811 matches
-
acordat de colaboratoarea noastră, d-na Antoaneta Ralian, revistei OBSERVATOR CULTURAL (nr. 9-10). Aflată în vârf de formă, la cei 81 de ani mărturisiți cu franchețe, marea traducătoare oferă exemplul unei vieți de muncă tenace și imaginea tonică a unei senectuți participative. Este directă și polemică, ia distanță față de opiniile altui colaborator al nostru, d-l Mircea Mihăieș, care-i făcuse "harcea-parcea pe bătrâni", precum și față de "toate emisiunile de divertisment de la televizor care sunt de o crasă vulgaritate". Cât privește "cearta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11736_a_13061]
-
vine să crezi că un asemenea lucru poate să ți se întâmple și ție... Obrajii se lasă în jos, a pagubă. Când nu compun masca antică a tragediei. Ochiul sticlos capătă fixitatea unei șopârle. Până și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată. Unul rapace, cu o sete sălbatecă de a trăi, dacă până
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
și argheziana goană după certitudini. Pe vremuri, Jean Gabin interpreta cu vocea sa gravă, inimitabilă, un soi de poem/cântec, despre un individ care toată viața (copilărie, adolescență, maturitate) a fost convins că știe totul, dar care ajuns la vârsta senectuții constată marele adevăr: nu poți să știi niciodată răspunsurile la marile întrebări ale vieții. Ceva asemănător trăiește optzecistul Ion Beldeanu. Până mai ieri, generația sa reprezenta tinerețea, viitorul literaturii, certitudinea. În mod paradoxal, o dată cu trecerea timpului, în loc să se limpezească, apele
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
dincolo al eticii sau al ironiei, doar dacă nu e vorba despre ceva despre care alș alege să tacă. Luați de pildă textul Cultura e mioapă (și surdă) pentru a vă convinge: "Cultura mare seamănă cu o divă ajunsă la senectute, pe jumătate oarbă, care încă mai ia acute în fața unei săli goale. (...) Inerția cea mai dezastruoasă apare la analiștii culturali - adică tocmai la aceia care ar trebui să fie cu un pas înaintea altora în aprecierea fenomenului. (...) Cultura, în viziunea
Ce ești și ce vrei să fii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/9397_a_10722]
-
într-o povestire gotică cu un maniac sexual întruchipat de Robbie, scrisă în locul care va servi drept scenă violului prietenei sale. Imaginația purtată de dorință și frustrare conlucrează la conceperea unei ficțiuni cu impact direct în realitate, iar autoarea la senectute le va conferi un paradis artificial în ultimul ei roman. Joe Wright, regizorul lui Pride and Prejudice (2005), a ridicat aceste etaje dramatice într-un joc catroptic, kharmic, prin care ficțiunea melodramatică este lansată pe baza potențialului aferent pe care
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
fără hiat, o operă exemplară. Trăiește modest, ca toți pensionarii, singura sa avere fiind multele scrisori, desene și manuscrise primite de la iluștri artiști ai veacului XX. Nu-și exhibă niciodată meritele morale și culturale care i-ar fi îndreptățit o senectute mai lesnicioasă. Consecvent cu sine, continuă să lucreze pe gratis, în timp ce pe scena publică se înghesuie impostori gălăgioși, oportuniști nerușinați, egolatri nesătui de onoruri și privilegii, ahtiați de notorietate cu orice preț. Iordan Chimet e un personaj neverosimil în lumea
O minune de om: Iordan Chimet by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/12310_a_13635]
-
evocării cazului Ionel Teodoreanu. Ritmul insuportabil de lent pentru contemporanii internetului se aliază cu o aglomerare de metafore și decorativism stilistic apărând redundante. Aerul vetust domină o literatură destinată unui public aflat astăzi, în cel mai fericit caz, la vârsta senectuții. Și totuși, literatura lui Ionel Teodoreanu se salvează în anumite sectoare, din acest purgatoriu al cărților invocate, dar niciodată citite. Așa cum el însuși se confesa, prozatorul e dominat de o propensiune metaforică, ceea ce s-ar putea traduce printr-un barochism
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
opera lodgiană de pînă acum, atît din punct de vedere tematic și arhitectural, cît și stilistic. Probabil că o caracterizare din avion a romanului ar fi aceea de "epic al crizei", o criză personală, desigur, a scriitorului intrat în etapa senectuții aride, însă și una mai generală a scriitorului metamorfozat, reprofilat, cînd nu marginalizat pur și simplu, în interiorul universului postindustrial. Nu trebuie să se înțeleagă de aici că umorul și destinderea narativă (acea relaxare și aparentă ușurință a scrisului) - care l-
Efort terapeutic by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6656_a_7981]
-
lămîie, un mic inventar de subiecte și teme, de strategii narative folosite de "clasicii modernității" din secolul abia încheiat. De la nord spre sud Tristeți de lămîie are ca supratemă bătrînețea, cele 11 povestiri care compun volumul glisează mereu dinspre vîrsta senectuții spre tinerețe, de la nordul rece al prezentului spre un sud al tinereții părăsit pe nesimțite și aproape uitat, într-o privire cuprinzătoare a vieții trăite: șanse ratate, mici ritualuri, momentele de maximă intensitate. Naratorii seamănă cu scafandrii care se scufundă
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
puținelor întîlniri apar sub reflectorul mentalității de azi, jupuind coaja poveștii romantice pînă la nuditatea impulsurilor și a instinctelor. Să vorbim franțuzește e un autoportret, pe jumătate grav, pe jumătate ludic, realizat prin convenția epistolară. O doamnă ajunsă la vîrsta senectuții, dar cu prezență de spirit și vioiciune intacte îi scrie lui Julian Barnes după ce a început să îi citească scrierile. Dincolo de miza autoreferențială, te cucerește umorul și ironia unui personaj feminin fermecător. Liniștea revine la persoana I, naratorul este un
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
de spirit și vioiciune intacte îi scrie lui Julian Barnes după ce a început să îi citească scrierile. Dincolo de miza autoreferențială, te cucerește umorul și ironia unui personaj feminin fermecător. Liniștea revine la persoana I, naratorul este un compozitor la vîrsta senectuții, care meditează asupra vieții și artei sale, în preajma morții, căreia îi așteaptă semnele și le descifrează. Scrisă impecabil, în cheie muzicală, Liniștea are totodată un substrat simbolic, vizibil prin cîteva elemente presărate pe parcurs: gîștele sălbatice, lămîiul (care la chinezi
Puncte cardinale by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/11467_a_12792]
-
să renunțe la un asemenea demers stînjenitor (curios, părea să se repete aici, în mod real, situația imaginată de James însuși, cu doisprezece ani mai devreme, în 1903, în romanul Ambasadorii). De fapt, gestul scriitorului nu era un moft al senectuții. El punea capăt astfel tensiunilor culturale și mentalitare care îl urmăriseră toată viața, în postura lui destul de ingrată de american trăitor printre europeni. Cine observă atent scrisul lui James realizează imediat că, pe acest palier simbolic, al tensiunii psihologice dintre
Americani în Europa by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/3019_a_4344]
-
în timp ce mențiunile au ajuns la Nicolae Tuhuț din Abrud, solist experimentat, și la localnica Oana Maria Cristina Pășculeț, studentă în anul II la Academia de muzică “Gh. Dima” din Cluj- Napoca. Pentru cei care asociază romanța cu vârsta senectuții, a nostalgiilor și a amintirilor, îmbucurător este faptul că premiul III a fost acordat de juriu mezinei competiției. Sabina Maria Străchinaru n-are decât 15 ani și a onorat memoria fostului ei dascăl, neuitatul compozitor Titel Popovici, căruia i-a
Refrenele toamnei by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84224_a_85549]
-
din Salcia: "Arată bine, un bătrân frumos, aspru și impunător. [...] Personalitatea lui s-a dezvăluit, în partea ei cea mai frumoasă, la bătrânețe. Pe unii, sporul de ani îi face urâți, egoiști, de-un detestabil conformism moral, pe Z. Stancu senectutea l-a făcut înțelept și generos. Tulburător acest fiu de țărani care iubea Uniunea Scriitorilor ca pe ograda lui, și-a gospodărit-o, până în ultimele lui clipe, cu energie și fină diplomație. Fermecător și altfel, ca individ, povestitor inepuizabil, cu
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Un început care se numește Freud“, „Neopsihanaliza“ (1998), „Psihologia copilului și a adolescentului“ (1998), „Psihologia astăzi“ (vol. I, II, III, 2000, 2001, 2003), „Experiența Atlantis - din jurnalul unui grup creativ“ (2001), „Terapia psihanalitică freudiană“ (2002), „Psihologia vârstelor adulte și ale senectuții“ (2004). A publicat 90 de studii și articole în volume și reviste de specialitate. A realizat un stagiu de formare în psihoterapie experențială de grup, la Societatea de Psihoterapie Experențială Română din București, precum și un stagiu de formare în psihologie
Agenda2004-14-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282249_a_283578]
-
lor, în realitate al ei și al lui Trott. Scrutându-și viața, nutrea în continuare convingerea că, în ciuda dificultăților, cântărise lucrurile cu luciditate și procedase în consecință cu hotărârea necesară din clipa în care se sustrăsese jurisdicției familiale. În plină senectute însă, uimită, incredulă, apoi bulversată, a trebuit să se confrunte cu optica diferită a lui Villaforesta, soțul care, după decenii de tăcere, îi scria că deciziile ei, departe de a fi fost rodul discernământului și al tăriei de caracter, își
Premii literare italiene în 2008 by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/7606_a_8931]
-
Horia Mazilu («barocul românesc din secolul [al] XVII-lea»), ca să nu mai amintesc de ridicarea în slavă, ca «filosof», a lui Neagoe Basarab (Dan Zamfirescu) etc.” (scrisoarea nr. 14, din 7.XI.1980). Firește, însă, că savantul, aflat la vârsta senectuții, nu era un combatant cultural, iar în atmosfera din anii ’80 nici nu ar fi găsit aliați. Amintirea dogmatismului său din anii ’50, prelungit chiar și după ce regimul începuse să se liberalizeze, asociată cu cea a mandatului de ambasador la
Iorgu Iordan în scrisori și interviuri by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5319_a_6644]
-
ceaușismului. Acesta îl împinsese, într-un târziu, să emigreze, actul în urma căruia devenise un om pentru care "acasă" va fi un loc situat în altă țară decât aceea în care se născuse și trăise, cu bune și rele, până în pragul senectuții. Schimbând ce este de schimbat, am putea numi dezrădăcinare ceea ce trăiește eroul lui Virgil Duda, o dramă a începutului de veac literar reciclată la sfârșitul acestuia. Speranța vindecării i-o reaprinde în suflet eroului fidela și răbdătoarea Cora, propunându-i
Cronica unei nevroze by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16844_a_18169]
-
ce se cuvine să fie subliniată, performanță pe care echipa „Observatorului..." (Doina Ioanid, Cezar Gheorghe, un cristian) o înregistrează. Interviul este exemplar din mai multe motive. În primul rând, desigur, fiindcă este un document care contează în configurarea portretului de senectute al poetului. Apoi, fiindcă demonstrează știința și buna credință cu care tinerii scriitori își aleg modelele literare (fiindcă tot vorbim la Tema lunii despre modele, false modele, antimodele). În fine, dialogul cu Mircea Ivănescu cucerește și altfel: deși, într-un
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6445_a_7770]
-
moartea n-are parte decît de o imagine obosită prin prozaism, dezumflată. Sub un soare autumnal, „sclifosit”, se „dezmorțește”, se înalță în capul oaselor spre a constata, privindu-se într-o oglinjoară, că a mai îmbătrînit, că, drept semnale ale senectuții, i-au apărut puncte negre pe obraz și i-a „încolțit” mustăcioara (Buna noastră gospodină). Astfel Robert Șerban are aerul de a se teme de propriul afect, de propriile-i senzații, cărora le pune o mască batjocoritor-provocatoare, brechtiană. În loc de-
Un nou mal du siècle by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4099_a_5424]
-
dintr-o nedisimulată pledoarie pentru literatură. E printre puținii care reamintesc faptul că literatura, prin cronicarii literari din anii ’70 și ’80, a salvat intelectualitatea, conservând o etică agresată sistematic. Nu se simte nicăieri în textele lui Pleșu povara unei senectuți - senină sau mimată. Memorialistica asigură o întoarcere însoțită de sentimentul bătrâneții. În narațiunea memorialistică a lui Andrei Pleșu nu se ghicește nicio apocalipsă. El scrie cu scopul conservării memoriei recunoașterii și, pe de altă parte, prezintă cititorului de azi mesajele
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
editorial și se înființează Editura Minerva, profilată pe valorificarea moștenirii culturale, cum se spunea atunci. Toate celelalte ediții de autor, enumerate mai sus, sunt inițiate în anii 1969-1971, la Editura Minerva, unde merg în paralel edițiile de autor (contemporanii la senectute), sub titlul de Scrieri, și edițiile critice (din clasici), în colecția de Opere. Istoria Scrieri-lor argheziene, străbătând cinci decenii (1962-2006), nu e nici pe departe una simplă sau lineară. O povestește Traian Radu, din punctul său de vedere, în finalul
Istoria unei ediţii by Ion Simuţ () [Corola-journal/Journalistic/9865_a_11190]
-
Florin Irimia Încă din anul 2000, cînd apărea The Blind Assassin, roman ce va fi tradus și la noi în 2007, observam la Margaret Atwood debutul unor preocupări legate de diverse aspecte ale senectuții. În romanul amintit, cîștigător meritat al prestigiosului Booker Prize, octogenara Iris Chase își scrie testamentul pentru o nepoată, aflată permanent departe de casă, și căreia îi lasă moștenire nu bani sau proprietăți, ci adevărul (despre familia lor), o mărturie asupra
Toți devenim povestiri by Florin Irimia () [Corola-journal/Journalistic/9713_a_11038]
-
eșec în destinul lor profesional cei doi nu se socoteau degradați, între ei nu mai funcționau demoni ai răului, amorul propriu sau gelozia. Ce exemplu încurajator de pierdere a trufiei în relații de breaslă! Goethe a atins o etate a senectuții acoperit de glorie, era permanent în centrul atenției publice, fiecare cuvânt pe care îl rostea umbla din gură în gură, interpretat ca un mesaj al unui oracol. Cineva s-a străduit (negreșit la dorința amfitrionului) să adune tot ce împrăștia
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
adesea, proaste - aveau un caracter aproape apodictic. De foarte multă vreme, nu mai provoc în mine inspirația forțată de voință, ci aștept cu lunile și anii acele tainice "dicteuri din înalt" (ori, poate, din subconștient), din obsedantul înaltăparte. -Vă înspăimântă senectutea? Cum v-ați imaginat, în adolescență, instalarea în vârsta pe care o aveți, și în ce fel o percepeți acum? - Ce frumoasă definiție dă senectuții marele nostru confrate Petre Stoica, plecat dintre noi acum câteva zile: "împăcare este numele tău
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]