9,019 matches
-
diferită de cea occidentală; dincolo de pierderea contactului cu "cultura înaltă" occidentală, este evocată tema substratului, a concordanțelor româno-albaneze, cea a puținătății elementului germanic și mai ales cea a caracterului constitutiv, decisiv, al contactului cu slavii (ilustrat de analiza unor cîmpuri semantice esențiale: lexicul abstract, al sentimentelor etc.). Profesorul Nicu-lescu are darul rar de a asocia pasiunea ideilor cu rigoarea filologică. Volumul acesta îmbină, ca și celelalte cărți ale sale, o perspectivă foarte de sus, capabilă să separe esențialul de nonesențial, cu
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
îmbină, ca și celelalte cărți ale sale, o perspectivă foarte de sus, capabilă să separe esențialul de nonesențial, cu o atenție către amănuntul transformat în exemplu, în argument surprinzător. Dincolo de temele mari, L'altra latinita captivează prin interpretări etimologice și semantice de detaliu, din care se reconstituie un întreg cadru cultural: așa sînt, de pildă, în capitolul Romania hungarica, minuțioasele interpretări ale unor cuvinte ca gînd, oraș, neam, chin, chip etc. Nu cred că ideile profesorului Alexandru Niculescu sînt puțin prezente
"Cealaltă latinitate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8120_a_9445]
-
temei. Filolog versat, Marian Munteanu examinează lexicul detenției, termenii ei specializați și semnalează că unele cuvinte se "ridică, prin expresivitate și rezonanță, la rangul de veritabile esteme". Din rândul acestora făcând parte rob și temniță, primul "dominând autoritar întreaga arie semantică a restrângerii libertății", capacitatea lui expresivă fiind "determinată de o asociere rară de sunete care produc o anumită senzație de nimicnicie, uscăciune și neputință", iar cel de al doilea semnalând "sonoritatea aspră, de geamăt surd, produsă de asocierea grupului consonantic
Folclorul detenției by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/8126_a_9451]
-
și minim, cu substantivele maximum și minimum, maxim și minim, maximă și minimă și cu adverbele maximum și minimum, toate înregistrate ca atare în DOOM2. Dicționarul normativ fixează, mai clar decît dicționarele explicative care l-au precedat, specializarea gramaticală și semantică a formelor, indicând și pentru locuțiunea adverbială singura variantă corectă (la maximum). Un ansamblu de factori etimologici și care țin de tradiția limbii literare au condus așadar la situația actuală, în care tendința de simplificare a formelor în -um nu
Maxim, minim by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8145_a_9470]
-
actuale de idiș forma standard a cuvântului (de origine ebraică) este khosn; sensul său este atât "mire", cât și "logodnic". Tot Al. Graur are meritul de a fi observat legătura dintre husen și fraier, două cuvinte care ilustrează aceeași evoluție semantică, trecerea de la sensul de "logodnic" la acela de "naiv", "victimă". E foarte probabil ca sensul argotic al lui husen să se fi dezvoltat după modelul lui fraier, imitând o schimbare semantică încă transparentă în epocă. În privința lui fraier, lucrurile sunt
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
husen și fraier, două cuvinte care ilustrează aceeași evoluție semantică, trecerea de la sensul de "logodnic" la acela de "naiv", "victimă". E foarte probabil ca sensul argotic al lui husen să se fi dezvoltat după modelul lui fraier, imitând o schimbare semantică încă transparentă în epocă. În privința lui fraier, lucrurile sunt destul de clare: cuvântul Freier - la origine cu sensul "logodnic" - are și în prezent, în germana colocvială, semnificații metaforic-peiorative, în primul rând de "client al unei prostituate". Colocvialismul s-a răspândit în
Husen by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7042_a_8367]
-
Ideea moare prin exces de masă lingvistică, așa cum silueta unui trup e urîțită de stufoșenia de dantele, panglici și volănașe purtate. De aici senzația neplăcută pe care o capeți: că cineva îți acoperă ochii cu perdeaua dizgrațioasă a unui fluviu semantic pe care nimeni nu-l poate controla. Rezultatul este o sastisire rapidă de pe urma căreia autorul își pierde la propriu cititorul, alungîndu-l prin agresiune verbală. Iată cum sună textul de prezentare de pe coperta a patra: "Te x Te din spatele pleoapelor. Din
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
și vor să se reconstruiască?" (andreigheorghe.ro/forum). Succesul verbului a (se) seta și al familiei sale lexicale se explică nu numai prin moda anglicismelor sau prin presiunea informaticii, ci și prin faptul că termenii pot acoperi, metaforic, o zonă semantică plină de nuanțe și de ambiguități psihologice: setarea este volontară, dar sugerează și o supradeterminare; transmite ironic ideea de fixare, interpretabilă în termeni pozitivi ("tenacitate") dar și negativi ("încăpățînare, obsesie"). Într-un fel, setarea înlocuiește, în era electronică, branșarea tipică
Setare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8076_a_9401]
-
bani și vizate de furt). Metonimia continuității spațiale și funcționale apare și atunci cînd termenul folosit pentru portofel denumește un alt conținător de valori: geanta sau poșeta. Ca și alți termeni argotici, coajă este în mod evident creat prin schimbare semantică, dintr-un cuvînt al limbii comune; motivația particulară a schimbării nu este însă tocmai transparentă. O explicație ar putea fi evoluția de tip metaforic: portofelul (sau buzunarul, geanta etc.) acoperă conținutul valoros așa cum o coajă acoperă fructul. Sînt însă posibile
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
cam luat-o pe coajă", în Paul Goma, Ostinato). Odată stabilizat, acest sens metaforic poate transla spre desemnarea pieii animale și, prin metonimie, chiar spre obiectele din piele. Or, portofelul e, în mod tipic, confecționat din piele. Poate că specializarea semantică argotică e chiar mai veche, primul transfer de la material la obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
chiar mai veche, primul transfer de la material la obiectul confecționat din acel material petrecîndu-se în vremea în care banii erau ținuți în pungi de piele. Toate acestea sînt, desigur, simple ipoteze. Dicționarele mai noi de argou înregistrează și extinderea specializării semantice argotice de la substantivul coajă la familia sa lexicală: a coji și cojeală căpătînd și sensurile de "a fura", respectiv "furt". Că aceste sensuri sînt reale o confirmă din nou internetul, de pildă printr-un text care vorbește de: "amețirea practicanților
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
ou, prototip al fragilității. Trebuie totuși să amintim, pentru a decide în cunoștință de cauză asupra unei ipoteze etimologice sau a alteia, că există specializări ale lui coajă în limbajul tehnic (forma-coajă, în turnătorie; "matriță") care au putut influența evoluțiile semantice actuale. Aparent, e puțin probabil ca un asemenea termen tehnic, de circulație restrînsă, să stea la originea specializării argotice. De fapt, sînt destul de multe cazurile în care limbajul tehnic al hoților pare să fi preluat elemente de la alte limbaje tehnice
Coajă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8099_a_9424]
-
normal, că există o legătură între un sens propriu și unul figurat; dar de ce ranga "bară de fier, teșită la unul din capete" (DEX) ar fi devenit un etalon al stării de beție? De fapt, e foarte probabil ca explicațiile semantice să fie inutile în acest caz. E suficient să știm că expresia beat mangă (și mai netransparentă) e foarte folosită pentru a caracteriza starea de beție intensă, pentru a înțelege că pe tiparul intensificării s-a petrecut o simplă substituție
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
în locul cuvântului propriu, căruia îi preia sensul: dulău (mai ales la plural, dulăi) e folosit în loc de dolar-dolari ("costă planurile 8000 de dulăi americani", forum.barcaholic.ro), iar bulion - pentru milion. Efectul umoristic e cu atât mai puternic cu cât distanța semantică dintre cele două cuvinte e mai mare: În ultimii ani, s-a mai creat o formă care pare să se bucure de succes: de la euroi, prin simplu joc paronimic, s-a ajuns la epuroi: "șpagă de zece mii epuroi pe lună
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
mult studiat și care joacă un rol important în evoluția argoului românesc este cel care a fost numit "deraiere lexicală". Un cuvânt (care poate face parte dintr-o expresie) este substituit prin altul doar pe baza asemănării formale, fără legătură semantică, a segmentului inițial; efectul obținut este comic și absurd: la o parte! devine la o paișpe! (după principiul amplificării, formula poate continua: "Mamăă, la o paișpe, că vine șaișpe!", catavencu.ro, 30.09.2008). Unele exemple, în care segmentul inițial
Jocuri de cuvinte by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6952_a_8277]
-
vederea, cineva poate recurge la formule elaborate și clișeizate, de tipul: ai mâncat sticlă? sau ai rude la Mediaș? (localitatea unde se află o cunoscută fabrică de sticlă). Metonimia este cu atât mai spectaculoasă, cu cât condensează mai multe salturi semantice, rămânând însă decodabilă: denumirile glumețe Cooperativa Ochiul și Timpanul sau Pleoapa și Timpanul (pentru poliția secretă - Securitatea - din perioada comunistă) evocă activitățile instituției, selectându-le pe cele mai nepopulare (urmărirea și ascultarea convorbirilor) și indicându-le fie prin organul care
Metonimii argotice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6974_a_8299]
-
simbolurile originale coexistă în chip firesc. Excelenta poezie a Cristinei Dascălu - ce sună și arată ca a nimănui altui poet, în sens bun - cuprinsă în acest tom, conține creații ușor accesibile, scurte, desăvârșite în ceea ce privește atât imaginarul poetic, cât și figurile semantice, precum și stihuri complexe, niște „povestiri” în versuri ce par să reflecte inspirația baladelor din literaturile engleză, franceză sau română, care îi sunt foarte familiare autoarei, precum și influențe folclorice. Poeta este mediatorul experimentat, evocator și plin de empatie între misterele pământești
Mărturii necunoscute despre Cristina Emanuela Dascălu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2561_a_3886]
-
care pleca (coroborată, poate, cu cea grecească, eventual chiar cu originalul ebraic, cum e înclinat uneori Mihai Dinu să creadă), poetul român nu întîlnea mai mult decît o vagă proză cadențată, înzestrată cu atribute ale stilului oratoric; numărul de figuri semantice, mereu aceleași, era și el redus. Dosoftei a realizat rapid cîtă latență literară rezida în textul arhaic și s-a decis să îl transforme în poezie. Dar cum? Așa cum făcuse Kochanowski, fără a-l imita însă și luînd exercițiul pe
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
ideii de plagiat pentru biografii filozofilor și în special pentru istoricii filozofiei românești. Dar, pentru a ajunge la un bun rezultat, s-ar fi cuvenit mai întâi de toate să definim în mod riguros termenii folosiți până acum cu indulgență semantică: plagiat, copiere, împrumut, adaptare, contrafacere, influență etc. Asupra tuturor acestora există deja o abundentă literatură internațională, iar părerile autorilor sunt suficient de împărțite pentru a complica problema. Orice încercare de a găsi un pământ ferm în teoria plagiatului ne-ar
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
orice configurare, de la cea mai sacrală până la cea mai literară (...), personificarea rămâne o extrem de importantă formă de exprimare a minții omenești și în același timp o funcție ludică".2 Poezia este un personaj central, ambiguu, în continuă schimbare a încărcăturii semantice, și totuși rămâne un captator de sensuri, idol sau fantoșă spre care converg evenimentele poetice. Un simbol. Dar pentru Emil Botta orice simbolistică devine un fel de arlechinadă într-un act, dincolo de care redundanța imaginilor transgresează planul imediatității. Urmând parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
mai poate dispensa epopeea de aceste atribute?”, se poate observa natura reflexivă și intransigentă a autoarei, față de actul scriitoricesc. Minuțios atentă la amănuntul semnificativ, scriitoarea accentuează conceptul de “definiție” Pentru ea conține noțiunea de “definitiv”, noțiune abstractă cu felurite valori semantice. O inteligență sclipitoare, la nivelul sensibilității, i-a deschis perspective către mediile umane ce conveneau temperamentului întrebător. Ea dă dovadă de reală capacitate analitică, bazată pe intuiție fină, ce a îndrumat-o către o literatură de probleme, de cazuri complicate
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
zăpada, Și mai sus încă sălășluiește deasupra luminii curate Dumnezeu Preafericit încântat de jocul razelor sacre, În pace locuiește singur și prealumină este arătarea chipului său. (Întoarcerea acasă) La Eminescu factorul unificator cosmic este acea simțire-gândire de nuanță autohtonă, intraductibilă semantic și fără suprapunere psihică dorul. Iar cel de al doilea factor este armonia, modelaj exercitat, pe de o parte, de desăvârșita orân duire ca în tabloul unui maestru al picturii a peisajului țării iar pe de altă parte, de spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vieții primul colț" care a fost motivația de a pune în versuri, în jocul sublim al formelor prozodice cât mai perfecte atâta dispreț și disperare? Voința esteticului estompează gravitatea ideației, transformă tragicul în "bucuria" nu doar a unui joc pur semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultim caz, ambiguitatea nu mai este un joc, ci o dramă a cunoașterii și, implicit, a numirii. Goethe afirma: "poezia este prin ea însăși o trădare". Iar Alain Bosquet: "poetul a vorbit: aceasta este erezia sa". Ambiguitatea poate fi sintactică, semantică, un cuvânt, o secvență a unei poezii inducând idei sau sentimente antitetice sau în ce privește logica internă a poemului, structura sa. Prototip al ambiguității este întrebarea hamletiană, To be or not to be, that is the question cu dezvoltarea sa pe parcursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și educației sale. În perioada preșcolară, limbajul este un instrument active și deosebit de complex al relațiilor copilului cu cei din jurul său, este de asemenea și un instrument de organizarea activității psihice. Limbajul se rafinează din punct de vedere sintactic și semantic, dar și pragmatic; apare o capacitate sporită de adaptare la necesitățile ascultătorului. Pe lângă limbajul social, o caracteristică a acestei vârste este reprezentată de “vorbirea cu sine”, care însoțește acțiunile și are rol de ghidare și monitorizare a acțiunilor. „La preșcolarii
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]