809 matches
-
aceea a nebunului Ciubăr vodă, surescitat de visuri de mărire, dar transformându-se, în ultimele scene, printr-o neverosimilă tumbă, într-un călugăr fanatic și răzbunător. Ca să-și mai alunge tristețea care începuse a-i da târcoale în anii dinspre senectute, A. se cufundă în lectura unor clasici ai Antichității (Horațiu, Ovidiu, Vergiliu), meditând - temă nouă în dramaturgia lui - cu un strop de amărăciune, dar și cu înțelepție, la condiția poetului care, ajuns la o vârstă când se cade să renunțe
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
decât o tristă ruină, un bătrân lacom, cu hainele neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu deseori despre melancolia care-i Încearcă atunci când se simt atinși de senectute, de privirea dezamăgită sau chiar de indiferența vechilor admiratori. În cazul dandy-lor scriitori sau artiști, mai trainic decât orice bronz este Însă corpusul propriilor opere, care le-ar putea dăinui și i-ar ajuta să Înfrunte timpul senini. Deși unii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
de bronz”, încearcă sentimentul golirii de propria existență și călătorește, fără amintiri și regrete, spre depărtările lumii de vis. O oarecare preferință pentru rostirea transparentă, simplă se observă în Arhipelag (1989), în tentativa de poetizare / eternizare a cotidianului. Dar psihologia senectuții este tot mai des acaparată de reprezentări ale morții. Din 1994, editează revista „Insula”, în care își publică versurile noi, tipărind apoi, în colecția care însoțește acest periodic, plachetele Horoscop (1995), Sculptorul cu disc de aur (1995), Adevărul și numai
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
de menționat savuroasele proze din O poveste cu un tată, o mamă și trei fetițe (1995), amintind, ca pregnanță și expresivitate a universului celor mici, de Cartea cu jucării a lui Tudor Arghezi. C. devine scriitoare de notorietate la vârsta senectuții, cu două cărți de excepție despre gulagul comunist românesc: L’Évasion silencieuse (Paris, 1990), distinsă în Franța în 1992 cu Premiul „Adlef” și tipărită în același an și la București, în traducere proprie, sub titlul Evadarea tăcută (Premiul „Lucian Blaga
CONSTANTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286364_a_287693]
-
da viață ideii, dincolo de schema compozițional-programatică a ciclului, ce îi dă un aer ilustrativ, chiar tezist. Volumele Frunze, Poeme noi, Cadențe, Silabe, Ritmuri și Noaptea marchează întoarcerea la o poezie a eului, dominată de motivul timpului. În atmosfera crepusculară a senectuții, teme vechi se reiau într-o adiere, atotcuprinzătoare, de tristețe. Sub prăbușirea „timpului întreg” se naște un fior al viețuirii într-un limb al solitudinii totale, între viață și neviață. Poezia de dragoste, acum poezie a regretului și amintirii, e
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
clipă. Emoția lui e întotdeauna legată de o circumstanță perisabilă, care ocupă adesea primul loc în arhitectura unui poem. Literatura română cunoaște destul de puțini poeți atât de hărțuiți de teama de singurătate precum acest poet împrăștiat în istorie. La vârsta senectuții, B. a descoperit iremediabila singurătate a marilor pasiuni. De când începe să-și pună întrebări esențiale, el are sentimentul pierderii identității: „Am zis că sunt și totuși nu sunt eu / Încerc să mă descopăr pe mine / Și descopăr mereu că-s
BENIUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
important pentru lectura dialogurilor, întrucât lui îi revine acum, simbolic, intuirea nemediată a adevărului și neputința enunțării falsului din Câmpia Adevărului, spațiu cu o importanță reală în simbolismul religios arhaic și simultan important în construcția ontologiei platoniciene din dialogurile de senectute, mai ales pentru reforma ontologiei parmenidiene propuse de Platon în Sofistul. Să luăm aceste elemente pe rând. Nu am dori neapărat să sugerăm în rândurile care urmează o hermeneutică a unui sens încifrat de Platon în dialogul Hippias minor, pe
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Platon (și anume, cuplul simbolic al lui Ahile și Ulise nu este grila hermeneutică a dezvăluirii unei pretinse unități totale a dialogului), dar nici nu credem că lectura încrucișată a temelor de tinerețe cu temele Republicii sau cu dialogurile de senectute, dacă aceste teme țin de domenii filosofice diferite (cum sunt, de pildă, politica și inventarea științei logicii și a negației) ar fi inutilă în pătrunderea unora dintre sensurile importante ale textului lui Platon. Pe scurt, nu credem că problema din
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Simonton, 1988a, 1997b). Cu privire la problema longevității creative, câțiva cercetători au studiat variația creativității în ultimii ani de viață ai creatorului (Haefele, 1962; Lindauer, 1992, 1993a, 1993b; Simonton, 1989c). Unul dintre cele mai interesante rezultate relevă „stilul de viață la vârsta senectuții” la artiști și „fenomenul cântecului lebedei” la compozitori - ambele reprezentative pentru transformarea radicală în modul de manifestare a creativității din perioada finală a vieții. În cele din urmă, am obligația să menționez numeroasele studii axate pe stadiul final al existenței
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
bucurat de unele aprecieri reconfortante. Cele nouă volume și plachete de versuri apărute într-o jumătate de veac îi reflectă într-o măsură biografia spirituală, înregistrând evoluția de la percepția proaspătă a împrejurimilor natale la un fel de filosofie (morală) a senectuții. În prima carte, Inventar rural, poetul își circumscrie mediul generic, înregistrând secvențe ale unei viziuni animiste asupra naturii și satului, în diferite anotimpuri și ipostaze. Într-o reprezentare plastică personală, poetul schițează peisaje sau momente, notând senzații vizuale, auditive, constatări
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
publicistica și proza literară a autorului avut în vedere, demonstrând că poeticul reprezintă latura cea mai pregnantă a creativității sale. I. urmărește în primul rând traiectele poeziei, de la tradiționalismul începuturilor, trecând prin impactul fertilizator al modernismului, spre viziunea clasică a senectuții. Din publicistica politică și pamfletară, Zaharia Stancu ar fi păstrat în romane gustul senzaționalului și grotescului, culorile violente și subiectivizarea imaginii. Punând accentul pe ciclul „Darie” și pe romanul Șatra, comentariul se orientează către componentele naratologice (spațiu, timp, tramă epică
IONESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287583_a_288912]
-
debut, Straniul paradis (1942), ale cărui povestiri se desfășoară la granița dintre vis, halucinație și realitate, conturând situații stranii și destine de excepție, și până la ultimul roman, E noapte și e frig, seniori (1983), poem în proză al toamnei și senectuții, temele centrale ale discursului auctorial, dragostea și moartea, străbat ca un fir al Ariadnei labirintul metamorfozelor unei proze a cărei evoluție se desfășoară pe durata a mai bine de patruzeci de ani. Personajele lui F., fie că este vorba de
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
românești. În afara volumelor de Novele (I-II, 1880), bibliografia scrierilor lui în proză mai cuprinde Pagini răzlețe (1901), Pacate mărturisite (1904), Spice (1909). Sunt adunate aici articole, discursuri și, bineînțeles, suveniruri. O meditație, Mângâiere (din volumul Spice), cotropită de melancolia senectuții și de presentimentul sfârșitului apropiat, respiră în cele din urmă o liniște aproape filosofică, decurgând din împăcarea cu rosturile eterne ale firii. Această seninătate, această cumpătare sunt și ale operei lui G. Unele pagini sunt de evocare pur și simplu
GANE-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287162_a_288491]
-
valori românești. Ruxandra Cesereanu: Au existat manipulări și manipulări. Alegerile din 1990 au constituit o manipulare naivă, instinctuală, ca să zic așa: Ion Iliescu era confundat cu revoluția din decembrie 1989, cu retrocedarea pământului etc.; Iliescu se afla la vârsta unei senectuți considerate Încă viabilă, spre deosebire de contracandidații săi; iar masa românilor era analfabetă din punct de vedere politic. În timp ce În 1992 a fost vorba de o comoditate, de un „oblomovism” al alegătorilor, și de miza și pedalarea Puterii tocmai pe această comoditate
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Dardu și Ulpia, pe când În singurătatea femeilor, ultima parte a trilogiei, exploatează experiențele a trei cupluri având comun un pol masculin (Sebastian), polii ceilalți fiind o tânără în pragul formării (Veronica), femeia seducătoare, dar cvasiasexuată (Sabina) și femeia în pragul senectuții, nu mai puțin fascinantă (actrița Nauzica). Personajele-naratori practică până la epuizare analiza partenerilor și introspecția, excesul fiind atenuat întrucâtva de momente de epic senzațional (biografia lui Sebastian-unchiul și a lui Beniamin Arvatu, fost potentat comunist devenit gangster) sau de secvențe reportericești
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
O, 2000, 3; Liviu Grăsoiu, Subiect epuizat, LCF, 2000, 13; Cornelia Ștefănescu, Vocația comunicării, JL, 2000, 7-8; Z. Ornea, Secretarul perpetuu al Junimii, RL, 2000, 13; Al. Săndulescu, Un alt Iacob Negruzzi, ALA, 2000, 516; Alexandru Ruja, Între dragoste și senectute, O, 2000, 11; Florin Faifer, „Cuconul Jacques”, CRC, 2001, 7; Teodor Vârgolici, „Bietul Ioanide” în ediție critică, ALA, 2002, 616; Cornelia Ștefănescu, Spectacolul anilor, RL, 2002, 47. C.H.
MECU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288076_a_289405]
-
referință în domeniu. Demisionează din învățământ în 1938. După ce în 1940 îi apare lucrarea Trilogii: știința-școala-viața, mai tipărește în 1946 volumul de însemnări memorialistice și confesiuni - Premise și concluzii la „Terra”. În 1946 prezintă la Academia Română ultima sa comunicare, De senectute. Bătrânețea în cadrul muncii pentru cultură. Doi ani mai târziu, în urma reorganizării Academiei Române, este eliminat din rândurile acesteia. Obligațiile didactice și științifice ale disciplinei căreia M. i s-a dedicat - geografia - vor pune în umbră preocupările omului de litere, dar nu
MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288078_a_289407]
-
în vedere folosirea cu măestrie a figurilor de stil, a cuvântului „cu bogată sugestivitate”) și Descendența literară încearcă să fixeze statura de scriitor a celui cercetat. După ce în versificările sale din adolescență prelucrase și unele basme ale Fraților Grimm, la senectute dă o bine șlefuită și personală versiune a Fabulelor lui La Fontaine (1978). SCRIERI: Îngerii pământului (în colaborare), București, 1931; Cucu! Cucu!, București, 1931; Oameni și idei, pref. N. Iorga, București, 1937; Fragmente de critică literară, București, 1939; Valori literare
MIHAESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288113_a_289442]
-
ca nucleu unificator al familiei. Un pandant al acestui roman e, într-o oarecare măsură, cel următor - Tătunu, însă în final accentul cade pe evoluția sufletească a eroului, în fapt un alter ego ce descoperă calea spre Dumnezeu, devenind la senectute monah. Mai bine marcată este această evoluție în romanul Întoarcerea lui Andrei Pătrașcu. Mijloacele sunt cele ale analizei psihologice clasice, dar îndemânarea cu care sunt folosite dă o structură robustă romanului, pregătind logica și verosimila iluminare finală a eroului. În
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
de vedere al intereselor personale, dacă avem în vedere o perioadă mai mare de timp, situația de celibat are, pe lângă avantaje, și dezavantaje. Să ne gândim numai la consecințele pentru bătrânețe: e adevărat că există formule nonfamiliale de îngrijire la senectute, dar în multe privințe soțul (sau cel puțin partenerul de coabitare), copiii sau nepoții sunt de neînlocuit. O serie de cercetări sistematice arată că cele mai multe dintre persoanele singure văd în această condiție mai mult dezavantaje decât avantaje, comparativ cu o
Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
o supărare a lui P. P. Panaitescu, apariția unui roman care i-a plăcut ori nu diaristului, se vorbește despre mișcarea legionară, despre oreionul cutărui nepot ș.a. Jurnalul lasă impresia unui puzzle uriaș, supus continuu agregării și dezagregării. În pragul senectuții autorul asistă aparent detașat la ce se petrece în juru-i, cu grija de a adăposti de bombardamente colecțiile Academiei, și, în mod vizibil, de a citi o cantitate tot mai mare de literatură. E aici spectacolul unei personalități exemplare și
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
amplificată cu titlul Proză cu amănuntul (2003) - cartografiază, din perspectiva unui microrealism dus până la patologic și absurd, o umanitate suspendată între remanențele comuniste și „minunata lume nouă” a tranziției. Asamblate după un algoritm cronologic, în funcție de vârstele protagoniștilor (de la copilărie la senectute), povestirile se structurează după principiul temei cu variațiuni, prelevând eșantioane reprezentative pentru mentalitățile postcomuniste. Autorul evită însă un potențial tezism sociologic, lăsând pe seama personajelor filtrarea reflexivă a evenimentelor și extinzându-și observația pe o plajă caracterologică diversă. Dar, oricare ar
LUNGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287919_a_289248]
-
căreia îi corespunde o frază finală de același tip, cu efect de cădere de cortină, înșiră alert date permițând situarea scriitorului în cauză, fixează un punct de interes (aspectul mitizant al poeziei lui Marin Sorescu, escamotarea eului în lirica de senectute a lui Lucian Blaga, tendința estetizantă la Eugen Barbu etc.), ce focalizează discuția mai curând perceptivă decât riguros analitică și o pigmentează cu formulări percutante și cu portrete vii, malițioase, uneori nedrepte. Aceasta pare să fie rețeta eficace a unei
STEFANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289910_a_291239]
-
de liniște, de împăcare. Laude înălțate Mântuitorului și Sfintei Fecioare, smerite îngenuncheri și rugăciuni fierbinți compun ritualul închinătorului, care își mărturisește credința în versuri simple, ingenue în sinceritatea lor, pătrunse de creștinească evlavie. Există în scrisul lui K., accentuată spre senectute, o înclinație spre memorialistică. „Vremuri apuse, oameni ce nu mai sunt”, „chipuri și icoane din trecut”, „profiluri” și „fantezii” bucureștene, „figuri dispărute”, iată tot atâtea mărturii - împrăștiate în publicațiile vremii - ale unui observator ce se menține într-o cuviincioasă discreție
KARNABATT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287704_a_289033]
-
aceste schițe fumurii, studii de psihologie socială, anunță o epică mai întinsă, aceea din romane [...], indiscutabil superioare estetic. Aici talentul prozatorului se vede mai bine și stilul, asemănător în unele privințe cu acela al lui Nicolae Breban (interesul pentru psihologia senectuții sau pentru naturile energice care se consumă în întreprinderi derizorii, utopice), se desfășoară mai liber și capătă mai mare relevanță estetică. [...] Mihai Sin face, cu liniște epică, un studiu al alienării morale și, iarăși, fără mari variații de accent, o
SIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289693_a_291022]