și adoptarea legii. Un rol important l-a jucat pe plan intern Dimitrie Bolintineanu, iar, pe plan extern, de recunoașterea măsurii s-a ocupat în bună parte Costache Negri. „Legea secularizării averilor mânăstirești” a fost votată la 17 /29 decembrie 1863 și prevedea că: În total au fost trecute în proprietatea statului 75 de mănăstiri închinate bisericii grecești, dintre care 44 din Țara Românească și 31 din Moldova, care dețineau la
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
din Moldova, care dețineau la rândul lor mai multe metocuri și moșii. Numărul moșiilor închinate era de 560 (366 în Țara Românească și 194 din Moldova). Ele totalizau circa un sfert din teritoriul arabil al țării, plus numeroase păduri. Legea secularizării prevedea o compensație de 82 milioane lei (din care aveau să se scadă 31 milioane datoare statului de așezămintele religioase), o sumă mare pentru bugetul țării, bani pe care călugării greci i-au refuzat nemulțumiți. Conducerea Bisericii Ortodoxe Elene a
Secularizarea averilor mănăstirești () [Corola-website/Science/321442_a_322771]
-
destinat femeilor. Mănăstirea funcționează în acest regim timp de 8 ani, până în anul 1844, când mănăstirea împreună cu toată averea sa mobilă și imobilă este transferată către Mitropolia Țării Românești, sub a cărei autoritate a rămas până în anul 1863, când, în urma secularizării averilor mănăstirești, a fost transferată în administrarea statului, funcționând doar ca biserică de parohie pentru satul Plătărești. În compensație pentru averile secularizate, domnitorul Alexandru Ioan Cuza dăruiește mănăstirii două clopote de bronz, care au fost ulterior luate de trupele germane
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
ca un trăsnet pe 28 martie 1489, făcând astfel să dispară ordinul Sfântului Mormânt. Ici și colo, câțiva suverani au încercat să ajute câteva așezăminte să supraviețuiască, dar reforma din țările protestante, revoluția din Franța și din regatele napoleoniene și secularizarea in celelalte regiuni au însemnat sfârșitul definitiv al ordinului Sfântului Mormânt. În 1847, Papa Pius al IX-lea decide să creeze un ordin cavaleresc cu numele "milites Sancti Sepulcri" pentru a contribui la recrearea patriarhiei latine de la Ierusalim. Dar opoziția
Ordinul Sfântului Mormânt () [Corola-website/Science/328848_a_330177]