935 matches
-
desolemnizare, și alta, unde discursul e enigmatic și eliptic, conchizând că atunci când se exprimă cu autenticitate, „netravestit”, poetul se arată a fi un spirit elegiac, tulburat de „trecerea omului”. Altă lectură îi aparține lui Ion Negoițescu, care accentuează lirismul și sentimentalismul manifestate indirect, atribuindu-le „mai degrabă lucrurilor dimprejur decât fiorului lăuntric”, și relevă faptul că exemplul suprarealismului i-a dat poetului acea „libertate emotivă și expresivă necesară sondajelor speciale în zona de obscurități a sufletului uman”. În fine, Al. Cistelecan
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
Perpessicius), în care filonul nostalgic are o vibrație autentică, iar sinceritatea nu e trucată. Expresia eului poetic este mereu dublată de umor, ironie, bufonadă și pantomimă, pierrotul, arlechinul și bufonul fiind măști ale poetului-actor, iar carnavalescul, altă față, învăluită, a sentimentalismului său funciar. Apelul la romanța tradițională dezvăluie și o notă autohtonă a poeziei minulesciene: un trubadur, un jongler cu o psihologie balcanică, a cărei formă de expresie e bavardajul. Poezia lui M. e ușor de memorat și aptă de (auto
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Strofe pentru toată lumea (1930) și Nu sunt ce par a fi... (1936) confirmă tenta de autopastișă și îngroașă nota de deriziune și umor spre grotesc și caricatură, tinzând spre un expresionism sui-generis, tot minulescian, adică încărcat de blândă autoironie și sentimentalism disimulat. Proza lui M. cuprinde romane, nuvele și povestiri. Deși critica vremii nu a receptat-o cu entuziasm (mai ales Călinescu, Lovinescu, Perpessicius), M. aduce unele tentative de inovare tehnică romanescă și, mai ales în nuvele, elementul fantastic. Casa cu
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
cum singur mărturisește în Autobiografie), în maniera prozopoematică a prozei simboliste. Teatrul lui M. continuă acest tip de improvizație stilistică și împinge, și din cauza cerințelor genului, la exces câteva caracteristici: artificiozitatea construcției și tehnicii teatrale, iluzionism verbal și lirism strident, sentimentalism, tentă tragicomică ori melodramatică, vervă și fantezie, clișee dramatice (triunghiul erotic, finalul funest) ș.a., toate tributare gustului pentru teatrul bulevardier francez, un gust epicureic și amoral. Unele soluții dramatice (întâlnite la Oscar Wilde, Henri Bataille, Maeterlinck, Pirandello) vestesc teatrul modern
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
mitologie și meditația universalului; Minulescu, mai terestru, îl tratează ca estet, de altminteri așa cum va proceda în genere poezia modernă (pe urmele lui Eminescu) cu folclorul, punând mai multă coloare și stingând claritățile. El pune în acțiunea de fascinare prin sentimentalism o grijă excesivă, la modul misterios, care, cu toată teatralitatea și cu un ușor comic inclus în orice mistificație, încântă prin ineditul contrastului. G. CĂLINESCU Adevăratul stegar al mișcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic, prin fond
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
iveală, intermitent, poezii în „Pagini literare”, „Litere și arte”, „Flacăra” ș.a. Apreciat de Macedonski pentru „silințele de a exprima un fond estetic”, M. împrumută de la maestru efuziunile în fața florilor exotice și a pietrelor prețioase. Predominante sunt însă declamațiile galante și sentimentalismul minor, de romanță. Melodramatic sunt tratate și unele teme sociale (Cerșetorul), dar nu lipsesc câteva acorduri mai originale, ce puteau să justifice perseverarea. Acaparat de profesiune ori, poate, lucid, M. a abandonat curând preocupările lirice. Traducerile, apărute în presă sau
MOLDOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288231_a_289560]
-
libertatea individuală, adevărul istoric, lustrația. Erupția consumerismului și barbaria simulacrelor tehnologice care flatează instinctele cele mai joase ale maselor și elitelor, deopotrivă - toate acestea par fenomene proaspete în decorul vieții românești. Stimulate de noua industrie mediatică autohtonă, publicul intoxicat de sentimentalism levantin, economie libidinală, balcanism decadent și euforie latino a pierdut contactul cu dilemele teologico-politice ale civilizației occidentale. Indiferența narcotică față de traiectoria istoriei noastre comunitare a pătruns cu repeziciune în toate păturile societății. Eșecul ironic al tranziției românești este dovedit de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a fi prezent” înseamnă „a fi vizibil” - măcar în sens intelectual, dacă nu sensibil. Dinamica proprie unei autentice vieți religioase, trăită în meditație și rugăciune, este atunci desprinsă de contemplația asupra realităților ultime. Fie reificarea stearpă a divinului învinge, fie sentimentalismul pietist debordează. Modernii târzii - aflați deja în posesia briciului lui William Ockham (1288-1347) - au apoi toate motivele să suspecteze ineficacitatea mecanic-cauzală și futilitatea logic-matematică ale postulatului existenței lui Dumnezeu. Dintr-un timp al negării unei anumite imagini despre Dumnezeu, modernitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
-uri fie după lumea lui Somerset Maugham, fie după aceea a unui autor care cultiva cu nemiluita zarzări și flori de cireși În volumele sale, sau ale unui ofițeraș care-și zăngănea pintenii de donjuan trecut prin interminabile pagini de sentimentalism năclăios. Ce să mai spun de cetatea obscurantismului oficial, Cartea românească (așa cum era atunci), cetate medievală În deplină accepție a cuvântului! - condusă de un cavaler vertical, cu inele groase la degete, Întotdeauna bine ras și pomădat, - cetate susținută de pilonii
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
comunistului român Vasile este cu totul episodică și convențională. (Ă). Cella Serghi confundă În mod condamnabil scormonirea sterilă a sufletului, În chip invidualist cu autocritica. (Ă). Metoda antirealistă a scriitoarei se dă pe față și În practica naturalismului și a sentimentalismului. Când spunem naturalism, nu ne gândim numai la scenele de frenezie a instinctelor, relatate cu o stăruință scandaloasă de Mirona ci și la esența naturalismului, - spiritul obiectivist care bântuie puternic În Cad zidurile. Când, intenționând cât de cât să combați
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
deconectată de puternica infuzie autobiografică a cărții. Nu e vorba, firește, de un autobiografism transpus mecanic, ci de un dialog, pe jumătate abstract, pe jumătate palpabil, între durerea și disperarea din viața lui Chandler și abulia irigată de un irepresibil sentimentalism, ce năpădise gândurile și gesturile detectivului. Într-o analiză care amestecă, poate excesiv, viața scriitorului și plăsmuirile sale, Natasha Spender îi atribuie lui Chandler o triplă personalitate, reflectată în fiecare din cele trei personaje masculine principale ale romanului. Studiul Natashei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
front, publicate fragmentar în gazete, mai ales șarjele, trasate cu o mână surprinzător de sigură, prilejuite de contactul cu mediile birocratice și militare care își aflaseră adăpost la Iași în timpul războiului. Finci, romanul iubirii ratate a unei adolescente, sufocat de sentimentalism, sau Într-un mirador, încercare, cu ecouri din Duiliu Zamfirescu și Mihail Sadoveanu, de a reconstitui, în tonuri grave, cu un oarecare realism al observației, o dramă pasională, consumată în lumea ce se stinge a proprietarilor rurali, nu ies din
CAÏR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286010_a_287339]
-
pentru reflectarea tipicului în literatură. Academicianul G. Călinescu înțelege prin exegerarea conștientă în primul rând îngroșarea la un personaj a unei trăsături fiziologice sau sufletești de amănunt, accidentale (...). După acad. G. Călinescu, Caragiale, îngroșând pe alocuri la Cațavencu unele accidente (sentimentalism, galanterie, o anumită probitate în necinste) a dat personajului un «nescio quid personal», indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
indefinit, fugind astfel de media statistică. A reduce exagerarea personajului la un «nescio quid personal» particular, înseamnă tocmai a pierde din vedere reflectarea esenței forței sociale respective, a aluneca în observație statistică. Caragiale a îngroșat personajul lui Cațavencu nu prin sentimentalism sau probități în necinste ci prin caricaturizarea unor trăsături negative tipice, care îl fac să fie odios, reprobat de către cititor (...). Lipsurile articolului acad. G. Călinescu nu anulează aportul pe care articolul l-a adus la discutarea problemei tipicului la noi
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
privirea Vicăi Delcă, omul de rând și fără cruțare, când resentimentar, când înțelegător și compătimitor, iar în final supus aceleiași legi a degradării fizice, singurătății și morții. Seducător (dar și iritant) amestec de vitalitate mercantilă, scepticism arțăgos, cinism bârfitor și sentimentalism comprehensiv, Vica Delcă transfigurează în derizoriul bătrâneții ei servile și, totuși, stăpânitoare, „grandoarea și decăderea” elitei înzestrate cu virtuți categoriale. Virtuozitatea scriiturii alternează monologul interior al Vicăi (din acest punct de vedere, romanul pretinde cititorului o complicitate fără fisură, extrem de
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
să spun că, în ceea ce privește Croația, Serbia și Banatul, ele pot fi socotite principalele puncte de convergență ale mentalului centro-răsăritean, dar și sud-est european, spațiile lor înglobând atât elementele civilizației Mitteleuropei, cât și elementele venind dinspre Balcani, Islam, Orientul ebraic, atât sentimentalismul sud-estic, temperamentul meridional de sorginte mediteraneană, cât și cultura și tradițiile nordului germanic, atât ortodoxismului mai puțin riguros și mai tolerant, cât și catolicismul ori reformismul care în formele răspândite au permis prelungirea gândirii apusene până în această parte a continentului
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
de marină. A tipărit, de asemenea, mai multe lucrări de popularizare. Volumul Surprize se distinge în producția momentului prin tematica preponderent marină, nu însă și prin factura versurilor. Influențele din poezia lui Eminescu și Macedonski se pierd și ele în sentimentalismul minor al epocii. Mai interesantă e proza lui B. Din largul mărei este jurnalul de bord al unei călătorii de la Constanța la Rotterdam, în care alternează expansiuni lirice, meditații romantice, relatări alerte de fapte și observații uneori pătrunzătoare. Rețin atenția
BALANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285574_a_286903]
-
în publica învățătură, Restaurarea școalelor naționale în Moldova, Paladiul moldovenilor (la inaugurarea Academiei Mihăilene). Poezia patriotică nu rămâne doar declamativă și conjuncturală, ci resuscită, alteori, figuri alegorice, clasicizante: motivul „bărcii”, „luntrea”, „vasul patriei plutitor” - preluat din Horațiu. Spiritul religios și sentimentalismul preromantic se întâlnesc în meditația asupra morții din poezia sepulcrală a lui A., în care conștiința deșertăciunilor lumii este îndreptată spre sensul faptelor și virtuților ce se transmit urmașilor, iar neliniștea extincției este atenuată de pietatea creștină: La moartea părintelui
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
1906), reluat în 1930 într-o ediție întregită, reunește aproape tot ce a scris C. Poetul este un delicat, înrudit temperamental cu P. Cerna sau St. O. Iosif, cărora le premerge prin accentele umanitare, de înduioșare față de soarta celor umili. Sentimentalismul îi impregnează lirica, minoră în genere. Povestea rândunelului care, răpus de dor, își află odihna în moarte, dramele existenței umane pândite de amărăciune converg în imaginea unei lumi invadate de nefericire. C. nu fructifică implicațiile meditative uneori prezente. El arată
CARP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286122_a_287451]
-
Cum să spun?... Într-o situație echivocă. — Nu credeți că aceste scrupule sunt demodate? — Poate pentru unii. Într-un sens, și Hélène era demodată. Prețuia foarte mult... — Domnule Pélardeau... Cred că Încep să Înțeleg, dar trebuie să lăsăm deoparte, deocamdată, sentimentalismele. Îmi cer scuze că sunt brutal. Faptele sunt fapte, și nu le poate schimba nimeni. Nu văd unde vreți să ajungeți. O Îngrijorare Încă vagă Începea să străbată din spatele siguranței lui aparente. — O cunoșteați pe Francine Lange? — Nu. — N-ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
și normal să-l sărbătorească în circul pe care Marcus Agrippa l-a împodobit cu fresce murale și l-a numit după soția sa, Iulia, fiica lui Augustus, care din nefericire a fost și nevasta lui. Ochii i se umezesc. Sentimentalism de bețiv, se autopersiflează. Fostul lui socru. Fostul soț al fostei soții și tatăl primei foste ne veste. Ce caraghios sună! Nu mai reușește să se stăpânească și-și lasă lacrimile să-i curgă nestingherite pe obraji. Și-n viața
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Strâmba, cu picioarele sucite, cu părul lațe, cu nasul cârn, cu rochia de 10 lei metru, cu locuința în mahalaua Dudeștilor, funcționară, mâine poate telegrafistă și viitoare soție de avocat mediocru de provincie, cu cunoștințe franceze de modistă, cu un sentimentalism de melodramă, la dispoziția mea când vreau și când nu vreau! Să mă chinui eu din pricina ei! Sâmbătă. Sărmana! Supărare după supărare. Ca s-o pedepsesc și mai mult, am lăsat anume să găsească o scrisoare de a mea către
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să vin îndată. Am înțeles totul. L-am lăsat destul de rău și, cum am plecat eu, el a intrat în spital, de unde mi-a scris câteva scrisori, pe care le păstrez. Știam bine că, în sărăcia noastră - care nu permitea sentimentalismul - nu m-ar fi chemat nimenea pentru gravitatea boalei. Știam c-a murit. Pe drum, în tren, căutam să mă apuc, să mă anin de vreun gând de speranță. Făceam ipoteze ridicole. Dar nu mă puteam înșela. Și-mi aduc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Și sunt sigur că s-a pierdut un om de mare valoare. Acum ar avea 62 de ani. Cine știe ce nume glorios ar fi fost! (Îmi dau foarte bine seama de ceea ce spun. Nu mă face să spun lucrurile acestea nici sentimentalismul, nici faptul că mi-a fost un om de aproape. Am sute de fapte și idei de-ale lui, care-mi servesc ca material pentru aprecierea mea.) Această mare inteligență o moștenise de la părinții lui. Pe tatăl lui nu l-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Profund sentimental, n-am știut niciodată să-mi exprim sentimentele. Deși vorbăreț, dar am fost un om tăcut în privința sentimentelor. Și când am voit să le exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]